Când comunitățile mici ajung centrul atenției globale. Studiu de caz: Uvalde, SUA, locul atacului armat din școală. Care ar trebui să fie limitele mass-media
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Tragedia din Texas reamintește că, deși prezența mass-media poate fi un semn de sprijin, poate deveni rapid intruzivă, notează The Guardian. Care sunt limitele?
A doua zi după atacul armat de la școala primară Robb din Uvalde, Texas, sute de locuitori au umplut străzile. De asemenea, zeci de reporteri locali, naționali și internaționali au mers acolo, să transmită modul în care arată orașul îndoliat după pierderea a celor 19 copii și a doi profesori împușcați în sala de clasă.
Reporterilor li s-a cerut să nu se apropie de oamenii din tribune în timpul privegherii. În timp ce două femei care plângeau se țineau una pe cealaltă, un cameraman a pășit în fața lor pentru a surprinde momentul. Părând descurajată, o femeie l-a alungat și a clătinat din cap.
Asta a devenit o altă parte a teribilei tradiții americane a violenței cu armele. Presa din întreaga lume trimite reporteri pentru a acoperi groaza lăsată în urma unui astfel de masacru. În astfel de situații, uneori, prezența jurnaliștilor transformă comunitățile mici și traumatizate și le perturbă liniștea, mai notează The Guardian.
O mică localitate a ajuns cunoscută la nivel global
În Uvalde, o mică comunitate latino de 16.000 de locuitori din sud-vestul Texasului, locuitorii au primit creșterea bruscă a jurnaliștilor ca pe un semn de sprijin, dar au fost și complet copleșiți.
„Toată lumea vrea să audă povestea. Acest lucru trebuie spus, dar poate fi oarecum copleșitor”, a declarat pentru The Guardian, Justin Hill, un rezident din Uvalde. „Într-un fel s-ar putea să îndepărteze durerea.”
La fiecare priveghi din Uvalde, și în fiecare colț, de la piața orașului până la școala primară, erau camere de filmat pentru a surprinde durerea, părinții îndoliați întrebând de ce poliția nu a răspuns mai repede, poveștile victimelor și o comunitate care se luptă cu o pierdere de neînțeles.
<strong>Jurnaliștii au făcut o muncă importantă în Uvalde, forțând o mai mare transparență din partea oficialilor cu privire la ceea ce s-a întâmplat în acea zi și de ce forțele de ordine nu au intervenit pentru a-l opri pe atacator mai devreme.</strong>
Însă profesorii și membrii familiei victimelor spun că au fost bombardați și cu telefoane de la jurnalişti și cu bătăi la ușă. Întrebările constante despre noua tragedie pot fi dureroase, spun locuitorii. În aceste zile a avut loc și un moment în care mai mulți jurnaliști au urmărit, cu camerele de filmat pornite o familie îndurerată și emoționată în timp ce părăsea locul unde a avut loc un priveghi. Jurnaliştii locali au cerut colegilor lor din presă să permită familiilor să-și poarte doliul în privat, notează The Guardian.
<strong>„Nu pot vorbi”, a spus mătușa unei victime, în timp ce se uita la crucea memorială pentru nepoata ei de 10 ani, pe care familia a descris-o ca fiind „plină de dragoste”.</strong>
Copleșiți de atenția primită
Ravenn Vasquez a fost oprită pentru interviu după interviu, în timp ce stătea în fața pieței orașului, miercuri, ținând o pancartă pe care scria „Uvalde puternic”. „Dacă va veni vorba de politică, probabil că voi cere să nu fiu intervievată”, a spus ea, exasperată, unui jurnalist, chiar înainte ca un alt reporter să se apropie și să o întrebe dacă ar lua în considerare să rămână să vorbească doar câteva minute, conform The Guardian.
Totuși, în Uvalde, locuitorii au fost recunoscători pentru centrul atenției asupra orașului lor, au spus ei, pentru sprijinul pe care l-au primit și pentru protestele internaționale cu privire la ceea ce s-a întâmplat. Dar și-ar dori să nu fie acesta motivul pentru care lumea cunoaște locul în care trăiesc.
„Nu doar noi plângem pentru ce s-a întâmplat, ci întreaga lumea, iar oamenii au nevoie de informații”, a declarat un localnic pentru The Guardian. „Aceasta nu este o tragedie doar pentru noi, este o tragedie mondială. Suntem toți împreună, suntem în asta împreună.”
