„China și SUA vor mânca Europa bucățică cu bucățică”. Avertismentul dur lansat de doi dintre cei mai influenți economiști ai lumii

Șocurile geopolitice din ultimii ani, de la pandemie și tarifele vamale impuse de Donald Trump până la războaiele din Ucraina și Orientul Mijlociu, au zdruncinat din temelii economia globală. În acest peisaj instabil, doi dintre cei mai respectați analiști ai momentului, istoricul economic Niall Ferguson, de la Universitatea Stanford, și Moritz Schularick, directorul Institutului pentru Economie Mondială din Kiel, trag un semnal de alarmă major pentru viitorul bătrânului continent.

Într-un dialog extins în Süddeutsche Zeitung, cotidianul național german cu cei mai mulți abonați, aceștia explică de ce lipsa de autonomie tehnologică și fragmentarea politică pot transforma Europa într-o simplă „pradă” pentru marile superputeri.

Iluzia rezilienței și vulnerabilitatea pieței europene

Deși economiile de piață au demonstrat o capacitate de adaptare surprinzătoare în fața crizelor recente, spațiul de manevră financiar al guvernelor europene s-a îngustat considerabil. În timp ce Statele Unite au reușit să își consolideze poziția de lider datorită avansului masiv în tehnologiile digitale și inteligența artificială, Europa a rămas în urmă, fiind tot mai expusă în fața concurenței agresive din Asia.

Niall Ferguson subliniază că modelul economic european, bazat puternic pe exporturi industriale, a subestimat masiv ascensiunea Chinei. Strategia Beijingului de a subvenționa masiv companiile de stat și de a copia proprietatea intelectuală riscă să scoată de pe piață nu doar industria auto europeană, ci și sectoare vitale precum cel farmaceutic sau al construcțiilor de mașini. Fără o schimbare radicală de strategie, mașinile electrice chinezești ar putea domina complet străzile europene în perioada următoare.

„Trump este un om care își asumă riscuri și a consolidat economia prin dereglementarea industriilor și prin schimbarea politicii energetice de la Green New Deal la toate sursele de energie disponibile. Economia SUA a depășit cu mult Europa în ultimul deceniu.”, spune Ferguson, în vreme ce Schularick completează: „SUA sunt lider mondial în tehnologiile digitale. Forța motrice o reprezintă companiile, nu guvernul. Dar, spre deosebire de Germania, guvernul cel puțin nu a stat în calea acestui succes.”

Ferguson a mai explicat și cum Trump reușește să țină China la respect: „Critic tarifele vamale. Dar când vorbești cu cei aflați la conducere, ei susțin că nu poți avea liber schimb cu China, deoarece încalcă sistematic regulile. Trump folosește tarifele vamale fie pentru a forța China să-și schimbe comportamentul, fie pentru a face produsele chinezești mai puțin competitive în SUA. Cred că va veni un moment în care europenii – și germanii mai întâi – vor spune: Ar fi trebuit să facem la fel, în loc să-i lăsăm pe chinezi să ne distrugă industria auto.”

Scenariul de coșmar în care marii giganți auto europeni își pierd independența

Moritz Schularick avertizează că, în absența unei strategii comerciale ferme la nivelul Uniunii Europene, mari producători istorici precum Volkswagen ar putea ajunge să fie achiziționați de rivali chinezi de calibru, cum este BYD. Soluția propusă de economist este utilizarea accesului la uriașa piață comună europeană ca pârghie de negociere. Companiile chineze ar trebui forțate să producă direct în Europa, pentru a proteja locurile de muncă locale, aplicând exact tactica pe care Beijingul a folosit-o timp de decenii împotriva Occidentului.

