„Nașterea te face mamă, nu calea prin care naști”. Fenomenul cezarienelor în România: între decizia medicală, teama de durere și dorința de siguranță
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
România se confruntă de ani buni cu o rată ridicată a nașterilor prin cezariană. Media națională a nașterilor prin cezariană a depășit pragul de 60%. În spatele cifrelor se ascund însă motive complexe: de la creșterea vârstei la care femeile devin mame și sarcinile cu risc obținute prin fertilizare in vitro până la frica de durere, lipsa de educație prenatală și presiunile din sistemul medical.
Cuprins:
- Peste 60% dintre românce nasc pe masa de operație. De ce a explodat numărul cezarienelor
- O gravidă care a născut prin cezariană: „A fost o alegere extrem de asumată”
- De la tăietorul de porci din anul 1500 la scalpelul modern: ce ascunde, de fapt, o cezariană
- Frica de ac și spaima de paralizie. Cât de sigură este anestezia
- Recuperarea, alăptarea și visul de a naște natural după cezariană
- „Nu există o medalie pentru nașterea naturală”. Fără vinovăție și fără judecăți la adresa mamelor
Dr. Ciprian Morariu, medic primar obstetrică-ginecologie, a precizat pentru Libertatea că „obstetrica nu este matematică. Un caz care la început pare să indice o cezariană poate evolua diferit și invers, o naștere care a început vaginal poate necesita ulterior intervenție”. Povestea pacientei sale, C.I., arată de ce nașterea în siguranță trebuie să rămână singurul scop real, indiferent de calea aleasă.
Peste 60% dintre românce nasc pe masa de operație. De ce a explodat numărul cezarienelor
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) susține că rata ideală pentru operațiile de cezariană se situează între 10% și 15% la nivelul unei populații. Conform studiilor OMS, atunci când rata cezarienelor crește până la 10-15%, numărul deceselor materne și neonatale scade; totuși, o depășire a pragului de 10-15% nu aduce beneficii suplimentare pentru reducerea mortalității. La Spitalul Universitar de Urgență București, media cezarienelor depășește 70%. Rata crescută a intervențiilor chirurgicale la naștere stârnește adesea dezbateri aprinse în societate. Întrebat despre motivul pentru care România a ajuns la o rată atât de mare de cezariene, dr. Ciprian Morariu explică factorii din spatele acestui fenomen:
„Cred că există mai multe cauze și nu este corect să arătăm cu degetul într-o singură direcție. Un factor important este lipsa informării și a educației pentru sănătate. Avem paciente care vin cu foarte multe informații de pe internet, dar nu întotdeauna cu informația corectă. Pe de altă parte, avem o schimbare demografică și obstetricală: tot mai multe paciente sunt la prima naștere la vârste de peste 35 sau chiar 40 de ani, există mai multe sarcini obținute după tratamente de infertilitate și proceduri de reproducere asistată, precum și mai multe sarcini cu risc crescut. Toate acestea pot influența profilul obstetrical al unei populații”.
Medicul subliniază că Organizația Mondială a Sănătății (OMS) recomandă o analiză contextuală a acestor cifre: „OMS subliniază că rata cezarienelor nu trebuie interpretată simplist și că nu există o rată universală care să fie «corectă» pentru fiecare spital. Profilul pacientelor și complexitatea cazurilor diferă foarte mult între unități”, a spus dr. Ciprian Morariu.
O gravidă care a născut prin cezariană: „A fost o alegere extrem de asumată”
Pentru C.I, în vârstă de 39 de ani, decizia de a naște prin cezariană a venit după un parcurs dificil și o pregătire minuțioasă. Diagnosticată cu adenomioză difuză severă (o afecțiune ginecologică gravă în care țesutul similar mucoasei uterine invadează profund și răspândit peretele muscular al uterului, provocând mărirea acestuia, dureri pelvine severe și sângerări menstruale abundente), femeia a trecut prin momente de cumpănă înainte de a reuși să rămână însărcinată.
„A fost o alegere extrem de asumată”, mărturisește C.I. „În primul rând, decizia de a naște prin cezariană a fost legată de istoricul meu medical. Am fost diagnosticată cu adenomioză difuză severă, iar înainte de sarcină am trecut prin momente foarte grele, inclusiv posibilitatea de a-mi pierde uterul. Când, în cele din urmă, am reușit să rămân însărcinată și să duc sarcina la termen, pentru mine a fost prioritar ca bebelușul să vină pe lume în cele mai sigure condiții posibile”.
