Ce spun românii stabiliți în Franța despre creșterea vârstei de pensionare de la 62 la 64 de ani. „Noi de la ei, de la francezi, am învățat să ne cerem drepturile”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Guvernul lui Emmanuel Macron a forțat adoptarea fără vot parlamentar a proiectului de lege privind creșterea vârstei de pensionare de la 62 la 64 de ani. Luni, 20 martie, au picat cele două moțiuni depuse împotriva guvernului francez. Țara este cuprinsă de proteste violente, iar pentru ziua de joi, 23 martie, sindicatele au anunțat noi proteste masive. Libertatea a vorbit cu mai mulți români stabiliți în Franța, despre cum se raportează ei la această reformă.
Cuprins:
„Ca orice român care locuiește în Franța, sunt un soi de mic nomad, n-am avut o carieră foarte clasică, să spun că am intrat la 16 ani la fabrică și o să ies la pensie nu știu când din același loc. Cred că pentru noi este și mai complicat, este un calcul care se cere de la o țară la alta, habar nu am când o să se apropie vârsta pensionării cum o să mi se calculeze”, declară Raluca, o româncă în vârstă de 45 de ani, stabilită în Paris.
Au forțat printr-o procedură specială trecerea legii
Oameni cu cagule pe față, pubele incendiate, fum, scandări împotriva guvernului – asta e imaginea protestelor din Franța, izbucnite pe marginea reformei pensiilor. Ministrul francez de interne, Gérald Darmanin, a declarat săptămâna trecută că poliţia a făcut 310 arestări în toată Franţa, în urma incidentelor violente care au izbucnit joi seara, 16 martie, după ce guvernul a anunţat că îşi asumă răspunderea pentru legea pensiilor, notează Europa Liberă. Practic, guvernul lui Macron a invocat articolul 49:3 din Constituție, o putere specială pe care și-o pot aroga legiuitorii, și a forțat astfel adoptarea reformei pensiilor, fără ca aceasta să fie supusă la vot în camera inferioară a parlamentului și să urmeze parcursul standard.
Pe cei care protestează i-a văzut și Raluca. „Duminică eram pe balcon, fumam o țigară, și la un moment dat pe stradă era o fanfară și un grup de vreo 100 de profesori, cred că erau profesori fiindcă aveau pancarte pe care scria: nu cedez școala, nu legii pensiei!”, își amintește ea.
„Noi, imigranții, aveam o doză de acceptabilitate. Noi de la ei, de la francezi, am învățat să fim revoltați, să ne cerem drepturile, fiindcă aici sindicatele sunt o forță”, explică o altă româncă stabilită de două decenii în Franța.
Reforma pensiilor – „o încăpățânare”
„Sunt și persoane, ca și mine, care nu fac parte dintr-un sindicat sau care nu au o cultură politică, nu fac parte dintr-o mișcare anume, și care încep acum să se mobilizeze. Acum, încet, încet sunt mișcări care se declanșează și spontan”, mai spune Raluca.
Este o lege foarte nepopulară și nejustificată, iar artificiul folosit pentru a o adopta a adus multă mânie în rândul francezilor, completează ea. „Încăpățânarea asta de a continua să adopte legea pare a fi un soi de neluare în seamă a opiniei generale publice”, explică românca.
<a href="https://travail-emploi.gouv.fr/retraite/projet-pour-l-avenir-de-notre-systeme-de-retraite/?fbclid=IwAR2-LrN9Z5BjapV5jOMUsM243-9XasCp__yAh4Vscd85JhcYmEHqEViWxf4"><strong>Proiectul de lege </strong></a><strong>propus prevede ca vârsta legală de la care se poate ieși la pensie să fie crescută treptat de la 1 septembrie 2023, în ritmul de trei luni pe an. Astfel, la sfârșitul termenului de cinci ani, în 2030, ar fi atinsă ținta de 64 de ani.</strong>
„Mă opun reformei ăsteia încă de la bun început, e atât de simplu. Argumentul pe care îl folosesc de obicei guvernanții și alții care sunt pentru reformă este ceva de genul că oamenii trăiesc acum mai mult decât pe vremuri. Însă nu am reușit până acum să înțeleg care e principiul care face ca anii ăștia în plus trebuie sacrificați pe altarul muncii, a patronului și a firmei unde lucrează”, spune Alexandru, 40 de ani.