„Economia germană a subestimat complet amenințarea din partea Chinei. Îmi amintesc că oamenii îmi spuneau serios că chinezii nu vor putea niciodată să producă rulmenți cu bile sau parbrize la fel de bune ca germanii. Nu și-au dat seama că strategia Chinei era de a manipula sistemul, de a subvenționa companiile, de a fura proprietatea intelectuală și așa mai departe. Dacă nu va exista o schimbare radicală, prevăd că europenii vor conduce în curând în masă mașini chinezești. BYD-uri, de exemplu. Și nu mai sunt afectate doar industriile auto și inginerie mecanică. Întreaga industrie farmaceutică europeană este pe punctul de a fi scoasă de pe piață din cauza expansiunii masive a companiilor biotehnologice și farmaceutice chineze.”, spune Ferguson.

Marea problemă rămâne însă obținerea autonomiei tehnologice în domenii cheie, precum infrastructura cloud și sistemele avansate de inteligență artificială. Atât timp cât Europa nu deține aceste instrumente, riscul de a fi prinsă la mijloc între interesele economice și politice ale Washingtonului și cele ale Beijingului crește exponențial. Fragmentarea politică actuală și ascensiunea mișcărilor naționalist-populiste în state cheie precum Franța sau Germania nu fac decât să îngreuneze adoptarea unei strategii comune coerente, crede Niall Ferguson.

„Da, Europa are nevoie de autonomie tehnologică în domenii cheie și există un risc mare ca aceasta să nu reușească să o realizeze. În acest caz, Europa va fi prinsă între cele două gorile, China și SUA. China și SUA vor devora Europa, bucată cu bucată.”, avertizează Moritz Schularick

Industria de apărare ca motor de relansare economică și tehnologică

În ciuda perspectivelor sumbre, există și o viziune optimistă, iar cheia relansării ar putea sta chiar în gestionarea bugetelor militare. Într-o eră în care securitatea continentului nu mai poate depinde exclusiv de umbrela de protecție a Statelor Unite, investițiile masive în tehnologia de apărare oferă Europei o șansă istorică de a recupera decalajul tehnologic.

Moritz Schularick: „Pentru a trăi în pace și libertate în următoarele decenii, Europa are nevoie de capabilități spațiale, inteligență artificială și robotică. Toate tehnologiile de apărare ale viitorului sunt domenii de înaltă tehnologie cu aplicații atât militare, cât și civile, domenii în care Europa a rămas în urmă – principalul motiv al slăbiciunii sale economice. Cheltuielile pentru apărare oferă o oportunitate uriașă de a recupera decalajul tehnologic, realizând în același timp creștere economică.”

Nu mai este vorba doar despre producția clasică de tancuri sau avioane, ci despre dezvoltarea unor domenii de înaltă tehnologie cu dublă utilitate, atât militară, cât și civilă: robotica, inteligența artificială, software-ul avansat și capabilitățile spațiale. Germania, având un spațiu fiscal considerabil comparativ cu vecinii săi, are datoria și capacitatea industrială de a finanța această tranziție, cred cei doi economiști.

Modernizarea urgentă a infrastructurii învechite și concentrarea resurselor financiare către inovație pot opri declinul industrial. Dacă statele europene vor reuși să își integreze industriile de apărare și să evite risipa fondurilor prin proiecte naționale izolate, continentul își poate asigura nu doar securitatea în fața unor actori externi agresivi, ci și o poziție competitivă de prim rang în economia globală a următoarelor decenii.

Întrebat ce rol va va juca AI-ul în ascensiunea și decăderea națiunilor de top, Niall Ferguson a răspuns: „Revoluția IA este una dintre cele mai mari din istoria economică, mai semnificativă decât căile ferate, electrificarea sau internetul. SUA sunt principala superputere a IA, China urmează, iar Europa este de negăsit. Într-o lume cu doar două superputeri ale IA, există o cursă periculoasă a înarmărilor între ele, la fel ca la începutul primului Război Rece cu arme nucleare.”

Vezi subiectele la matematică de la Bac 2026 și subiectele la istorie de la Bacalaureat!

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE