Șantajat să întoarcă 9.000 de lei dintr-un contract de 21.000 de lei, un IT-ist s-a adresat ziarului Libertatea.
Cuprins:
Noi luăm niște bani de la tine și îi ducem în altă parte că nu-i ținem noi.
Claudiu Georgescu, președintele APMCR
Asociația Producătorilor de Materiale de Construcții din România (APMCR) grupează mari producători, corporații globale sau firme românești, precum Baumit, BASF, Brikston - Ceramica Iași, Celco - Constanța, Wienerberger, Isover, Hobas și alte zeci de nume redutabile din afaceri.
Asociația lor este condusă de Claudiu Georgescu.
Pe 27 septembrie 2018, APMCR accesează fonduri europene prin Programul Operațional Capacitate Administrativă, contractul de finanțare nr. 263.
Proiectul vizează „promovarea de soluții care să conducă la creșterea accesibilității clădirilor de locuit”.
În noiembrie 2018, asociația lansează o invitație de participare pentru „realizarea de servicii IT” în valoare de 21,848 de lei.
Mai exact, realizarea unui site, mentenanța și actualizarea de conținut.
Managerul proiectului european este chiar președintele asociației, Claudiu Georgescu.
Contractul este câștigat de firma Blue Wave Design SRL, a programatorului Emil Alexe.
Din partea APMCR semnează Claudiu Georgescu.
„Lucram din 2016 cu asociația și nu avusesem nici un fel de problemă”, povestește IT-istul.
Alexe face site-ul și primește banii în două tranșe.
După plata ultimei tranșe, Georgescu îl cheamă pe programator, joi, 14 martie 2018, de dimineață, la sediul Asociației Producătorilor de Materiale de Construcții.
„Mi-a cerut para-ndărăt și asta m-a șocat”, spune Alexe. „În timpul acesta făcusem două alte site-uri pe gratis, din alte două proiecte europene finanțate separat, nu știu ce s-a întâmplat cu banii prevăzuți pentru ele, nici nu m-a interesat, dar mi s-a părut anormal că vrea să-i dau bani din ce am muncit eu”.
IT-istul contactează redacția Libertatea.
Georgescu insistă. Cei doi se văd joi seara, la AFI Cotroceni, în Auchan.
Apare Claudiu Georgescu, înalt, masiv, bărbos. În supermarket e agitație, așa că președintele îl conduce pe tânăr la raionul de produse bio, unde e mai puțină lume spre deloc.
Echipa Libertatea stă în apropiere, face poze și filmează în timp ce discuția este înregistrată.
IT-istul îi spune șefului APMCR că nu înțelege de ce trebuie să-i dea lui o parte din banii europeni și că se teme că e ilegal.
Președintele îi explică.
Georgescu: Deci tu ai semnat un contract de 21.000 de lei. Ai primit toți banii.
Alexe: Dar nu vreau să vă supărați, vreau să discutăm...
G: Domnule, sunt niște lucruri atât de simple pe care tu vrei să le complici. Deci... ca să stai liniștit, nu ești nici primul, nici ultimul care face chestia asta, da?! Iar faptul că noi luăm niște bani de la tine și îi ducem în altă parte, că nu-i ținem noi, nu înseamnă că tu faci o e... ăia sunt banii, sunt profitul firmei tale! Da? Pe care tu... faci ce vrei cu ei! Punct.
Toată discuția este înregistrată. E un moment rar în care se aude cum un oficial cere șpagă, dar se vede treaba că oamenilor le-a ajuns cuțitul la os și au tot mai mult curaj să spună presei, pentru ca faptele să iasă la iveală.
Programatorul insistă că nu i s-a spus că trebuie să dea para-ndărăt.
Georgescu pune în coș două borcane de zacuscă.
A: Situația e în felul următor... eu nu am înțeles de la început, de când am vorbit și nici pe parcurs că ar fi vorba să dau ceva înapoi, dacă era vorba de asta (...) nu m-am prins. Nu pot să fac asta! M-am consultat și cu contabila, și cu avocatul și aș vrea să găsim o soluție amiabilă, eu am o obligație contractuală pe care o să mi-o păstrez până la capăt, însă nu pot să restitui acești bani.
Calculul lui Claudiu Georgescu îl linistește, spune că e foarte simplu.
G: De ce nu poți să-i restitui? Ăia ți-i scoți tu foarte simplu pe dividende, că ai dreptul să faci ce vrei cu ei, între ce ai cerut tu și ce... dar tu n-ai văzut valoarea contractului? Când ai văzut valoarea contractului, ce-ai zis? Băi, ăștia, eu am cerut 7.500 și mi-au dat 21.000…
A: Bun, dar de ce nu mi-ați spus clar că...
