CORESPONDENȚĂ DIN HERSON. Ce rămâne uman într-un război sângeros? Ucraineanul care recuperează corpurile soldaților ruși și le trimite familiilor: „Cineva trebuie să facă asta”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Dumitru Garcaliuc, reporter din Republica Moldova care scrie pentru Libertatea din Ucraina, a discutat cu echipele de voluntari care se ocupă de evacuarea cadavrelor soldaților ruși de pe teritoriile recent eliberate de ucraineni. Aceste cadavre sunt trimise la familiile din Rusia, ca parte a schimbului care acționează între cele două tabere, în ciuda ostilității generale. Alexander Babici, agent turistic și istoric amator, face astăzi parte dintr-o astfel de echipă. Într-un interviu pentru publicul din România, voluntarul povestește ce îl ajută să-și păstreze echilibrul în fața atrocităților războiului.
Cuprins:
Săptămâna trecută, Vladimir Putin a avut o întâlnire cu mamele și soțiile soldaților ruși morți în Ucraina. Un grup de femei alese cu grijă de Kremlin, ca să nu agite mai mult nemulțumirea publică față de mobilizarea generală. Cu ceai negru și fursecuri în față, Putin le-a spus femeilor „vă împărtășim durerea”.
La 1.300 de kilometri distanță de Moscova, pe câmpurile din Hersonul eliberat, opt bărbați strâng rămășițele fiilor și soților acestor femei.
Misiunea ucrainenilor se numește „Pe scut”, cu referire la tradiția spartanilor. „Sub scut sau pe scut!” le urau mamele și iubitele soldaților greci: „sub scut”, adică victorioși sau „pe scut”, adică morți. În concepția spartanilor exista doar victoria sau moartea.
Sunt trimiși acasă, în Siberia
Herson. Sergentul Vasin se întoarce de pe front. Hersonul a fost eliberat, așa că în sfârșit Vasin va putea fi trimis în Norilsk, deasupra Cercului Polar, cel mai nordic oraș al Siberiei. Soția încă nu știe. Precum nu știu nici rudele celorlalți camarazi din camionul frigorific, în care stau strânși în saci negri unul peste altul. Sub el - o grămăjoară de oase, tot ce a rămas de la proaspătul mobilizat Egorov din Ufa, oraș mai spre granița cu Kazahstanul. Iar sacul ce-l apasă pe piept e căpitanul Petrov, venit hăt din Irkutsk, pe traseul Transsiberianului, unde vara temperaturile sunt cam în frigiderul ăsta. Sau poate invers? Poate sunt cu totul altcineva? Sunt atât de mutilați, încât n-ai cum să-i identifici decât cu un test ADN. Nici Vasin poate nu e Vasin. După atâta vreme de stat pe câmp, cadavrul aduce întocmai cu un orc din „Stăpânul Inelelor”, i se pare lui Alexander Babici, în timp ce ne arată fotografia pe telefon. Are nevoie să evadeze din realitate și să se pună într-un film.
„Avea la el doar un card bancar rusesc, pe care scria Cutare Vasin. Și nici un alt act de identitate. L-am găsit îndată după retragerea din Herson. Pesemne că a stat acolo încă din primăvară.”
Intendentul din „Insula comorilor”
O altă fotografie înfățișează un schelet cu câteva petice de îmbrăcăminte militară pe el, ce zace la răscrucea unui drum. Istoria din spatele imaginii mă duce pe dată cu gândul la filmul „Carbon” de Ion Borș, propus anul acesta la Oscar din partea Republicii Moldova, în care eroii principali plimbă du-te-vino prin tot satul cadavrul incinerat al unui soldat necunoscut, căzut în conflictul de pe Nistru, în speranța de a-l înmormânta „creștinește”. La rândul său, Alexandru face trimitere la un roman celebru:
„E ca scheletul din «Insula comorilor». Soldații noștri l-au pus la răspântie, drept indicator de cotitură. L-au botezat Intendentul. Când am venit să-l evacuăm, nu mai era acolo. L-am găsit pe un deal din apropiere, într-un mormânt săpat în grabă, pe care scria «un ocupant rus necunoscut». Pe urmă s-au apropiat niște militari și ne-au zis că a fost îngropat de un soldat evlavios din detașamentul lor, pe care l-au și poreclit corespunzător, Sfântulețul.” Din cinismul frontului.
