Boris Johnson a fost aliatul preferat al ucrainenilor. Kievul se teme pentru ce va urma după plecarea premierului britanic
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
De la debutul războiului, Marea Britanie a susținut ferm Kievul. Experții citați de CNN se așteaptă ca acest lucru să continue și după schimbarea șefului guvernului de la Londra, chiar dacă următorul premier nu avea avea charisma și elocvența lui Johnson.
Cuprins:
Când Boris Johnson a anunțat, în cele din urmă, joi, că va demisiona din funcția de prim-ministru al Regatului Unit, după ce a încercat cu disperare să se agațe de putere, decizia sa a stârnit un sentiment de ușurare la Londra.
La Kiev, ea a fost întâmpinată cu teamă însă.
Johnson a fost de la bun început unul dintre cei mai vocali susținători ai Ucrainei în războiul cu Rusia, iar plecarea sa stârnește temeri cum că sprijinul Marii Britanii - de miliarde de dolari până acum - s-ar putea diminua.
Cu întreaga lume occidentală unită în spatele ei, Ucraina nu duce lipsă de susținători. Dar Johnson a fost văzut ca un aliat special la Kiev.
La începutul lunii aprilie, el a devenit unul dintre primii lideri străini care au făcut o călătorie în capitala ucraineană încă expusă pericolului, apoi a revenit într-o altă vizită-surpriză luna trecută.
Johnson a stabilit o relație strânsă cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski, care a declarat că a fost trist să îl vadă plecând.
„Toți am auzit această veste cu tristețe. Nu numai eu, ci întreaga societate ucraineană", i-a spus Zelenski lui Johnson într-o convorbire telefonică de joi, potrivit biroului său de presă.
„Nu avem nicio îndoială că sprijinul Marii Britanii va fi menținut, dar leadership-ul personal și charisma dumneavoastră l-au făcut special”, a adăugat Zelenski.
În momentele de criză de acasă, Johnson a îndreptat atenția asupra Ucrainei
Kristine Berzina, cercetătoare în domeniul politicii de securitate și apărare la German Marshall Fund, a declarat și ea că, dincolo de sprijinul militar al Marii Britanii, personalitatea lui Johnson a influențat felul în care ucrainenii îl văd pe premierul demisionar.
„Fermitatea sprijinului lui Johnson pentru lupta Ucrainei contrastează puternic cu ajutorul discret acordat de cancelarul german (Olaf) Scholz. Am văzut un lider al unei mari puteri europene, o putere nucleară, care nu se teme să susțină Ucraina și să acuze Rusia”, a declarat ea pentru CNN.
În timp ce președintele francez Emmanuel Macron s-a confruntat cu critici din partea lui Zelenski, care l-a acuzat că încearcă să-l mulțumească pe președintele rus Vladimir Putin, Johnson a fost întotdeauna văzut ca un susținător fără echivoc.
Premierul britanic demisionar este atât de popular în Ucraina, încât mai multe orașe au propus deja să numească străzi după el. La aflarea veștii demisiei, principalul lanț de supermarketuri Silpo a adăugat la logoul său o ilustrație a moțului de păr blond dezordonat, caracteristic lui Johnson.
Consilierul prezidențial ucrainean Mihailo Podoliak l-a numit pe Johnson „un erou”, în timp ce ministrul de externe Dmitro Kuleba a declarat că liderul britanic a fost „un om fără frică, gata să își asume riscuri pentru cauza în care crede”.
Peter Kellner, un expert britanic în sondaje, jurnalist și cercetător invitat la Carnegie Europe, a declarat că implicarea lui Johnson în sprijinirea Ucrainei a fost probabil inspirată de istorie - dar și de propriile nevoi politice.
„Ucraina i-a oferit lui Johnson o șansă rară de a-și imita eroul: i-a permis să adopte o poziție dură și fără compromisuri într-o problemă care este atât morală, cât și militară”, a declarat el pentru CNN cu referire la binecunoscuta admirație a lui Johnson pentru liderul britanic Winston Churchill.
Kellner a adăugat că Johnson a încercat adesea să îndrepte atenția asupra Ucrainei în momentele de criză de acasă.
„Invazia rusă a avut loc într-un moment în care Johnson era cuprins de scandaluri, în special din cauza «Partygate», și era, de asemenea, afectat de costurile politice ale inflației”, a mai spus expertul.
„El nu este primul și nu va fi nici ultimul lider național care se folosește de această poziție fermă în străinătate pentru a masca slăbiciunea de acasă”, a adăugat Kellner.