G: Păi ți-am spus! Cât e, 7 lei jumate. Scădem din 21.000 atât. O treime ție, o treime... Din decembrie ți-am spus asta.
A: Da, dar nu am înțeles în felul ăsta, ca și cum îmi dați suma respectivă și că trebuie să dau înapoi din ea. Am crezut că, cumva, vă revin dumneavoastră banii și îmi dați, direct, partea respectivă. Nu că-mi dați suma x din care scădem suma y.
Tot mai iritat, Georgescu îi explică interlocutorului: 13.500 de lei trebuie scoși de Alexe pe dividende. Din care să-și oprească IT-istul o treime, iar două treimi, 9.000 de lei, să meargă la președinte ca para-ndărăt. „E împărțire la 3”, exclamă președintele.
G: Și așa... Patru mii jumate îți rămân ție oricum și restul ne dai nouă.
A: Păi da. Dar ăia 9.000 au apărut ieri.
G: Păi când ți-am spus la început... cât ai cerut, 7 mii jumate, da? 7 mii jumate. Ai cerut 7 mii jumate? Și tu, când ceri 7 mii jumate pe 3 site-uri și ți se dau 21.000, ce zici? Bă, ăștia ori sunt tâmpiți, ori sunt mână spartă? Și de ce, când ți-am zis atunci, din 21.000 scădem 7.500, cât rămâne? O parte este a ta și două sunt ale noastre! E împărțire la 3, ce Doamne, iartă-mă!
A: Nu știu, avem o problemă. Facem mentenanță...
G: Ce să faci mentenanță de 9.000 de lei?! Păi asta înseamnă că tu muncești la noi de-acum încolo încă 30 de ani!
Alexe repetă același lucru că îi e teamă să nu facă ceva ilegal și să nu se trezească, dintr-o dată, cu probleme legale. Georgescu îi spune să stea liniștit.
G: Nu ai ce să te trezești în momentul în care tu scoți banii pe dividendele firmei tale. Tu ai probleme la firmă, nu ți-ai plătit dările sau astea? Asta e altă chestie la care... nu suntem noi responsabili! Poți să spui... băi... n-am plătit CAS-ul, n-am plătit alea de 6 luni, acum am pus, am astupat găurile. E o chestie!
A: Vă zic, și dacă aveam un milion de euro în cont, tot...
G: Băi, puteai să ai. Nu ai. De la noi... atât. Și eu puteam să nu-ți plătesc. Să te las cu factura aia până la calendele grecești. Dar... noi avem și noi niște socoteli făcute la care e totul calculat la milimetru!
Nervos, președintele asociației îl amenință că îl va pune să storneze banii invocând „o greșeală materială”.
G: Atunci o să vorbesc cu Cristina, probabil o să te rog să faci retur la jumătate din sumă. Oficial, știi? 7.500... greșeală materială... te anunțăm noi că s-a întâmplat o greșeală materială la calcul și gata. Și nu moare nimeni. Să știi.
A: Asta ce-nseamnă?
G: Asta-nsemnând să dai banii înapoi! Cât ai luat la contract. Care e diferența între contact și ce ai primit. Adică în momentul ăla nu pot să îți mai las ție nimic. Dacă ești de acord cu mine. Partea ta nu mai există în momentul ăla, în care tu returnezi banii. Deci sunt 14.000! 13.000 și ceva.
Georgescu revine cu o altă variantă, ca să-l liniștească pe patronul firmei de IT. Îi propune Alexe să dea banii ca sponsorizare. Nu IT-istul, „că ești în contract”, ci prietena acestuia.
G: Zi ce ai auzit! Dacă ești în stare de șoc. Ai auzit că tre' să dai bani?
A: Da. Într-un mod care pentru mine este ilegal. Poate nu este... Poate sunt doar suspiciuni.
G: Ți-am zis, pentru ăia primești chitanță de sponsorizare. Nu tu, prietena ta, că tu n-ai voie să sponsorizezi, fiindcă ești în contract. Oricine poate, prietena poate să sponsorizeze orice ONG. ONG-urile trăiesc din donații, sponsorizări, cotizații...
Cum Alexe nici așa nu acceptă, Georgescu vine cu o altă variantă: să dea banii unei alte firme.
G: Vrei să plătești la altă firmă, plătești la altă firmă. Facem factură de prestări de servicii, am mișcările de trupe asigurate.
Alexe refuză și discuția rămâne în coadă de pește, Georgescu spunându-i să-i explice „ce ai, ce te-a apucat, să nu mor prost”.
Alexe pleacă.
Citește și: