Ce a făcut-o pe o româncă din Franța să renunțe la inginerie ca să fie consilier în carieră. „Mergem ca roboții la școală, ne angajăm și stăm în birouri până ni se termină viața”

Magda Roaită este de patru ani consilier profesional. Lucrează online acum, în pandemie, în satul Loire, la două ore de Paris, unde s-a mutat când a început criza sanitară. Crede că modelul ei de intervenție ar trebui aplicat în primul rând tinerilor. „Copilul e învățat de mic: dacă ești artist, nu ești bine plătit. Deja există acea carapace din care nu poți ieși. Mai este limitarea că nu poți fi antreprenor, că nu câștigi. Și atunci, ce facem? Mergem ca roboții la școală, ne angajăm și stăm în acele birouri până ni se termină viața?”, a spus Magda pentru Școala 9. 

Clasa a XI-a, înainte de terminarea liceului, ar fi perioada potrivită pentru un astfel de program, crede Magda, tocmai pentru a preveni acel „rău de serviciu” pe care îl capeți după 30 de ani.

„Când am venit aici și mă întrebau ce tip de Bac am dat, nu înțelegeam ce vor să știe. De fapt, ei au 20 de filiere de Bac. Când aud matematică-informatică, li se pare ceva extravagant. Există Bac specific pe orice aici”, spune românca. Crede că fiecare ar trebui să își găsească „filiera” mai ușor și să i se ramifice opțiunile de mic.

În timp ce în România se vorbește despre scăderea calității învățământului superior din cauza admiterii foarte ușoare, pe bază de dosar, Franța are grijă să îi selecteze pe tineri astfel încât să aibă fiecare un drum profesional potrivit. Sunt respectate și profesiile care nu necesită facultate și mulți tineri sunt încurajați să le aleagă.

Recomandări

Nepotism electoral în POT, partidul care-l susține pe Călin Georgescu. Oameni noi, metehne vechi: politica văzută ca afacere de familie

Dezorientarea în carieră, din liceu

Magda Roaită s-a trezit la 18 ani că habar n-are la ce facultate să dea. Deci se încadra în majoritatea. Toate prietenele ei dădeau la Academia de Studii Economice doar fiindcă era la modă. „Un prieten de familie, profesor la Politehnică, m-a întrebat ce vreau să fac. «Orice, dar să fie diferit, nu ca toată lumea, i-am spus».” Așa a ajuns să facă Inginerie în franceză la Politehnică. La distanța a 16 ani, se felicită totuși pentru alegere, fiindcă așa a ajuns să învețe franceza și să dea glas dorinței de a locui într-o zi la Paris.

În timpul facultății a lucrat ca să se poată întreține: a făcut asigurări auto, de casă și pensii private, apoi a vândut carduri de credit pentru o bancă. După ce a absolvit, s-a angajat ca inginer și așa a ajuns acum opt ani în Franța. Doar că ceva începuse să nu mai funcționeze.

„Primul care cedează e corpul, când știi că nu e locul tău acolo. Corpul somatizează, nu poate funcționa așa. Uneori nici nu-ți pui problema că e legat de locul de muncă. Mai avem și expresia «merg la scârbiciu» sau că stau acolo 9-10 ore fiindcă «nu avem ce face». Bineînțeles că avem ce face, bineînțeles că sunt soluții, dar decizia nu o ia nimeni în locul nostru”.

Recomandări

Proteste de amploare împotriva lui Călin Georgescu în București, Cluj și Timișoara | VIDEO

Primul pas: bilanțul competențelor

Rămăsese însărcinată și cum concediul de maternitate în Franța e de doar trei luni, trebuia să ia o decizie. Ministerul Muncii din Franța finanțează un program numit „bilanț de competențe” prin care angajatul trece printr-o evaluare externă pentru a vedea ce abilități are, ce ar putea să facă mai bine în viitor sau dacă e cazul să-și schimbe cariera. A decis să treacă și ea prin acest proces.

„E o formare care are la bază trei piloni: cine sunt, ce știu să fac și realizarea unui proiect de obiective cu care plec mai departe. Procesul durează în medie între o lună și trei luni. După care mi-am pus întrebarea de ce nu am trecut prin treaba asta înainte de liceu sau înainte să-l termin, nu la 30 de ani?”

În timpul bilanțului, Magda a decis să fie formator independent și să-i ajute pe alții, români sau francezi, să afle ce carieră li se potrivește. Și-a deschis firma ei în domeniu, lucrează de acasă, din Loire, un sat la două ore distanță de Paris, unde s-a mutat în pandemie, și are deja primii clienți.

De obicei, francezii trec prin acest proces încă din școala generală sau în liceu. În plus, au și o tradiție în formarea pe tot parcursul vieții. În Franța, 18% din populația între 18 și 64 de ani face un curs de pregătire anual, în timp ce în România procentajul este sub 1%, potrivit Eurostat.

Recomandări

Vicepreședintele ANCOM Pavel Popescu cere suspendarea TikTok în România. Rețeaua socială ar putea fi interzisă până la terminarea anchetelor privind alegerile

„Fiecărui om, nu contează că e femeie de serviciu sau lucrează pe o funcție înaltă, anual i se acordă într-un cont de formare o sumă de bani. Omul apelează la acest cont de formare și spune: anul ăsta poate vreau să învăț o altă limbă sau poate vreau să văd unde sunt din punct de vedere profesional”. Unii aleg să-și cheltuiască banii pe acest tip de coaching în carieră, cum face Magda.

Profilul profesional, „ca radiografia din spital”

Începe cu a-i trece printr-o testare simplă în care îi pune să ordoneze anumite profesii în funcție de preferința personală. Așa obține un prim profil profesional. „Bilanțul de competențe presupune un document Excel care într-o jumătate de oră scoate profilul profesional exact ca la radiografia făcută în spital. Scoate în evidență cine suntem astăzi din punct de vedere profesional și noi nu prea suntem obișnuiți cu asta”, spune Magda.

Printr-o formulă matematică, poate înțelege spre ce înclină o persoană, dacă „este realistă, convențională, dacă poate fi antreprenor sau mai bine merge spre un domeniu social sau artistic”.

Apoi, timp de câteva luni, lucrează în echipă, pentru a realiza planul pe termen lung. „Eu îi însoțesc în proces, dar munca e a lor”.

Continuarea, pe Școala 9. 

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro