„Cu cine ții? Cu Rusia sau cu Ucraina?” Poveștile ucrainenilor care s-au refugiat în Rusia: percheziții, interogatorii și pașapoarte confiscate
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
„Militarii ruși nu ridică obstacole populației civile, ci îi ajută să rămână în viață și le oferă hrană și medicamente”, susține Rusia, în vreme ce refugiații ucraineni care ajung pe teritoriul său denunță rele tratamente.
Cuprins:
Autoritățile ruse îi supun pe ucrainenii care se refugiază în Rusia la interogatorii și percheziții la piele, îi plasează în tabere păzite și le confiscă documentele personale. În unele cazuri, oamenii sunt forțați să rămână în Rusia, scrie The Washington Post.
- Până acum, cel puțin un milion de civili s-au refugiat în Rusia, conform Ministerului rus de Apărare, cifră care este confirmată și de Kiev.
Mulți ucraineni, în special rezidenții din Mariupol, au fost obligați să fugă din calea războiului în Rusia, fără vreo altă opțiune de refugiu. În alte situații, cum sunt teritoriile separatiste din Donbas, oamenii au ales să plece în Rusia.
„Cu cine ții? Cu Rusia sau cu Ucraina?”
Cei mai mulți ucraineni au fost transferați într-un sistem de centre pentru refugiați de pe teritoriul rus, simțindu-se prinși ca într-o capcană în țara vecină. În aceste tabere, refugiații sunt în continuare chestionați de autoritățile ruse.
„«Cu cine ții?», m-au întrebat. «Cu Rusia sau cu Ucraina?»”, povestește Bohdan, un muncitor din Mariupol, în vârstă de 26 de ani, care a fugit la mijlocul lunii martie din orașul bombardat alături de soție și de fiica lui de 7 ani.
Singurul loc unde se puteau refugia Bohdan și familia lui a fost în Rusia. Au ajuns într-un centru de refugiați din Yalta, Crimeea. Tabăra a fost construită pe locul unei foste stațiuni balneare sovietice, acum abandonată. În acest centru, Bohdan spune că a fost interogat de multe ori, pentru a i se testa loialitatea.
„Eu am răspuns: «Sunteți oameni interesanți. În patria mea se întâmplă un război, soldații ruși au atacat și casa mea a fost distrusă. Și voi vreți să strig slogane proruse?”, își amintește ucraineanul.
Acesta spune că oficialii ruși l-au interogat și cu privire la pozițiile armatei ucrainene în orașul Mariupol.
Bohdan și familia lui au reușit să plece din Rusia la mijlocul lunii aprilie, cu ajutorul unor organizații de voluntari străine. Acum se află în Stockholm, Suedia. Ceilalți refugiați din grupul său au fost mutați într-o altă stațiune balneară abandonată, aflată într-o zonă izolată din Rusia, la aproape 1.000 de kilometri de graniță.
„Am înțeles cum arată apocalipsa”
Alexander Șevciuk, în vârstă de 19 ani, a locuit cu familia pe malul estic al râului Kalmius, care traversează Mariupolul, în apropiere de sediul Regimentului Azov. De la etajul nouă al unui bloc de apartamente, Alexander a fost martor la distrugerea sistematică a orașului-port la Marea Azov.
„Pentru prima dată, am înțeles cum arată apocalipsa”, spune tânărul. Când a fost prins într-un schimb de focuri înăuntrul unui supermarket, în timp ce încerca să găsească câte ceva de mâncare, un fragment de obuz l-a lovit în spate. Mulți oameni din jurul lui au murit, își amintește Alexander în relatarea pentru The Washington Post.
A fost nevoit să plece în Rusia la sfârșitul lunii martie, atunci când soldații separatiști din Donețk au capturat zona în care el și familia lui se ascundeau.
Pentru ruși contează cât de lung ai părul
Chiar înainte de a ajunge la frontieră, băiatul a fost interogat de multe ori de soldații separatiști, de polițiștii de frontieră ruși și de agenții FSB. Toți au încercat să afle dacă Alexander a luat parte la lupte. Apoi a fost percheziționat la piele în repetate rânduri: rușii au căutat inclusiv tatuaje cu mesaje proucrainene sau vânătăi și bătături care să indice utilizarea unui armament.
Alexander a fost interogat și cu privire la lungimea părului și la faptul că are barbișon, soldații și poliția de frontieră considerând asta un semn al naționalismului ucrainean.
Cei care aveau certificate militare care arătau că au servit activ în armata ucraineană au fost imediat arestați, își amintește Alexander. O cunoștință de-ale lui a fost dusă într-o altă clădire, bătută, torturată și jefuită înainte de a fi eliberată.
„M-am temut foarte mult. Mi-a fost teamă că vor spune că fac parte din Azov”, a spus Șevciuk, făcând referire la batalionul care acum luptă în combinatul Azovstal.
Percheziții în telefoane
Tânărul și familia lui au petrecut o săptămână într-o „tabără de filtrare”, organizată pe partea ucraineană a frontierei cu Rusia. Aici refugiații au primit inclusiv chestionare, cu întrebări despre atitudinea lor față de armata Ucrainei, guvernul de la Kiev și alte elemente din viața cotidiană în țară. Șevciuk și alții au scris „negativ”, în speranța că ăsta e răspunsul mulțumitor pentru ruși. „N-am vrut să ne facem alte probleme”, spune tânărul.
