Cu răbdarea, francul trece marea!
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
O greşeală o atrage pe alta, iar prima dintre ele a fost făcută de Banca Naţională a Elveţiei, în anul 2011 când, încercând să se protejeze de variaţiile puternice ale monedei europene, a plafonat cursul la 1,2 franci elveţieni/euro.
“Acum, în contextul pierderii de teren înregistrate de euro, aceeaşi bancă şi-a revizuit brusc atitudinea, pentru că şi francul avea de pătimit. Dacă se întărea euro li se scumpeau importurile, aşa că au renunţat la cursul de fixing, dând şansa speculatorilor să facă bani. Aşa a pierdut euro 30% faţă de franc”, a explicat, pentru Libertatea, economistul George Vulcănescu, cotaţia de 4,42 de lei anunţată ieri de Banca Naţională a României (BNR). Potrivit acestuia, datorită faptului că România nu cotează direct francul elveţian, ci îi stabileşte cursul în funcţie de moneda euro (care a crescut la rândul ei), cei care au credite în moneda elveţiană au resimţit o majorare cu doar 16% a ratelor.
“Într-o situaţie de genul ăsta e bine să şi aştepţi. Au de pătimit cei care au avut scadenţa la plată zilele astea, dar cred că în două săptămâni lucrurile se aşază. Cotaţia va scădea, iar moneda europeană va recupera vreo 10%”, ne-a mai spus analistul, care consideră că în această perioadă piaţa e a speculaţiilor şi a celor care ştiu să pescuiască în ape tulburi.
Cuprins:
Nu se poate da o lege pentru 5% dintre creditaţi
În privinţa unei eventuale intervenţii a BNR în acest caz, specialistul susţine că mai mult nu se poate face. “Nu BNR poate să facă ceva. A absorbit deja 15% din depreciere. Mai mult, Guvernul nu poate da o lege pentru 5% dintre creditaţi, chiar dacă toată lumea compară situaţia cu aceea din Ungaria. Acolo s-a putut da lege, pentru că 80% din credite sunt în franci elveţieni”, a subliniat Vulcănescu.
Elveţia, sufocată de mărfurile refuzate la export
Cea mai grea situaţie este în Elveţia, unde întărirea francului diminuează exporturile. Explicaţia: noile preţuri inhibă cumpărătorii externi, pentru că aceştia nu vor să plătească mai mult pe aceleaşi cantităţi. De exemplu, dacă în urmă cu trei zile cumpărai o marfă de 100 de franci, plăteai pentru ea 370 de lei. Dacă vei cumpăra acum aceeaşi marfă, vei plăti pentru ea 442 de lei. Diferenţa este impresionantă atunci când e vorba de sume mari, aşa că Elveţia va trebui să găsească un mecanism de a stoca deflaţia, adică scăderea preţurilor din cauza excesului de marfă, iar cea mai bună soluţie e “injectarea” de bani în piaţă.
