Cum poate funcționa 10 ani fără licență un cămin de bătrâni deținut de un soț și o soție trimiși în instanță de DNA exact pentru deconturi fictive de îngrijire!
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Căminul privat Sf. Cuvioasa Parascheva din București în care au fost transferați bătrânii din centrul desființat din sectorul 4 este de un deceniu în afara regulilor. Proprietara spune că totul a fost legal, Ministerul Muncii o contrazice.
Cuprins:
- Rezultatul achiziției publice, cunoscut de dinainte!
- Pașii legali
- Cum explică proprietara?
- Ce spune Ministerul Muncii?
- Cazul “Casa Giulia”
- “Ei sunt foarte mulțumiți. Ce să fac cu ei?”
- Patroana spune că o face pentru “niște suflete”
- “Deocamdată este bine”
- “Nu mă luați pe mine cu «domnul Gheorghe». Puneți prea multe întrebări”
- Formular de audiență și pentru jurnaliști
În sala de așteptare a Căminului Sf. Cuvioasa Parascheva, un banner mare, încadrat de câteva ghivece obosite, anunță o experiență de peste 10 ani ”în domeniul asistenței pentru vârstnici, la cele mai înalte standarde”.
Pe 17 iunie, aici au fost mutați peste 30 de bătrâni dintr-un centru de stat, ca urmare a deciziei luate de DGASPC Sector 4 și Primăria Sectorului 4 de a desființa centrul respectiv. “Mutarea ne-a cauzat un stres oribil”, au spus beneficiarii.
Rezultatul achiziției publice, cunoscut de dinainte!
Bătrânilor li s-a spus că vor fi mutați la Căminul Sf. Cuvioasa Parascheva înainte ca DGASPC Sector 4 să lanseze anunțul public pentru achiziția de servicii sociale. Asta i-a făcut să creadă că totul a fost aranjat dinainte.
Bannerul din sala de primire prezintă fotografiile a trei cămine pentru vârstnici. În dreptul fiecăruia, e trecut un an.
- Căminul privat pentru bătrâni Sf. Cuvioasa Parascheva - 2007
- Casa Giulia - 2014
- Căminul privat pentru bătrâni Sf. Mina - 2016
<strong>Prin firma Corsica Obiect SRL, înființată în 2016, Iuliana Gheorghe și soțul ei, Marian Gheorghe, operează două azile, o ambulanță privată și un centru medical privat. </strong><br>
Până acum câteva luni, aceștia mai aveau un al treilea azil, Casa Giulia, care e acum în curs de a fi transformat într-un alt centru medical privat.
<strong>Dar anii de experiență prezentați de către firmă nu corespund cu anii funcționării legale a acestor cămine de bătrâni. </strong><br>
Căminul privat pentru bătrâni Sf. Cuvioasa Parascheva, unde au fost mutați bătrânii din sectorul 4, prezentat în banner ca funcționând din 2007, deține licență de funcționare din data de 09.12.2019.
Căminul privat pentru bătrâni Sf. Mina, arătat în banner ca funcționând din 2016, deține licență de funcționare din data de 29.11.2019.
Căminul privat “Casa Giulia”, situat la adresa din Calea Giulești nr. 253, București, prezentat ca fiind activ din 2014, nu este licențiat, conform Ministerului Muncii.
În data de 16.10.2017, Corsica Obiect SRL s-a acreditat ca furnizor de servicii sociale.
Pașii legali
Pentru a deschide un azil de bătrâni, trebuie îndeplinite câteva condiții principale.
- Firma sau ONG-ul care operează azilul trebuie să se acrediteze ca furnizor de servicii sociale la Ministerul Muncii.
- Azilul, la rândul său, trebuie să se licențieze ca serviciu social.
“Furnizorul are obligația de a solicita licențierea serviciului social cu 60 de zile înainte de darea în funcțiune a serviciului social”, conform legii. Altfel spus, poți deschide un azil la 60 de zile după ce ai solicitat licențierea acestuia ca serviciu social.
În cazul azilelor respective, procesul a fost invers. Mai întâi au fost deschise, iar ulterior au solicitat licențierea pentru două dintre ele.
Cum explică proprietara?
Iuliana Gheorghe susține că instituțiile au funcționat perfect legal. A explicat că firma Corsica SRL a fost înființată în 2016, iar la data aceea nu ar fi existat obligația acreditării firmei dacă operai un azil.
