Asocierea vinului cu preparatele culinare este o artă pe care puţini o stăpânesc. Aşa că, pentru mesele speciale din zilele de Paşte, am cerut sfaturi la cel mai înalt nivel: cum să ”asortăm” vinul la lista de bucate? Prof. univ. dr. Dan Boboc, preşedintele executiv al Asociaţiei Degustătorilor Autorizaţi din România(ADAR), ne dezvăluie toate secretele relaţiei dintre vinuri şi preparatele culinare.
-culoarea: vinurile albe se servesc cu preparate din carne albă, iar vinurile roşii cu preparate din carne roşie.
-densitatea: preparatele fine se asociază cu vinurile fine, iar preparatele consistente cu vinuri mai puternice.
-aromele: de regulă se realizează un acord între aromele preparatului culinar şi cele ale vinului; contrastul aromelor este apreciat de mai puţine persoane.
“Orice preparat culinar poate conţine unul sau mai multe din cele cinci elemente de bază ale gustului: dulce, acru, sărat, amar şi umami (un al cincilea element component al gustului, descoperit de japonezi la începutul secolului, care desemnează capacitatea proteinică a unei mâncări). Aceste nuanţe îşi pun amprenta şi asupra gustului vinurilor” – explică prof. univ. dr. Dan Boboc.
-Mâncărurile dulci şi umami (proteinice) reduc aromele şi textura vinului pare mai puternică (acidă, astringentă şi taninoasă).
-Cele mai amărui sau sărate reduc textura vinului, făcând-o mai dulce şi mai catifelată, şi accentuează aromele.
-la peşte, stridii, melci, crustacee: vinuri albe seci, spumoase uşoare, şampanie brută
-la antreuri şi aperitive - vinuri albe, seci sau demiseci, vinuri roze
-la carne albă (viţel, miel, porc) şi la carne de pasăre: vinuri roşii buchetoase, uşoare, vinuri albe seci aurii
-la carne roşie (ovină, bovină): vinuri de marcă roşii, pline, generoase şi puternice
-la vânat, aceleaşi recomandări ca şi mai înainte, rezervându-se însă vinurile delicate şi elegante pentru vânatul cu pene şi vinurile pline pentru vânatul cu păr
-la sfârşitul mesei: vin roşu sau vin alb licoros
-la brânzeturi fermentate, de consistenţă moale - vinuri roşii puternice, de mare sevă; la cele de consistenţă semidură, cu pete verzi în interior - vinuri roşii uşoare; la brânză de oi - vinuri rozé, albe seci, roşii nesăţioase şi fructuoase; la brânză proaspătă, ca o pastă topită - vinuri albe şi roze dulci
-la desertul zaharat: vinuri spumante, demidulci, vinuri dulci natural
-la fructe: vinuri albe dulci, spumante, demidulci;
-la cafea: vinars (distilate, învechite, de tip cognac), rachiu de fructe, lichioruri de marcă.
-vinurile roze se pot asocia cu orice compoziţie gastronomică
-vinul spumant se poate servi la o masă de la început până la sfârşit
-vinurile roşii se servesc la temperatura camerei; vinurile roşii speciale se servesc la 22°C
-vinurile albe se servesc întotdeauna reci.
-cu cât vinul este mai vechi, mai dulce, mai licoros ori mai spumant, cu atât se serveşte mai rece.
-vinurile noi se servesc înaintea celor vechi
-vinul sec se serveşte înaintea celui demisec şi dulce
-vinul roşu se serveşte după vinul alb sec şi demisec
-vinurile vechi (îndeosebi cele roşii) se recomandă iarna.