Frica de travaliu și de posibilele complicații la o vârstă mai avansată au cântărit greu în alegerea sa. „La 39 de ani, la prima naștere, am simțit că nu vreau să-mi asum riscuri inutile legat de un travaliu lung sau neprevăzut. Am avut o discuție foarte deschisă cu domnul doctor Ciprian Morariu, care mi-a explicat toate opțiunile, iar decizia am luat-o împreună, punând pe primul loc siguranța copilului și a mea. Nu mi-a fost nicio secundă rușine sau teamă de această alegere, pentru că am simțit că este cea mai corectă decizie pentru noi”, a spus C.I.
Femeia a povestit cu emoție despre clipele din sala de operație. Cu toate că a simțit o anxietate firească înainte de intervenție, echipa medicală i-a oferit tot sprijinul necesar. Momentul în care își amintește cel mai clar vocea doctorului Morariu i-a rămas întipărit în minte: „Eram foarte emoționată pe masa de operație, tremuram puțin și din cauza anesteziei și a stării de tensiune. Dar în momentul în care domnul doctor Morariu a intrat în sală și a început să-mi vorbească pe un ton extrem de calm, m-am liniștit instantaneu. Acel sentiment că ești pe mâini bune și că echipa controlează totul valorează enorm pentru o mamă în acele momente”.
Alte clipe memorabile au fost „ora magică”, în care i s-a permis contactul piele pe piele cu bebelușul. „A fost cel mai copleșitor moment din viața mea. În ciuda tuturor ideilor preconcepute despre cezariană, am simțit o conexiune instantanee și profundă. Când mi-au pus fetița la piept și i-am simțit respirația și căldura, tot stresul din ultimele nouă luni s-a risipit. Am plâns de fericire și am simțit că tot parcursul, cu toate dificultățile lui, a meritat”, declară proaspăta mamă.
Femeia transmite un mesaj ferm viitoarelor mame care se confruntă cu alegeri similare: „Să se informeze din surse sigure, să aibă încredere în medicul lor și să nu lase pe nimeni să le facă să se simtă mai puțin «mame» doar pentru că au născut prin cezariană. Nu modalitatea prin care aduci un copil pe lume definește iubirea de mamă, ci tot ce faci din momentul în care îl ții în brațe. Important este ca la final să plecați amândoi sănătoși acasă”.
De la tăietorul de porci din anul 1500 la scalpelul modern: ce ascunde, de fapt, o cezariană
Prima cezariană documentată la o mamă în viață datează din anul 1500 și a avut loc în Elveția. Atât mama, cât și copilul au supraviețuit, deși operația a fost făcută de tatăl copilului care nu era medic. Jakob Nufer, un castrator de porci, a efectuat operația asupra soției sale, Elisabeth Alphaspach, aflată în travaliu de câteva zile fără posibilitatea de a naște natural. Femeia a supraviețuit și ulterior a mai născut copii în mod natural. Intervenția a fost consemnată oficial în scrierile medicale mai târziu, în 1581, de către chirurgul François Rousset. De atunci, medicina și odată cu ea tehnicile chirurgicale au evoluat extraordinar de mult, iar scalpelul - bisturiul chirurgical utilizat de medici pentru incizii extrem de precise - a înlocuit uneltele rudimentare din trecut.
Medicul Ciprian Morariu explică detaliat ce presupune această intervenție chirurgicală și când este indicată.
„Indicațiile pentru cezariană sunt medicale și trebuie respectate. Pot exista indicații absolute sau relative, iar ceea ce este foarte important în obstetrică este că indicația se poate modifica pe parcurs”, explică dr. Morariu. Printre urgențe și indicații clare se numără placenta praevia majoră, anomaliile de prezentație, suferința fetală sau lipsa de progresie a travaliului.
În ceea ce privește opțiunea gravidelor de a solicita cezariana fără indicație medicală strictă, medicul îndeamnă la empatie și la o dezbatere fără judecăți de valoare: „Este un subiect care trebuie discutat cu multă responsabilitate și fără stigmatizarea femeilor. Dacă principala motivație este frica de durere, trebuie discutate mai întâi opțiunile de analgezie, pregătirea pentru naștere și suportul emoțional. Ghidul ACOG (nota redacției: ACOG - American College of Obstetricians and Gynecologists) recomandă, în absența unei indicații materne sau fetale, planificarea nașterii vaginale ca opțiune sigură și adecvată; dacă, după o discuție informată despre beneficii și riscuri, pacienta dorește totuși cezariană, aceasta poate fi luată în considerare, dar nu înainte de 39 de săptămâni în absența unei alte indicații”, arată dr. Morariu.
