Cum alunecă o țară în colaps. Criza din Sri Lanka este un semnal de alarmă pentru alte economii cu probleme
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Rămași fără combustibil și fără alimente de bază, nevoiți să își gătească mâncarea la focuri deschise, în fața casei, srilankezii trăiesc o adevărată tragedie. La criză au contribuit pandemia COVID și inflația generată de războiul din Ucraina, dar cetățenii plătesc un preț mare pentru proasta gestionare a economiei, pentru nepotismul, corupția și lipsa de responsabilitate a guvernului, care au rămas nepedepsite timp de decenii, scriu Associated Press și France 24.
Cuprins:
În urmă cu câțiva ani, economia Sri Lankăi creștea suficient de puternic pentru a oferi locuri de muncă și securitate financiară majorității cetățenilor. Acum, țara asiatică se află în colaps, depinzând de ajutorul oferit de India și de alte state, în timp ce autoritățile încearcă cu disperare să negocieze un plan de salvare cu Fondul Monetar Internațional (FMI), după ce inițial au refuzat să facă acest lucru.
Prăbușirea economică a generat tulburări politice și proteste masive, iar sâmbătă, demonstranții au luat cu asalt reședința președintelui Gotabaya Rajapaksa și pe cea a premierului Ranil Wickremesinghe. Președintele parlamentului a declarat ulterior că Rajapaksa a fost de acord să demisioneze miercuri, iar Wickremesinghe a declarat și el că își va părăsi funcția, odată ce va fi format un nou guvern.
Ce se întâmplă în acest stat insular cu 22 de milioane de locuitori este mai grav decât crizele financiare, relativ obișnuite pentru țările în curs de dezvoltare. Acum este vorba despre o prăbușire economică completă, care i-a împins pe oameni într-o luptă pentru achiziția de alimente, combustibil și alte necesități și a generat tulburări și violență.
„Într-adevăr, situația se transformă rapid într-o criză umanitară”, a declarat pentru Associated Press Scott Morris, membru al Centrului pentru Dezvoltare Globală, o organizație non-guvernamentală din Washington.
Astfel de dezastre sunt mai des întâlnite în țările sărace, în Africa subsahariană, spre exemplu, sau în Afganistanul devastat de război.
În țările cu venituri medii, cum ar fi Sri Lanka, crizele de această magnitudine sunt mai rare, dar nu inedite. Exemplu: 6 milioane de venezueleni au fugit din țara lor bogată în petrol pentru a scăpa de o criză politică aparent nesfârșită, care a devastat economia.
Moștenirea familiei Rajapaksa
Criza din Sri Lanka este, în mare parte, rezultatul unei gestionări economice uluitor de proaste, combinate cu consecințele pandemiei și cu efectele atacurilor teroriste din 2019, care au lovit serios importanta sa industrie turistică.
Criza COVID a întrerupt, de asemenea, fluxul de bani de la srilankezii care lucrează în străinătate. Iar totul a explodat pe fondul războiului din Ucraina, care a generat scumpiri în lanț ale prețurilor la combustibili și la alimente.
Mulți srilankezi acuză familia Rajapaksa, o dinastie politică dominantă în țară, pentru dezastrul economic. „Este vina lor, dar noi trebuie să suferim pentru greșelile lor”, a declarat pentru Associated Press Ranjana Padmasiri, care lucrează ca funcționar la o firmă privată.
Dinastia a ajuns la putere la mijlocul anilor 2000, practicând un discurs naționalist în care membrii familiei erau un soi de eroi legendari care se confruntă cu „teroriștii” și „extremiștii” din grupurile minoritare, inclusiv tamilii hinduși și o comunitate musulmană minoritară.
Analiștii vorbesc despre corupție, subminarea constantă a instituțiilor publice, centralizarea puterii executive și o cultură a impunității care multă vreme nu i-a îngrijorat pe cetățeni.
Ultimii reprezentanți ai familiei au făcut alegeri cu adevărat dezastruoase. De când a preluat funcția în 2019 - și l-a numit pe fratele său, Mahinda, prim-ministru - Gotabaya Rajapaksa a luat o serie de măsuri populiste criticate de multă lume. La scurt timp după ce a fost ales, Rajapaksa și-a respectat promisiunea din campanie de a face reduceri radicale de taxe, ignorând sfaturile experților și golind trezoreria.
Proiectele masive de infrastructură realizate cu investiții din China au făcut din Sri Lanka un caz de manual pentru economiștii care avertizează cu privire la „capcana datoriei chinezești”, scrie France 24.
Apoi, cu nepotul președintelui în funcția de ministru al agriculturii, guvernul a interzis îngrășămintele chimice, o măsură care s-a dorit ecologică, lovind în plin sectorul agricol și provocând astfel o criză alimentară.
Pe măsură ce rezervele valutare s-au prăbușit, guvernul a fost incapabil să plătească importurile de alimente - inclusiv alimentele de bază ale unei țări care era autosuficientă în ceea ce privește cultivarea orezului înainte de interzicerea îngrășămintelor.