Glyn Morgan, profesor asociat de științe politice la Universitatea Syracuse, a pus, de asemenea, la îndoială motivațiile lui Johnson.
„Dacă am fi cinici, am putea crede că angajamentul lui Johnson față de Ucraina a reflectat un efort nerușinat de a distrage atenția de la relațiile sale de lungă durată cu interesele de afaceri rusești și de la popularitatea sa în scădere în Marea Britanie la acea vreme”, a spus acesta.
„Dacă am fi romantici, am putea crede că angajamentul lui Johnson a reflectat o afecțiune foarte britanică pentru cei care nu sunt învingători, pentru eroul curajos care se opune unui bătăuș mai mare decât el. Johnson nu este altceva decât un romantic, care se vede pe sine însuși drept erou într-o epopee”, a mai spus Morgan.
„Sprijinul pentru Ucraina este împărtășit de toată clasa politică britanică”
Trebuie spus că Johnson a susținut Ucraina, dar angajamentul Marii Britanii de a o ajuta să facă față Rusiei a început cu mult înainte de venirea sa la putere - când Rusia a anexat ilegal Crimeea în 2014.
În 2015, armata britanică a lansat Operațiunea Orbital, prin care a oferit forțelor ucrainene îndrumare și instruire.
Această relație a devenit și mai profundă în 2016, când cele două țări au semnat un acord de cooperare în domeniul apărării, care s-a axat pe mai multă instruire și pe schimbul de informații.
Totuși, la acea vreme, Marea Britanie era reticentă în a furniza arme Ucrainei, temându-se că o astfel de mișcare ar putea escalada conflictul și ar înfuria Rusia.
Acest lucru s-a schimbat la sfârșitul anului trecut, când președintele rus Vladimir Putin a început să adune trupe la granița cu Ucraina. În ianuarie, sub conducerea lui Johnson, guvernul britanic a trimis primul lot de arme către Ucraina - 2.000 de rachete antitanc. De atunci, a urmat o aprovizionare constantă cu arme și muniții.
Potrivit unei declarații a guvernului de la Londra, Marea Britanie a oferit un sprijin militar în valoare de 2,3 miliarde de lire sterline (2,77 miliarde de dolari) pentru Ucraina, de la debutul invaziei - mai mult decât orice altă țară, cu excepția Statelor Unite.
Este puțin probabil ca acest tip de ajutor să înceteze odată cu ieșirea lui Johnson din scenă. „Sprijinul pentru Ucraina este împărtășit de toată clasa politică britanică - plecarea sa nu va avea niciun impact, în afară de faptul că succesorul său nu va fi la fel de charismatic”, a declarat profesorul Morgan.
Dar tocmai această charismă l-a făcut pe Johnson atât de popular în rândul ucrainenilor - chiar dacă nu a susținut unele dintre cererile-cheie ale Kievului.
Asemenea restului NATO, Marea Britanie a refuzat să impună o zonă de interdicție aeriană deasupra Ucrainei. De asemenea, Marea Britanie a rămas în urma altor țări europene în ceea ce privește sprijinul acordat ucrainenilor care caută refugiu, refuzând să renunțe la cerințele de viză.
Cu toate acestea, Marea Britanie nu a atras niciodată criticile pe care Zelenski nu a ezitat să le adreseze altora.
În timp ce sprijinul material va continua probabil pe termen scurt, strategia pe termen lung s-ar putea schimba, scrie CNN.
Kellner a declarat că, la fel ca eroul său Churchill, care a cerut capitularea necondiționată a Germaniei în cel de-Al Doilea Război Mondial, Johnson a susținut până acum o victorie completă asupra Rusiei și s-a declarat împotriva oricărui compromis.
„Dacă se va ajunge la un punct în care un sfârșit negociat al luptelor devine posibil, noul prim-ministru al Marii Britanii ar putea să nu-l preseze pe Zelenskyi cu aceeași forță cu care Johnson a făcut-o, pentru a spune că războiul ar trebui să continue până la capăt”, a spus el.
Dar sprijinul Londrei va fi în continuare esențial pentru ucraineni.
Este posibil ca războiul să se prelungească mult timp. Fără sprijinul Occidentului, Kievul nu se poate apăra împotriva unui inamic care are resurse mult mai mari.
Iar în condițiile în care populația britanică se confruntă cu o criză profundă a costului vieții, un prim-ministru britanic care este dispus să cheltuiască bani pentru a ajuta o țară aflată la mii de kilometri distanță va fi crucial pentru Kiev.