<strong>Când i-am atras atenția că bannerul din propriul centru indică anul 2007 ca începutul activității, a spus că sunt “doar reclame”. </strong><br>
Însă cu ajutorul site-ului Way Back Machine, un fel de arhivă a internetului, care îți permite să vezi variante vechi ale site-urilor, am aflat că firma a anunțat pe propriul website în 2010 că își lansează activitatea în toamna anului respectiv. În prezent, site-ul nu este funcțional.
De asemenea, am găsit mărturii pe internet din 2012 ale unor oameni care vorbeau despre condițiile din azilul Sf. Cuvioasa Parascheva.
“Până în 2017, societățile comerciale cu răspundere limitată (care dețineau azile, n.r.) nu se subordonau Ministerului Muncii să fie acreditate sau licențiate, doar fundațiile și asociațiile”, a spus proprietara.
“În anul 2017, căminele de bătrâni au fost informate să depună documente pentru acreditare, chiar dacă sunt SRL-uri. Până atunci, legea nu obliga SRL-urile, doar fundațiile și asociațiile,”, a adăugat aceasta.
Am acreditat în anul 2017 firma, urmând ca în 3 ani să licențiem cel puțin un serviciu social
Iuliana Gheorghe, proprietara azilului:
Ce spune Ministerul Muncii?
Libertatea a confruntat aceste afirmații cu Ministerul Muncii, instituția responsabilă de acreditare, respectiv licențierea furnizorilor și a serviciilor sociale.
“În anul 2003, potrivit prevederilor art. 11 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 68/2003, societățile comerciale puteau furniza servicii sociale numai prin intermediul fundațiilor proprii înființate în acest scop”.
La momentul publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011 a Legii asistenței sociale nr. 292/2011, operatorii economici puteau furniza servicii sociale numai „în condiții speciale, prevăzute de lege” ce urmau a fi reglementate ulterior apariției Legii nr. 292/2011.
Începând cu anul 2015, în baza Ordonanței Guvernului nr. 31/2015 (...), operatorii economici cu scop lucrativ pot furniza servicii sociale pentru toate categoriile de servicii sociale organizate în condițiile legii, cu excepția:
- serviciilor de prevenire a separării copilului de familie;
- serviciilor pentru copilul lipsit temporar sau definitiv de părinții săi;
- serviciilor sociale destinate prevenirii şi combaterii violenței în familie;
- serviciilor sociale destinate agresorilor;
- serviciilor sociale adresate persoanelor cu dizabilităţi
Între momentul apariției Ordonanței Guvernului nr. 31/2015 și anul 2017, operatorii economici puteau solicita Ministerului Muncii și Protecției Sociale licențierea serviciilor ținând cont de excepțiile prevăzute de lege.
Ministerul Muncii:
Altfel spus, afirmația Iulianei Gheorghe, conform căreia “până în 2017, societățile comerciale cu răspundere limitată (care dețineau azile, n.r.) nu se subordonau Ministerului Muncii să fie acreditate sau licențiate, doar fundațiile și asociațiile”, este falsă.
De asemenea, Ministerul Muncii a mai precizat că “furnizorul are obligaţia de a solicita licenţierea iniţială ori eliberarea unei noi licenţe de funcţionare a serviciului social cu cel puţin 60 de zile înainte de darea în funcţiune a serviciului social”.
Cazul “Casa Giulia”
Un caz aparte este cel al azilului “Casa Giulia”, prezentat pe bannerul firmei ca fiind activ din 2014. Azilul nu a avut niciodată licență de funcționare, a confirmat Ministerul Muncii pentru Libertatea.
Căminul privat ”Casa Giulia”, situat la adresa din Calea Giulești nr. 253, București, nu figurează în Registrul electronic unic al serviciilor sociale. Având în vedere că acest serviciu nu este licențiat, a fost sesizată Inspecția socială din cadrul ANPIS pentru a face verificări.
Ministerul Muncii, într-un răspuns pentru Libertatea din 22 iunie:
Ministerul Muncii a revenit peste câteva zile și a spus că la “Casa Giulia” nu a găsit pe nimeni care să ofere explicații.
“În urma controlului efectuat de echipa de control a Agenției pentru Plăți și Inspecție Socială București, la solicitarea ANPIS, a reieșit că la adresa menționată se află un imobil în construcție, respectiv Clinica Medicală privată ILife”.
Spre deosebire de reprezentanții ANPIS, reporterii Libertatea au găsit persoane care să furnizeze informații suplimentare.
“Casa Giulia” a funcționat până la 1 martie, anul aceasta, a explicat pentru Libertatea chiar Iuliana Gheorghe.
“Ne-am restrâns activitatea, pentru că personalul nu putea să vină din afara Bucureștiului, să rămână în izolare așa cum se prevedea”, a precizat proprietara.