Când a lovit pandemia, experții și politicienii din opoziție au îndemnat guvernul să înceapă negocierile cu FMI. Însă administrația Rajapaksa și-a menținut poziția, așteptând o redresare post-pandemică a sectorului turistic până când un nou ministru de finanțe, numit în aprilie, a cerut în cele din urmă ajutorul FMI.
Cei mai săraci plătesc prețul crizei
Cetățenii obișnuiți din Sri Lanka - în special cei săraci - sunt cei care plătesc prețul. Aceștia așteaptă zile întregi pentru gazul pe care îl folosesc la gătit sau pentru benzină, la cozi care se pot întinde pe mai mult de 2 kilometri. Uneori se întorc acasă fără nimic.
Poveștile sunt dramatice.
Cel puțin 16 persoane au murit până acum în așteptarea benzinei. Una dintre victime a fost un bărbat de 63 de ani, găsit în mașina sa la periferia orașului Colombo.
În imposibilitatea de a face rost de carburant, unii oameni au renunțat pur și simplu la mașini și au recurs la biciclete sau la transportul public pentru a se deplasa.
Dar criza s-a extins. Guvernul a închis școlile din mediul urban și unele universități și le-a oferit funcționarilor publici liber în fiecare vineri, timp de trei luni, pentru a economisi combustibil și pentru a le oferi timp să-și cultive propriile fructe și legume.
Potrivit datelor guvernamentale, inflația prețurilor la alimente a ajuns la 57%, iar 70% dintre gospodăriile din Sri Lanka chestionate luna trecută de UNICEF au declarat că au redus consumul de alimente. Multe familii se bazează pe ajutoarele guvernamentale și pe donațiile de la organizații caritabile și persoane generoase pentru a-și asigura hrana zilnică.
În imposibilitatea de a găsi gaz pentru gătit, mulți srilankezi au apelat la sobele cu kerosen sau au început să gătească la focuri deschise. Familiile înstărite pot folosi cuptoare electrice cu inducție pentru gătit, cu excepția cazului în care nu există curent electric. Dar majoritatea srilankezilor nu își permit așa ceva, așa cum nu își permit nici facturile mai mari la electricitate.
În ultimele luni, oamenii furioși au organizat proteste, au blocat drumuri și s-au ciocnit cu poliția. Au izbucnit bătăi atunci când unii au încercat să sară coada la carburant. Poliția a atacat mulțimile indisciplinate.
Într-o noapte din iunie, un soldat a fost văzut agresând un ofițer de poliție la o stație de carburanți, în timpul unei dispute privind distribuția de benzină. Polițistul a fost spitalizat.
Criza este o lovitură devastatoare și pentru clasa de mijloc din Sri Lanka, care ar reprezenta între 15% și 20% din populația urbană a țării. Până când totul s-a prăbușit, aceștia se bucurau de securitate financiară și de creșterea nivelului de trai.
„Demisia nu este suficientă”
Mai mulți membri ai hulitei dinastii politice demisionaseră deja din funcții - fostul prim-ministru Mahinda Rajapaksa și Basil Rajapaksa, care a fost ministru de finanțe.
Decizia președintelui de a demisiona a venit abia sâmbătă, în mijlocul celei mai ample demonstrații din țară. Imaginile cu protestatarii care au intrat în reședința prezidențială au făcut înconjurul lumii.
Protestatarii au sărit în piscina reședinței - care a servit drept locuință oficială a guvernatorilor britanici în perioada colonială. S-au relaxat pe paturile luxoase și au urmărit meciuri de crichet sau știri despre proteste la televizoarele cu ecran mare.
Protesters enjoying Sri Lanka’s absconding President’s swimming pool! No dictator should remain in illusion that the power is for ever, and when the end comes, it is always violent and nasty. pic.twitter.com/T3ePbkA0gM— Ashok Swain (@ashoswai) July 9, 2022
Câteva persoane au gătit curry și gustări pentru protestatari, în timp ce alții au făcut duș în băile președintelui sau s-au fotografiat prin birouri.
Cu steagurile țării în mâini, oamenii au salutat vestea că președintele va pleca și s-au întrebat ce va urma după.
Pentru mulți, pasul înapoi al liderilor nu ajunge. Simpla demisie, a spus Padmasiri, nu este suficientă. „Ei nu pot scăpa ușor”, a declarat el.
„Trebuie să fie trași la răspundere pentru această criză”, a adăugat funcționarul.
„Furtuna perfectă”
Sri Lanka nu este singura economie care se confruntă cu probleme serioase, în contextul inflației globale exacerbate de războiul din Ucraina.
Aproximativ 1,6 miliarde de oameni din 94 de țări se confruntă cu probleme grave financiare, alimentare sau energetice, iar în jur de 1,2 miliarde de persoane trăiesc în țări amenințate de o „furtună perfectă”, fiind extrem de vulnerabile la o criză a costului vieții, plus alte tensiuni pe termen lung, potrivit unui raport realizat luna trecută de Grupul de răspuns la criza globală al Secretarului General al ONU.
