O tanara avocata, fiica dlui Marko Bela, a fost rapita cu propria masina, ba si agresata sexual. Faptul ca dupa 43 de ore agresorii au fost prinsi nu se datoreaza regulei, ci exceptiei. Oroarea nu s-a petrecut in padurea Raioasa, ci vizavi de sediul IGPR.
Zona unde pana si politistilor li s-au furat vreo doua masini, cu radiouri cu tot. Bucurestiul devine un oras nesigur, infractorii avand tot mai mult tupeu, iar oamenii legii scapand tot mai clar de sub control fenomenul. Lumea interlopa migreaza dinspre periferii, unde clanuri ca ale Camatarilor si-au construit redute, spre zonele centrale. In Piata Romana, talharii in plina zi. Perimetrul Garii de Nord colcaie de suti. In preajma hotelurilor proxenetii fac legea. Seara, parcurile trebuie ocolite. Pe bulevarde, noaptea, derbedei dotati cu Volvo sau Audi sunt gata sa sara la bataie daca le sta cineva in cale. Peste tot se vand petarde, care fac victime. Sunt totusi in Capitala vreo sase mii de politisti. Mai sunt cateva mii de politisti comunitari, fostii gardieni publici. Exista procurori desemnati sa supravegheze activitatea sectiilor de politie.
Mai exista si un prefect care are in fisa postului modul in care se respecta legea, ba mai si conduce un consiliu de ordine publica. Daca toate aceste structuri dorm pe ele, iar interlopii zburda, inseamna ca e ceva putred, ca sunt prost conduse si ca bucurestenii platesc degeaba taxele din care aceste mii de “aparatori ai legii” iau stipendii substantiale, basca alte avantaje. Mai inseamna ca, avand bodyguarzi si paza la poarta, chestorii si demnitarii privesc fenomenul infractional printr-un binoclu inversat.