În prezent, pe clădirea respectivă a apărut un banner cu ILife, clinica medicală a familiei Gheorghe.
Un expert în asistență socială, fost angajat în Ministerul Muncii, ne-a explicat că fenomenul azilelor fără licență a fost foarte răspândit până acum câțiva ani. Multe funcționau ca “pensiuni cu cazare pe lungă durată”, iar autoritățile au închis ochii.
“Ei sunt foarte mulțumiți. Ce să fac cu ei?”
“Puteți să îi întrebați pe bătrâni dacă vor să plece. Au posibilitatea să aleagă ce vor să facă. Credeți că eu acum îi pot opri cu ceva?”, ne-a mai spus Iuliana Gheorghe despre pacienții nou-veniți în azilul său.
Dacă ar fi o nemulțumire din partea lor, au posibilitatea să renunțe, să meargă unde doresc, că toți au familii.
Iuliana Gheorghe, proprietara azilului:
Dar nu toți au familii, iar dintre cei care au familii, nu toate își permit să îi îngrijească.
“Frica mai mare a bătrânilor e că vor rămâne pe stradă”, ne-a povestit o sursă apropiată situației, care a dorit să rămână anonimă.
Patroana spune că o face pentru “niște suflete”
Contractul dintre DGASPC Sector 4 și firma Corsica Obiect SRL a fost semnat pe un an și expiră la mijlocul lui decembrie anul acesta.
“Eu, când se încheie contractul, nici nu știu ce dată e, noiembrie, decembrie, aș putea să refuz continuarea unei colaborări cu ei. Oare ce facem cu ei? Ei sunt foarte mulțumiți. Ce să fac cu ei? Spuneți dumneavoastră. Sunt niște suflete”, a adăugat Iuliana Gheorghe.
Nici oamenii nu știu ce vor face după ce expiră contractul. Unii dintre ei sunt chiar și la a treia mutare.
“Stai într-un loc, te obișnuiești, apoi te muți și nu știi ce te așteaptă”, spun ei.
“Deocamdată este bine”
Stăm de vorbă cu câțiva dintre bătrânii care au fost mutați de la centrul primăriei într-un foișor din curtea căminului. Căldura îi afectează, dar “ce e de la Dumnezeu trebuie să suporți”.
Oamenii au spus că sunt mulțumiți în special de mâncare, care este mult mai bună decât cea de la centrul primăriei, iar personalul este și el amabil.
“Deocamdată este bine”, au mărturisit ei. O durere mărturisită de ei ar fi lipsa frigiderelor din camere, pentru că nu au unde să-și țină fructele sau alte alimente pe care le mai primesc de la familii.
Distanța este și ea o problemă. “Avem familii în sectorul 4, acum traversează jumătate de București ca să ajungă aici și să stea un sfert de oră”.
“Nu mă luați pe mine cu «domnul Gheorghe». Puneți prea multe întrebări”
L-am întâlnit la Sf. Cuvioasa Parascheva și pe Marian Gheorghe, soțul Iulianei Gheorghe, și el cercetat în dosarul decontărilor fictive. El deține, alături de soția sa, cele trei cămine, o clinică medicală și o ambulanță privată.
L-am rugat să se prezinte, dar a spus că “nu contează cine sunt” și ne-a atras atenția că avem voie doar în foișor.
“Nu mă luați pe mine cu «domnul Gheorghe», «domnul Vasile», «domnul Ion». Foarte bine dacă știți cine sunt. Dacă nu vreți să înțelegeți de bunăvoie, poarta e acolo”, s-a răstit el.
Puneți prea multe întrebări. Stați acolo și puneți câte întrebări vreți la beneficiari. Dacă nu vă convine, puteți să plecați.
Marian Gheorghe, către reporterii Libertatea:
Formular de audiență și pentru jurnaliști
Libertatea a vrut să stea de vorbă și cu directorul DGASPC Sector 4, Dragoș Pelmuș, despre acest subiect, însă nu a răspuns la telefon. El este cel care a venit cu ideea desființării centrului, după cum o arată procesul-verbal al unei ședinte de Consiliu Local din septembrie anul trecut.
Pelmuș este fost ofițer în Serviciul Secret al Ministerului de Interne (DIPI), dar și fost șef la Poliția Locală Sector 4.
L-am căutat la sediul instituției, dar a refuzat să ne răspundă la întrebări. Ni s-a transmis, în schimb, să facem o “cerere de audiență”. Nu am mai fost contactați până la publicarea acestui text.