Cauzele exacte ale problemelor variază, dar toate aceste țări împărtășesc riscuri în creștere din cauza majorării costurilor alimentelor și combustibilului, determinate de invazia Rusiei în Ucraina, scrie Associated Press.
Afganistanul se confruntă cu o criză economică gravă de când talibanii au preluat controlul. Ajutorul străin - mult timp un pilon de bază - s-a oprit practic peste noapte, iar guvernele străine au impus sancțiuni, au oprit transferurile bancare și au blocat comerțul, refuzând să recunoască regimul taliban. Aproximativ jumătate din cei 39 de milioane de locuitori ai țării se confruntă cu o insecuritate alimentară care le pune viața în pericol, iar majoritatea funcționarilor publici, inclusiv medici, asistente medicale și profesori, sunt neplătiți de luni întregi.
În Argentina, aproximativ patru din zece cetățeni sunt săraci, iar banca centrală a țării are o mare problemă cu nivelul scăzut al rezervelor valutare, în timp ce moneda națională slăbește. Se estimează că inflația va depăși 70% în acest an. Milioane de argentinieni supraviețuiesc în mare parte datorită cantinelor pentru săraci și programelor de asistență socială de stat.
În Egipt, rata inflației a crescut la aproape 15% în aprilie, o problemă mare, în special pentru cei peste 30 de milioane de egipteni care trăiesc în sărăcie. Egiptenii sufereau deja de pe urma unui program ambițios de reforme care include măsuri dureroase de austeritate. Banca centrală a majorat ratele dobânzilor pentru a reduce inflația și a devalorizat moneda, ceea ce a sporit dificultățile de rambursare a datoriei externe considerabile a Egiptului. Rezervele valutare nete au scăzut și ele, iar vecinii din Arabia Saudită, Qatar și Emiratele Arabe Unite au promis ajutor.
Libanul se confruntă, asemenea Sri Lankăi, cu o combinație fatală de probleme: prăbușirea monedei, criză de alimente și combustibil, inflație uriașă și foamete tot mai mare. Țara a îndurat un lung război civil, iar redresarea a fost împiedicată de disfuncționalități guvernamentale și de atacuri teroriste. Taxele propuse la sfârșitul anului 2019 au declanșat luni de proteste. Moneda a început să se scufunde, iar Libanul a intrat în incapacitate de plată. În iunie 2021, în condițiile în care moneda pierduse aproape 90% din valoare, Banca Mondială a declarat că criza din Liban este una dintre cele mai grave pe care le-a văzut lumea în peste 150 de ani.
Pandemia și instabilitatea politică au zdruncinat economia Myanmarului, mai ales după ce armata a preluat puterea în februarie 2021 de la guvernul ales al lui Aung San Suu Kyi. Lovitura de stat a adus sancțiuni occidentale, iar economia s-a contractat cu 18% anul trecut și se preconizează că va crește foarte puțin în 2022. Peste 700.000 de persoane au fugit sau au fost forțate să își părăsească locuințele din cauza conflictelor armate și a violențelor politice. Situația este atât de nesigură, încât Banca Mondială a evitat previziunile pentru Myanmar pentru perioada 2022-2024.
La fel ca Sri Lanka, Pakistanul a purtat discuții urgente cu FMI, în speranța de a reactiva un pachet de salvare de 6 miliarde de dolari care a fost suspendat după ce guvernul premierului Imran Khan a fost înlăturat în aprilie. Scumpirea prețurilor la țiței a dus la creșterea prețurilor la carburanți, care, la rândul lor, au generat alte scumpiri, împingând inflația la peste 21%.
Apelul unui ministru al guvernului de a renunța la consumul de ceai pentru a reduce factura de 600 de milioane de dolari pentru ceaiul importat i-a înfuriat pe mulți pakistanezi. Moneda pakistaneză, rupia, a scăzut cu aproximativ 30% față de dolarul american în ultimul an. Pentru a obține sprijinul FMI, prim-ministrul Shahbaz Sharif a majorat prețurile la carburanți, a eliminat subvențiile pentru combustibili și a impus o nouă „supertaxă” de 10% pentru principalele industrii, pentru a ajuta la repararea finanțelor țării. La sfârșitul lunii martie, rezervele valutare ale Pakistanului au scăzut la 13,5 miliarde de dolari, echivalentul a doar două luni de importuri.
Criza finanțelor publice și un deficit comercial în creștere au agravat problemele Turciei, care are o datorie ridicată, o inflație uriașă și un șomaj ridicat. Banca centrală a folosit rezervele valutare pentru a se apăra de o criză, după ce moneda s-a prăbușit la minime istorice în raport cu dolarul american și cu euro la sfârșitul anului 2021. Reducerile de impozite și subvențiile pentru combustibil necesare pentru atenuarea efectului inflației au slăbit finanțele guvernamentale. Familiile se chinuie să cumpere alimente și alte bunuri, în timp ce datoria externă a Turciei este de aproximativ 54% din PIB, un nivel nesustenabil, având în vedere nivelul ridicat al datoriei publice.
