Burhan Sönmez, unul dintre cei mai importanți disidenți turci: „Avem 400.000 de persoane după gratii, iar guvernul lui Erdoğan construiește noi închisori” | Interviu

Sute de mii de oameni în stradă

Scandalul a început pe 19 martie, odată cu arestarea lui Ekrem İmamoğlu, primarul Istanbulului și principalul rival politic al președintelui Recep Tayyip Erdoğan. Reținerea sa a fost motivată oficial de acuzații de corupție, luare de mită, trucarea licitațiilor și sprijinirea unei organizații teroriste.

Ulterior, sute de mii de oameni au ieșit în stradă să protesteze împotriva a ceea ce au acuzat a fi un abuz uriaș.

Protestele masive continuă și au loc arestări pe scară largă. Opoziția acuză o lovitură de stat, iar situația este tensionată, cu mii de persoane reținute.

Libertatea: Stimate domnule Burhan Sönmez, în ultimele săptămâni am asistat la un val de proteste pe scară largă în Turcia: zeci de mii de protestatari s-au adunat în marile orașe turcești după ce primarul din Istanbul, Ekrem İmamoğlu, un rival politic al președintelui Recep Tayyip Erdoğan, a fost demis din funcție și reținut sub acuzația de presupusă corupție și terorism. Cum vedeți această situație?
Burhan Sönmez: Trebuie să precizez că această mișcare a fost așteptată. Domnul İmamoğlu este cel mai de succes politician din ultimii ani, care a reușit să învingă partidul președintelui Erdoğan de patru ori. Dacă vom ajunge la alegeri prezidențiale, care ar trebui să aibă loc în următorii trei ani, Erdoğan nu are nicio șansă împotriva domnului İmamoğlu. Acesta este un fapt cunoscut acum. Atunci când Erdoğan simte o amenințare la adresa puterii sale, el folosește fie armata, fie sistemul judiciar. Acum folosește sistemul judiciar pentru a-și elimina cel mai puternic rival. A făcut acest lucru în trecut prin arestarea parlamentarilor și a primarilor aleși.

Recomandări

Ce taxe vor crește după alegeri. Primele luate în vizor: TVA de 21% și impozit pe venit de 12%. Analist: „E mai rău ca în 2010”

Turcii caută o oportunitate pentru răsturnarea regimului

– Sunteți un scriitor angajat și președinte al PEN International: cum vedeți evoluția sistemului politic din Turcia în ultima perioadă? Putem vorbi de o înrăutățire a sistemului democratic din Turcia sau aceste fenomene sunt normale?
– Situația politică din Turcia se înrăutățește de la o zi la alta. Când ne uităm la libertatea presei sau la statul de drept, mă refer la fiecare aspect al atmosferei politice, sistemul de principii democratice slăbește dramatic. Cred că aceasta este calea „normală” a unui lider care acționează ca un dictator. Economia este în ruină în Turcia, societatea este mizerabil de nefericită. Toată lumea caută o oportunitate pentru ca acest guvern oligarhic să dispară cât mai curând posibil. 

Dar regimul lui Erdogan controlează totul acum, armata, poliția, sistemul judiciar, presa, mediul academic. Aici apare o întrebare pentru noi: cum a reușit să acapareze toată puterea în țară. Dacă privim situația la scară globală, putem vedea că acest lucru se întâmplă atunci când forțele democratice nu își apără principiile în mod activ împotriva politicienilor populiști, așa cum s-a întâmplat în Rusia, Statele Unite, Ungaria, India și așa mai departe.

Recomandări

Explicația oficială pentru pana de curent care a paralizat Spania: „60% din producția de energie electrică a dispărut în cinci secunde”

– Ați trecut printr-o perioadă grea, când a trebuit să părăsiți Turcia și să vă mutați în Anglia. Cum v-a schimbat această formă de represiune?
– Totul ne schimbă în această viață. A mea a fost poate un pic mai grea, dar mi-a reformat viața foarte mult. Dacă înțelegem dificultățile cu care ne confruntăm, atunci suntem capabili să deviem către o cale mai bună pentru noi. Dar, de asemenea, trebuie să fim puternici și să nu lăsăm represiunea să schimbe lucrurile bune din noi. Atunci când vor să te omoare pentru că critici autoritățile, nu trebuie să te retragi într-un colț și să taci. Din contră, ar fi bine să vorbești mai tare. Dacă nu facem acest lucru, lupta pentru libertate și democrație va pierde în fața brutalității și a răului.

– Este ceea ce se întâmplă astăzi similar cu ceea ce ați trăit atunci? Există un pericol actual pentru oponenții regimului?
– Da, ne confruntăm cu același pericol, acela de a fi cenzurați, închiși sau uciși. În prezent, numărul persoanelor aflate în închisoare în Turcia este mai mare decât populația unor țări europene. Când Erdoğan a venit la putere, acest număr era de 70.000, în prezent avem aproximativ 400.000 de persoane în închisoare, iar guvernul lui Erdoğan construiește noi penitenciare. 

Recomandări

Alexandru Cumpănașu, „reîntors” în instanța de judecată. Acuză „fantasmagorii” în dosarul întocmit de DNA pentru fraudă cu fonduri UE

Regimul caută abolirea regimului laic

– Care sunt principalii factori politici din Turcia în acest moment, în special pentru opoziția democratică?
– Avem câțiva factori diferiți, fiecare dintre ei fiind la fel de eficient în acest moment. Acesta este motivul pentru care opoziția are diferite grupuri și partide. Problema kurdă a fost un subiect principal în arena politică pentru o lungă perioadă. 

Lupta pentru drepturile democratice ale kurzilor este încă pe primul loc pe agenda politică. O altă problemă este tensiunea dintre modul de viață secular și idealurile islamiste. În prezent, conform constituției, Turcia este o țară laică, însă agenda islamistă a partidului de guvernământ încearcă să o abolească. 

De asemenea, sărăcia și exploatarea prin muncă sfâșie întreaga țară. Oamenii sunt din ce în ce mai săraci, iar o minoritate lacomă din jurul guvernului este din ce în ce mai bogată. Diferența dintre oligarhia conducătoare și populația săracă este mult mai mare ca niciodată. Opoziția democrată încearcă să abordeze aceste probleme. Dar fiecare partid are o prioritate diferită în aceste probleme.

– Nu sunt un expert în politica turcă, dar ador țara și mai ales Istanbulul, unde mă simt mai intim legat decât Parisul, să spunem, cu care este comparat Bucureștiul. La noi în țară se spune că Bucureștiul este Micul Paris – eu zic că e mai degrabă Micul Istanbul. Ceea ce putem vedea destul de clar este acest clivaj rural-urban, care este specific și României. Ce rol joacă acest clivaj în politica turcă?
– Turcia este o țară în curs de dezvoltare. În ultimii 50 de ani a avut loc un mare val de migrație din mediul rural către orașe, în special către Istanbul. Aceasta este o perioadă foarte scurtă pentru a crea o nouă cultură, cu acest tip de dinamică în continuă schimbare în societate. Putem simți această diviziune în aproape fiecare problemă. Eu însumi provin dintr-un mediu rural, apoi am studiat în Istanbul. Când eram student, populația Istanbulului era de 5 milioane. Acum este mai mare de 15 milioane. Aceasta este o mare schimbare într-un timp foarte scurt, care are un mare impact asupra dimensiunilor sociale, politice și economice.

Liniile de separație multiple în opinia publică turcă

– Îmi puteți spune cum vedeți participarea tinerilor – în special a studenților – la această confruntare politică între linia conservatoare-religioasă și, să spunem, zona liberală-social-democrată? Nu știu dacă înțeleg clar modul în care cele două „tabere” sunt configurate acolo, dar așa arată de la distanță.
– Poți trasa o linie cu diferite formulări despre diviziunile politice din Turcia, iar cea formulată de tine este una dintre ele. Dar există și o altă linie puternică, una care este naționalismul turc versus drepturile kurzilor. Cu această linie puteți vedea brusc că persoanele religioase și partea liberală a societății sunt unite împotriva kurzilor. În același timp, putem vedea că democrații turci ajung să lupte braț la braț cu kurzii pentru un viitor în egalitate. Acesta este motivul pentru care, în funcție de conținut, linia dominantă și linia opusă se schimbă foarte des aici.