Acum câteva zile, la Gara Montparnasse, unde era o grevă, a fost prezentă și scriitoarea Annie Ernaux, câștigătoarea Premiului Nobel pentru Literatură, care a spus că ea a ieșit la pensie la 60 de ani și la 62 de ani a făcut un cancer la sân, mai precizează bărbatul.
„Te muncim până când îți dai sufletul”
„Să ne reamintim că durata de viață în care și starea de sănătate este bună, în Franța este de 64 de ani pentru bărbați și 65 de ani pentru femei. Și, bineînțeles, cu cât ești mai sărac, cu cât ești mai jos pe scara socio-economică, cu atât mori mai repede decât cei mai bogați decât tine. În felul ăsta, reforma asta e ceva de genul – te muncim până când îți dai sufletul”, rezumă acesta.
<strong>Sondajele de opinie arată că cei mai mulți francezi se opun reformei pensiilor, la fel şi sindicatele, care spun că există alte modalităţi de echilibrare a sistemului de pensii, inclusiv impozitarea mai mare a celor bogaţi, mai arată Europa Liberă.</strong>
„În termeni largi, nimeni nu-și dorește să lucreze mai mult, este o reacție normală și umană, însă o logică rațională și ancorată în realitate îmi rezolvă o ecuație foarte simplă: Franța nu doar este unul dintre cei mai mari contributori la bugetul UE, dar și una din primele țări – după UK – care s-a solidarizat cu Ucraina încă din prima zi a invaziei, chiar dacă au fost și momente când a părut dualistă sau ezitantă. A fost din cauza tensiunilor interne cu care ne confruntăm încă din primul mandat câștigat de Emmanuel Macron”, declară pentru Libertatea Gina, o româncă stabilită în Nice de 12 ani.
<strong>„Motorul intern al țării este cel puțin solidar cu toată lumea, ori așa și-ar dori, cu cei în dificultate sau vulnerabili din cauze care le sunt proprii sau externe lor, cum ar fi migrația economică sau de război. Această solidaritate costă și va trebui să muncim mai mult pentru ce va urma”, mai completează Gina.</strong>
„Viața noastră e aici, o să ieșim la pensie aici”
„Cred că nu era momentul pentru această reformă, pentru că sunt foarte multe probleme – lumea nu mai reușește să se descurce cu toate scumpirile”, spune Nicolae, 57 de ani, un român mutat în Franța în 1992. „Noi am devenit francezi, am luat cetățenie, sunt și tataie deja”, descrie bărbatul modul în care se raportează la Franța.
În zona în care trăiește el nu au fost proteste, „număr românii din oraș pe degete, dar suntem solidari cu restul, aproape 80% dintre francezi nu sunt de acord, pentru că nu e corect”, mai spune Nicolae.
„E ca naiba”
„Nu putem să facem o reformă a vârstei de pensionare la fel pentru toată lumea. Sunt de părere că ar trebui să rămână așa cum este și cei care sunt apți de muncă să opteze după propria voință să mai lucreze, cu jumătate de normă sau cât doresc dânșii. Știu că în Franța suntem cu o vârstă de pensionare mai mică decât în alte țări și ar trebui să rămână așa”, consideră Florentina, o femeie în vârstă de 46 de ani.
„E ca naiba”, conchide un alt român în vârstă de 61 de ani, care spune că-și dorește să iasă la pensie mai repede, pentru a-și trăi bătrânețea înapoi în țară, unde este „acasă” pentru el.