Anchetatorii le-au verificat refugiaților telefoanele și tabletele, în căutare de aplicații și fotografii care să le dea indicații despre acțiunile militarilor ucraineni. În unele cazuri, au aruncat cartelele SIM ale telefoanelor, susținând că astfel pot fi identificați și luați drept ținte de militarii ucraineni.
Dacă unii dintre ucrainenii refugiați pronunțau, din greșeală, cuvântul „război”, investigatorii deveneau imediat agresivi. „De ce crezi că ăsta e un război? Război împotriva cui? Știi că n-ar trebui să spui cuvântul ăsta”, își amintește Alexander că reacționau rușii.
Alexander Șevciuk și familia lui au putut ajunge în Georgia, după o săptămână petrecută în taberele temporare pentru refugiați din Rusia. Spune că și-au dorit să plece cât mai repede din țara în care majoritatea populației susține războiul și afișele stradale sunt inscripționate cu simbolul invaziei, „Z”.
Am avut o viață pașnică. Mi-au furat-o și m-au lăsat fără nimic. Dintr-odată, îți spun că ești salvat. De la ce să fiu salvat?Alexander Șevciuk, refugiat:
„Ca la ruletă”
Pe teritoriu rus, refugiații sunt precauți în a-și exprima opiniile deschis, fiind nesiguri și de loialitatea celorlalți ucraineni din jurul lor, nu doar de rușii care îi ajută. „Nu vor spune nimic împotriva Rusiei, pentru că n-au încredere în noi”, spune Laila Rogozina, membră a Comitetului de Asistență Civică, o organizație de voluntari rusă, care îi ajută pe refugiații hărțuiți de Kremlin.
Modul în care sunt tratați refugiații din Rusia variază. De multe ori, depinde de noroc. Unii polițiști de frontieră nu-i lasă pe ucraineni să iasă din țară dacă nu au toate documentele necesare. Alții sunt mai relaxați în această privință, spun unii dintre cei care au reușit să tranziteze țara.
„E ca la ruletă. Pot să te lase să pleci sau să te trimită înapoi la graniță”, a declarat Kirill Jivoi, coordonatorul Voluntarilor din Tbilisi, un grup ce activează în Capitala Georgiei pentru ajutorarea ucrainenilor care vin din Rusia.
Rusia: „Îi vom aresta pe toți bandiții și fasciștii”
Aliații occidentali ai Ucrainei s-au arătat îngrijorați cu privire la refugiații din Rusia. „Dacă femeile, copiii, bătrânii și alți cetățeni sunt strămutați forțat, asta ar fi o crimă de război și ar fi ceva îngrozitor, ca un efort complet necivilizat”, a declarat Michael Carpenter, ambasadorul SUA la OSCE.
Ministerul rus de Afaceri Externe a declarat că rapoartele privind strămutarea forțată sunt „minciuni”.
„Vorbim despre puncte de control pentru civilii care părăsesc zona de conflict activ. Pentru a evita operațiunile de sabotaj din partea batalioanelor naționale ucrainene, soldații forțelor armate ruse inspectează riguros vehiculele care merg spre regiunile sigure. Îi vom aresta pe toți bandiții și fasciștii. Militarii ruși nu ridică obstacole populației civile, ci îi ajută să rămână în viață și le oferă hrană și medicamente”, a spus Ambasada Rusiei la Washington într-o postare pe canalul de Telegram.
Refugiații acceptă să fie duși în extremul orient rus, din neștiință
Cei mai mulți ucraineni ajung în Rusia doar cu hainele de pe ei. Nu au bani pentru bilete de autobuz și nici nu înțeleg birocrația rusă. Alții nu cunosc geografia vastă a Rusiei și nu înțeleg că atunci când li se oferă cazare în estul țării asta înseamnă că parcurg o distanță de mii de kilometri de casă.
„Unii oameni din Mariupol au spus că deja s-au hotărât să meargă în regiunea Habarovsk”, care se află pe coasta pacifică a Rusiei, la o distanță de șase zile de mers cu trenul din Moscova, explică Danil Mahnițki, șeful unei organizații de voluntari din Capitala rusă.
Pașapoarte confiscate
Atunci când refugiații au nevoie de sprijin din partea guvernului rus - ceea ce se întâmplă adesea, având în vedere că grivnele ucrainene nu pot fi schimbate în ruble rusești - trebuie să-și predea pașapoartele pentru a-l primi.
Atât cazarea temporară, cât și azilul înseamnă că refugiații își predau documentele către autoritățile ruse. Iar uneori poate fi dificil să le recupereze. „Îi iau ostatici pe ucraineni”, a declarat Liudmila Denisova, însărcinata pentru drepturile omului din Parlamentul Ucrainei.
Chiar și cei care au declarat că Rusia a fost destinația lor preferată pentru refugiu spun că problemele cu care se confruntă îi îngrijorează. „Serviciul de migrație a spus că dacă-mi vreau pașaportul înapoi, va trebui să scriu o cerere oficială în care să zic că refuz certificatul de rezidență temporară pe care o ai ca azilant”, explică Marina Țimbalova, în vârstă de 33 de ani, pentru The Washington Post.
Femeia s-a refugiat din Mariupol în Moscova, alături de două fiice de-ale sale, și a cerut azil temporar pe un an. Însă asta a presupus să renunțe la pașaport. „Vreau să mă întorc la un moment dat. Mama și fiica mea cea mare sunt acolo. Mă îngrijorez pentru ele”.