– Vă rog să-mi spuneți în ce măsură viața politică și socială din Turcia este prezentă sau v-a influențat opera? Cât de prezentă este viața politică și socială a țării dumneavoastră în cărțile pe care le scrieți?
– Sunt copilul țării mele și al culturii mele. Aceasta m-a modelat pe mine și literatura mea. Dar în artă, încercăm să modelăm din nou aceste medii cu propriul nostru limbaj și stil. Asta înseamnă că arta și artiștii sunt modelați de societate, în timp ce ei încearcă, de asemenea, să modeleze și să transforme societatea. Pentru că nu suntem doar un copil al țării noastre, ci și o persoană a acestei lumi, influențată de diferite culturi, experiențe și opinii.

– Am înțeles că în prezent vă împărțiți viața între Cambridge și Istanbul. Este acesta un avantaj? Vă este dor de Istanbul atunci când îl părăsiți?
– Mi-e dor de Istanbul, unul dintre cele mai mari orașe din lume, și de micul meu sat din mijlocul stepei anatoliene, unde m-am născut și am crescut. Când sunt departe de amândouă, locuind în Cambridge sau călătorind foarte des în alte părți ale lumii, simt că îmi port casa și trecutul cu mine peste tot. Reprezintă memoria și dorul de copilărie. A fi departe de casă este un dezavantaj, dar în fiecare dezavantaj există avantaje pe care le poți crea. De exemplu, să întâlnești oameni noi în țări diferite sau să cunoști culturi noi este o mare oportunitate și frumusețe.

– Privind spre ziua de mâine: sunteți optimist sau pesimist? Mai ales în ceea ce privește tendința politică a Turciei, care este cumva sincronizată cu tendința politică din regiune și chiar la nivel global, care trece printr-un proces de revenire la o politică din ce în ce mai conservatoare, sau cel puțin așa pare. Ar trebui să fim pesimiști sau optimiști cu privire la viitor?
– Ar trebui să fim suspicioși cu privire la viitorul politicii de pretutindeni. Situația din Turcia din zilele noastre reflectă în mare măsură tendințele globale din întreaga lume. Politicile populiste și reacționare sunt în creștere, iar visul oamenilor pentru o lume liberă în pace și egalitate este amenințat din ce în ce mai mult. Cred că trebuie să fim vigilenți și să continuăm să luptăm pentru democrație. Rezistența în sine este o victorie, ceea ce înseamnă că nu ne-am predat și că încă visăm la un viitor mai bun.

Burhan Sönmez, un scriitor tradus inclusiv în limba română

Burhan Sönmez a studiat Dreptul la Istanbul, unde a și profesat o vreme ca avocat. A colaborat la mai multe reviste și ziare, cu articole pe teme culturale și politice. A fost membru al Societății pentru Drepturile Omului (IHD) și fondator al Fundației pentru Cercetare Socială, Cultură și Artă (TAKSAV). 

În 1996 a fost grav rănit în timpul unui asalt al poliției turce, arestat și torturat. Ulterior, s-a refugiat pentru o perioadă lungă în Marea Britanie. 

În 2009 i-a apărut primul roman, Miazănoapte, urmat în 2011 de Păcate și inocenți. 

Cel de-al treilea roman, Istanbul Istanbul, publicat în 2015, i-a adus EBRD Literature Prize în 2018. Păcate și inocenți a fost recompensat cu Premiul Sedat Simavi, una dintre cele mai prestigioase distincții literare din Turcia. 

Cărțile lui au fost traduse în peste 50 de limbi. În prezent, Burhan Sönmez își împarte viața între Cambridge și Istanbul, iar din 2021 este președintele PEN International. 

Până acum, în limba română i-au apărut romanele Labirint, Piatră și umbră și Istanbul Istanbul; în pregătire: Îndrăgostiții de Franz K.

Foto: Hepta

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro