Copiii ajung să vadă conținut pentru adulți de la 7 ani. Sfaturile unui psiholog
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Psihoterapeutul Carmen Buțerchi a explicat pentru Școala 9 cum pot gestiona părinții situația în care află că micuții s-au uitat la filme pentru adulți, pentru a diminua efectele asupra dezvoltării copiilor.
Cuprins:
Copiii au acces mai des și de la vârste din ce în ce mai mici, pe internet, la filme cu conținut pornografic, atrage atenția studiul publicat de către British Board of Film Classification, din 2019.
Datele obținute pentru categoria de vârstă 11-13 ani arată că:
- 51% au vizionat pornografie;
- Peste 60% dintre copiii care au vizionat pornografie au făcut-o neintenționând acest lucru;
- 75% dintre părinți credeau că micuții nu au văzut pornografie, însă, în realitate, 53% dintre copiii lor au răspuns că văzuseră.
Și mai îngrijorător este faptul că unii copii au văzut materiale cu conținut pornografic la vârsta de 7-8 ani, iar efectele negative asupra dezvoltării acestora din punct de vedere cognitiv, emoțional, comportamental, relațional pot fi foarte puternice.
Cum trebuie să reacționeze părinții atunci când copiii lor au vizionat materiale pornografice
Este important ca părintele să se axeze mai mult pe ceea ce a însemnat această experiență pentru copil și mai puțin pe faptul că nu trebuia să se întâmple, evitând reacțiile disproporționate. Certurile și pedepsele nu își au locul în acest punct, scopul fiind acela de a diminua posibilele urmări negative ale vizionării unor materiale pornografice.
Sunt potrivite unele întrebări precum:
- unde era, dacă mai era cu cineva sau singur, cum s-a simțit, ce a gândit, dacă are întrebări, mai are de gând să urmărească, de ce da, de ce nu?;
- ce crede despre protagoniști, de ce crede că au ales să facă asta, la ce folosesc filmele porno, ce părere are el?
Ele invită copilul la introspecție și gândire critică, iar părintelui îi facilitează accesul la informații privind unele puncte slabe, dacă este afectat atât de tare, încât să necesite ajutorul specializat al unui psihoterapeut, ce subiecte trebuie să abordeze în viitor. Spre exemplu, dacă un copil spune că un prieten i-a arătat, ceea ce se întâmplă frecvent, și că s-a simțit jenat de conținut, dar nu a avut curaj să plece sau să spună că nu mai vrea să vadă, un lucru care trebuie învățat pe viitor este că poate să spună nu, în general, nu doar în situații de genul acesta.
Cred că este important ca fiecare părinte care citește acest articol să înțeleagă că atitudinea - ceea ce absoarbe copilul din atmosfera familiei privind deschiderea pentru a aborda subiecte cu temă sexuală - poate face diferența între o experiență posibil traumatizantă și una oarecare, nedorită, dar care poate fi înțeleasă și controlată.
Părinții trebuie să le vorbească copiilor despre pornografie?
Răspunsul este da! Încă de dinainte ca aceștia să vadă, ar fi bine ca preadolescenții (11-13 ani) să afle de la părinți că există niște filme destinate adulților, în care se face sex. Este important acest lucru, pentru că efectele asupra copiilor pot fi considerabil mai slabe dacă au idee despre ce este vorba.
Recomand ca discuțiile despre pornografie să fie făcute plecând de la situații din realitate. Spre exemplu, în relația dintre o femeie și un bărbat există sentimente de atracție, iubire, în filmele dedicate adulților, nu; acordul femeii este important, sexul protejat este obligatoriu, durata actului sexual din realitate nu este ca în filme, oamenii reali nu arată și nu se comportă precum cei din filmele porno etc.
Un aspect important care să fie prezentat copiilor este acela că actorii din filmele destinate adulților sunt plătiți pentru asta și că există o adevărată industrie în acest domeniu. Un psiholog canadian spune că tinerii, într-o discuție despre consumul de droguri, au reacționat mai bine atunci când li s-a explicat că dacă vor cumpăra substanțe interzise există persoane care se îmbogățesc decât atunci când li s-au prezentat pericolele la care se expun.
Continuarea, în Școala 9.
