În fiecare primăvară și toamnă, trecerea la ora de vară sau de iarnă reaprinde dezbaterile intense privind utilitatea ajustării ceasului. În timp ce cetățenii din Uniunea Europeană continuă să își schimbe ritmul de viață de două ori pe an, o mare parte a planetei a abandonat deja definitiv această practică, preferând un orar fix pe parcursul întregului an.
Cuprins:
De la state din Europa continentală până la mari puteri din Asia și America de Sud, decizia de a renunța la rotirea limbilor de ceas a fost motivată de beneficii economice, simplificarea transporturilor și protejarea sănătății populației, relatează publicația sârbească Blic, parte a trustului Ringier.
În afara blocului comunitar, mai multe state europene sau din imediata vecinătate au renunțat de ani buni la ora de iarnă și de vară. Islanda folosește același fus orar pe tot parcursul anului, fără nicio modificare sezonieră. Turcia a luat o decizie similară în anul 2016, fixând definitiv ora oficială, model urmat și de țări precum Rusia, Belarus, Armenia sau Georgia.
În Uniunea Europeană, problema eliminării schimbării orei a ajuns la cel mai înalt nivel decizional în urmă cu câțiva ani. În 2018, Comisia Europeană a organizat o consultare publică la nivelul întregului bloc comunitar, la care au participat aproximativ 4,6 milioane de cetățeni. Rezultatul a fost covârșitor: 84% dintre respondenți s-au pronunțat pentru eliminarea definitivă a modificărilor de oră.
Răspunzând cererii publice, Comisia Europeană a propus formal renunțarea la schimbarea sezonieră începând cu anul 2019, lăsând la latitudinea fiecărui stat membru opțiunea de a păstra permanent ora de vară sau ora de iarnă. Proiectul s-a lovit însă de un blocaj birocratic la nivelul Consiliului European.
Statele membre nu au reușit să ajungă la un acord comun privind coordonarea fusurilor orare, de teama de a nu fragmenta piața unică prin crearea unui mozaic de ore diferite între țări vecine. Astfel, în lipsa unei decizii unitare, țările din UE continuă să schimbe ceasul primăvara și toamna.
La nivel global, trendul este clar orientat către menținerea unui orar unic. În Asia, majoritatea statelor mari au renunțat de mult la această schemă. China a eliminat ora de vară încă din anul 1991, iar țări precum India, Japonia, Coreea de Sud, Thailanda, Vietnam, Indonezia, Malaysia și Singapore nu își modifică ora în funcție de anotimp.
Situația este similară și în Orientul Mijlociu, unde țări precum Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Qatar, Kuweit și Bahrain păstrează același fus orar tot anul. Iranul s-a alăturat acestei liste recent, renunțând la schimbarea sezonieră din 2023.
În America de Sud, mari economii precum Brazilia, Argentina, Columbia, Peru și Ecuador nu aplică schimbarea orei. Brazilia a luat decizia formală de renunțare în anul 2019.
O situație interesantă se înregistrează în Australia, unde aplicarea regulii depinde de fiecare stat în parte. În timp ce Noul Wales de Sud, Victoria, Australia de Sud, Tasmania și Teritoriul Capitalei Australiene trec la ora de vară, state precum Queensland, Australia de Vest și Teritoriul de Nord au refuzat să adopte modificarea.
Principalele argumente care au stat la baza deciziilor de renunțare vizează impactul asupra vieții cotidiene și al economiei moderne. Studiile recente arată că economiile de energie, motivul istoric pentru care a fost introdusă ora de vară, sunt în prezent nesemnificative din cauza schimbării obiceiurilor de consum și a tehnologiilor moderne.
În schimb, ajustarea ceasului generează perturbări în sistemele informatice, creează confuzie în orarele transporturilor internaționale și afectează ritmul circadian al populației, provocând tulburări de somn și scăderea productivității. În plus, pentru țările situate mai aproape de Ecuator, variația duratei zilei de-a lungul anului este minimă, făcând schimbarea orei complet nejustificată din punct de vedere practic.