Frica de ac și spaima de paralizie. Cât de sigură este anestezia
Dr. Morariu insistă pe importanța pregătirii psihologice înainte de a intra în sală: „Cred că cel mai important lucru este să intre în sala de operație informate și să știe ce urmează să se întâmple... Atunci când femeia știe ce urmează și are încredere în echipa medicală, nivelul anxietății scade foarte mult. În momentul în care ajunge pe masa de operație, vreau să simtă că nu este singură și că există un plan”, afirmă dr. Morariu.
De asemenea, el combate temerile neîntemeiate legate de rahianestezie sau anestezia epidurală: „Există multe mituri, inclusiv ideea că rahianestezia sau epidurala ar produce inevitabil dureri cronice de spate, paralizie sau alte complicații severe. Realitatea este că tehnicile de anestezie neuraxială sunt utilizate foarte frecvent în obstetrică și au un profil de siguranță foarte bun atunci când sunt efectuate corect... Important este că medicul anestezist evaluează fiecare pacientă și decide tehnica potrivită”.
Recuperarea, alăptarea și visul de a naște natural după cezariană
Un aspect esențial pentru refacerea mamei îl reprezintă mișcarea timpurie: „Mobilizarea precoce este foarte importantă. După ce efectul anesteziei permite și starea pacientei o face posibilă, încercăm să o mobilizăm... Le spun pacientelor mele într-un mod foarte simplu: vreau ca tot ceea ce este greu, neplăcut sau dureros să se întâmple cât timp sunteți în spital. Scopul este ca atunci când ajungeți acasă să fiți cât mai mobilă și recuperată”.
C.I. a mărturisit că recuperarea postoperatorie în cazul ei a decurs fără probleme grave, mulțumită indicațiilor clare oferite de medic. „Prima ridicare din pat a fost grea, nu am să mint, dar domnul doctor și asistentele m-au încurajat să mă mișc cât mai repede”, povestește femeia. „M-a ajutat enorm faptul că am știut la ce să mă aștept. Am avut dureri, dar au fost gestionate foarte bine cu analgezice, iar după câteva zile eram deja capabilă să am grijă singură de fetiță. În plus, am reușit să alăptez fără probleme, deși auzisem tot felul de mituri că după cezariană laptele nu vine sau vine foarte greu”.
Cât despre ideea că alăptarea este imposibilă sau extrem de dificilă după cezariană, specialistul infirmă această regulă: „Este un mit dacă este formulat ca o regulă absolută. Cezariana poate fi asociată cu o inițiere mai dificilă a alăptării, dar cezariană nu înseamnă că mama nu poate alăpta. Contactul piele pe piele, punerea copilului la sân cât mai devreme și cât mai frecvent sunt foarte importante”.
Referitor la o nouă sarcină, dr. Morariu recomandă o pauză de aproximativ doi ani: „Nu este vorba exclusiv despre vindecarea cicatricii uterine, ci și despre refacerea organismului matern. Nașterea vaginală după cezariană - VBAC/NVDC - poate fi posibilă pentru multe paciente. De exemplu, RCOG arată că, pentru femeile cu o singură cezariană segmentară anterioară și o sarcină actuală fără complicații majore, aproximativ trei din patru femei care intră spontan în travaliu în acest context nasc vaginal”.
„Nu există o medalie pentru nașterea naturală”. Fără vinovăție și fără judecăți la adresa mamelor
Dr. Ciprian Morariu subliniază că presiunea socială și judecățile la adresa modalității de naștere trebuie să dispară definitiv din discursul public: „Eu le spun pacientelor mele că nașterea te face mamă, nu calea prin care naști. Nu există o medalie pentru nașterea vaginală și nici un eșec atunci când nașterea se termină prin cezariană. O cezariană indicată medical este o intervenție prin care medicul încearcă să protejeze mama și copilul. Calea de naștere nu este scopul. Scopul este ca la final să avem un copil sănătos și o mamă sănătoasă. Nașterea în siguranță este scopul, nu calea de naștere. Iar un ultim lucru mi se pare foarte important: pacientele care au născut prin cezariană nu trebuie stigmatizate. Nu calea prin care se naște un copil face o femeie mamă. Important este ca, la final, mama și copilul să fie bine.”
În prezent, aproximativ 21% din totalul nașterilor la nivel mondial au loc prin operație de cezariană.
![A aruncat toate hainele la 60 de ani! Salma Hayek s-a scăldat goală pușcă în ocean: «60 și recunoscătoare» [15 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/rkek9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL055dEY3MU9FaHlrVFpONU54dkdhdVZ1Z3dkZlJKcU5XNjNQQkdhM2kuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