Vorbește despre morți calm și cumpătat, fără bravadă, cu umor chiar. Cel din urmă, recunoaște bărbatul, este singurul lucru care îi mai salvează sănătatea psihică.
- Așa e mai simplu. Râdem numai să nu înnebunim!
- Și asta ajută? îl întreb.
- Da, cred că ajută un timp… orice ca să ne acopere gândurile...
Sufletele înghesuite în camionul frigorific
Fost polițist, în prezent agent turistic și istoric amator, de mai mulți ani, Alexander se ocupă de exhumarea osemintelor soldaților căzuți în cel de-Al Doilea Război Mondial. În iulie, comandamentul armatei ucrainene i-a cerut să-i ajute la colectarea cadavrelor soldaților ruși. De atunci, cu o echipă formată din șapte oameni, Alexander a spintecat toate fronturile de la Izium până la Herson, în căutarea unor suflete de ruși pe care să le „înghesuie nu doar pe hârtie”, ci și în acel camion frigorific.
Potrivit ultimelor date ale Pentagonului, zilnic, ca „o troică iute”, sunt goniți la moarte câte 35 de soldați, adică peste o mie pe lună.
- Ultima dată, în șapte zile, de pe o porțiune de 50 km de-a lungul frontului din Herson am adunat 65 de ruși și 5 de-ai noștri.
- Credeți că i-ați strâns pe toți?
- Evident că nu. Noi nu ne băgăm pe teritoriile minate.
- Unde ați avut cel mai mult de lucru?
- În Izium, Liman. Acolo erau jur-împrejur numai morți.
De regulă, rușii morți zac la vedere, povestește Alexander. Localnicii nu se grăbesc să-i îngroape, de frică să nu calce pe vreo mină. Când dau peste un cadavru, Alexander și echipa lui îl examinează minuțios. Ca în romanul lui Gogol, „Suflete moarte”, fiecare suflet se alege cu o descriere minuțioasă.
„Trecem în formular toate trăsăturile și lucrurile pe care le are asupra sa: tatuajele, semnele din naștere, cicatricile, actele de identitate, bijuteriile, banii, cruciulița, ceasul, jetonul soldățesc, arma dacă o are lângă el. După care îl băgăm în sac, însemnăm coordonatele unde a fost găsit, eventualul nume reieșind din acte și îl marcăm cu un număr individual. Apoi îl încărcăm în camion și îl transportăm la morgă. Mai departe e treaba medicilor legiști și a procurorilor.”
Parfumul care acoperă mirosul morții
Discuția se desfășoară pe o terasă din fața biroului lui Alexander. Întrebat despre cum combate mirosul, el îmi arată spre clădirea vecină, un magazin de parfumerie.
- Prietenul meu, parfumierul, mi-a dat această sticluță. Special pentru mine a creat o aromă unică, ce nu poate fi întâlnită în natură și care, respectiv, nu-mi va aminti niciodată de această experiență.
- Este eficientă?
- Da, chiar este. E de ajuns să pui câțiva stropi pe masca prin care respiri.
Într-un final, rușii morți sunt dați la schimb cu soldații ucraineni decedați. Acest lucru îl motivează, îi dă curaj și speranță lui Alexander să-și îndeplinească munca mai departe.
„Țara mea are nevoie de acest serviciu. E o parte din munca și care trebuie îndeplinită pentru ca să-i aducem pe băieții noștri acasă. Cineva trebuie să facă acest lucru. Atunci, de ce nu eu?”
Rușii care „nu vor mai ucide niciun ucrainean”
Alexander nu îi urăște pe soldații ruși pe care îi evacuează, încearcă să privească munca lui matematic: „Ei nu vor mai ucide niciun ucrainean. Restul sunt orci!”
În ultima vreme n-au mai avut loc schimburi de morți dintre cele două tabere. Orice schimb ar însemna o nouă cuantificare a pierderilor din armata lui Vladimir Putin și, în plus, familiile soldaților uciși trebuie să primească despăgubiri. Fără un cadavru, nu primesc niciun ban. „No body, no money!”, pare să spună cinic Rusia. „Eh, ce mi-e și poporul rus! Nu poate să moară de moarte bună!”, le răspunde și Gogol.
