Cum a fost prinsă Groenlanda într-o confruntare a superputerilor. Donald Trump vrea insula pentru a spori securitatea SUA în Arctica

Ofertele de a cumpăra Groenlanda nu sunt ceva nou

Washingtonul a făcut primele cercetări în 1867, însă această ultimă încercare, în care Trump a refuzat să excludă folosirea forței militare împotriva unui aliat NATO, a aruncat Danemarca și UE într-o criză. De asemenea, subliniază interesul militar, comercial și diplomatic în creștere în regiune.

O lungă perioadă a așa-numitului excepționalism arctic, în timpul căruia marile puteri considerau regiunea drept o zonă cu tensiune scăzută, departe de geopolitica normală, în care națiunile rivale puteau încerca să găsească un teren comun cu privire la probleme precum schimbările climatice, pare să se încheie.

Între militarizarea crescândă de către Rusia a teritoriului său arctic, ambițiile tot mai mari ale Chinei pentru rutele comerciale și retorica expansionistă a lui Trump cu privire la Groenlanda, Arctica devine rapid o regiune de concurență strategică.

Recomandări

Senatul schimbă a treia oară accesul angajaților. Salariații vor fi puși să ocolească Parlamentul, o nouă firmă va livra un sistem mai scump – EXCLUSIV

Unii au comparat-o cu Marele Joc din secolul al XIX-lea, când Marea Britanie și Rusia își disputau influența asupra Asiei Centrale.

„Aceasta este o mașinărie geopolitică”, a explicat Klaus Dodds, expert în Arctica și profesor de geopolitică la Royal Holloway, Universitatea din Londra. „Este înrădăcinată în sensul de «aceasta este o luptă pentru o mare putere». SUA trebuie să se asigure cel puțin că emisfera sa vestică este cât se poate de sigură”.

SUA sunt un pion nou în lupta pentru teritoriile arctice

Experții spun că Rusia și China se gândesc de mai bine de un deceniu la provocările sau oportunitățile militare și de afaceri pe care le ridică regiunea arctică. SUA păreau în mare parte neinteresate până la sfârșitul președinției anterioare a lui Trump, în 2019.

„A existat un vid real în ceea ce privește Arctica din partea SUA pentru o lungă perioadă”, susține Anna Wieslander, director pentru Europa de Nord la think-tank-ul Atlantic Council. „Am avut ruși acolo, am avut chinezi acolo, și ambele națiuni au fost foarte angajate. SUA chiar nu aveau nimic – nicio strategie, niciun spărgător de gheață, puțin în Alaska din punct de vedere militar”, adaugă ea.

Recomandări

Strategia lui Vladimir Putin de a slăbi democrațiile occidentale, dezvăluită de fostul consilier al lui Obama pentru Rusia

„SUA se trezesc la o nouă realitate”, a mai explicat ea, în contextul în care J.D. Vance, vicepreședintele SUA, a declarat la sfârșitul săptămânii că Groenlanda este „foarte importantă” pentru securitatea națională a SUA.

„Acolo există căi maritime pe care le folosesc chinezii și rușii”, a spus el, adăugând că Danemarca „nu își face treaba și nu este un aliat bun”.

În Groenlanda însăși, există o recunoaștere a faptului că nu mai poate sta deoparte de rivalitățile internaționale, în ciuda identității sale de refugiu de geopolitică.

„Suntem îngrijorați de situație, dar credem că ne putem descurca”, spune Lynge, unul dintre fondatorii Inuit Ataqatigiit, cel mai mare partid politic din Groenlanda. Americanii „ar trebui să ne accepte ca gardieni ai Arcticii”, adaugă el.

Vivian Motzfeldt, ministra de externe al Groenlandei, recunoaște poziția strategică a insulei, în timp ce guvernul său militează pentru independența față de Danemarca.

„Suntem chiar în mijlocul a ceea ce se întâmplă în Arctica. Credința noastră a fost întotdeauna că Arctica ar trebui să fie o zonă cu tensiune scăzută”, adaugă ea.

Trump, tot mai aproape de Rusia și China, în gândire

Recomandări

Cum a trecut Corneliu Vadim Tudor prin sita CCR. Naţionalist şi susţinător declarat al mareşalului Antonescu, a fost lăsat să candideze la Preşedinţie de cinci ori

Experții în politică externă spun că oferta lui Trump pentru Groenlanda reflectă o parte din hype-ul care abundă adesea în Arctica. Dar ei cred, de asemenea, că fanfaronada sa – nu doar despre Groenlanda, ci și despre Canada și Canalul Panama – reprezintă o credință în conceptul de sfere de influență.

Dacă este așa, este vorba de o viziune asupra lumii extrem de apropiată de cea a președinților Rusiei și Chinei.

Toate acestea sugerează atât că furia provocată de Groenlanda este serioasă, cât și un semn că vor urma și alte evenimente în zona arctică, deoarece schimbările climatice, mai rapide decât în orice altă regiune de pe Pământ, ar putea face ca rutele sale de transport maritim și zăcămintele minerale să devină mai accesibile.

„Excepționalismul arctic nu mai există”, declară Kuno Fencker, un deputat groenlandez care s-a întâlnit recent cu mai mulți asociați ai lui Trump și care dorește ca țara sa natală să fie independentă.

„Este o utopie să te gândești la un stat groenlandez suveran fără ca SUA să fie implicate într-un fel sau altul”, a mai declarat el.

Nava de război din fața casei lui Lynge ar putea servi drept simbol pentru relația complicată a Danemarcei cu Groenlanda. Împreună cu un singur avion de supraveghere și câteva patrulări cu sania trasă de câini, aceasta este menită să protejeze o bucată de teritoriu arctic de primă mărime, aproximativ la fel de mare ca Europa de Vest.

Cu toate acestea, timp de mai bine de un deceniu și până de curând, tunurile navei au fost inutile, deoarece le lipsea un sistem crucial de ochire, a dezvăluit anul trecut radiodifuzorul public DR.

Investițiile Groenlandei în apărare

Ministrul danez al apărării, Troels Lund Poulsen, a recunoscut în decembrie că țara nordică nu a cheltuit suficient pentru apărarea Groenlandei. Danemarca și Groenlanda intenționează să investească împreună două miliarde de dolari pentru armata din Arctica, inclusiv nave de înlocuire și drone.

„Există o porțiune mare din țara noastră unde nu există supraveghere acum. Încercăm să avem supraveghere asupra întregii țări”, spune Motzfeldt.

Trump și oficialii săi au ridiculizat patrulele cu sania trasă de câini. Dar groenlandezii, dintre care mulți sunt vânători și pescari intuiți care trăiesc în așezări izolate de clădiri frumoase din lemn de-a lungul coastei vaste, subliniază că țara lor este dificil de apărat sau atacat, deoarece cea mai mare parte a acesteia este nelocuibilă.

„Nu poți invada Groenlanda”, susține Lynge, râzând din nou. Niciuna dintre cele peste 50 de așezări de coastă nu este legată de drumuri. În ciuda încălzirii globale, iernile sunt încă foarte reci, ceea ce face ca activitățile comerciale precum mineritul sau turismul să fie viabile mai ales în lunile de vară.

Stația militară a SUA din Groenlanda

SUA deține singura stație militară din Groenlanda, baza spațială Pituffik din nord-vest. „SUA sunt cele care ne protejează. SUA sunt cele care ne apără”, recunoaște Vittus Qujaukitsoq, fost ministru de finanțe și de externe. Dar el nu vede de ce americanii trebuie să dețină insula.

„Pot avea mai multe baze dacă asta cer”, a mai spus el. De fapt, prezența militară a Americii a scăzut de la sfârșitul războiului rece. Pituffik este folosită pentru avertizarea cu rachete și supravegherea sateliților și a spațiului, nu pentru apărarea Groenlandei în sine.

„Dacă este atât de importantă prezența militară în Groenlanda, de ce au doar 150 de soldați? Înainte aveau 15.000”, observă Rasmus Jarlov, un fost ministru danez și actual deputat conservator.

„Este alegerea lor. Noi nu le-am cerut să plece. Ei înșiși au decis să le reducă”, a mai declarat fostul ministru danez.

Guvernul Groenlandei a respins ideea că este de vânzare, dar este dornic să atragă investitori americani

„Ne-ar plăcea să avem o cooperare mai strânsă cu SUA și spunem asta de ani”, precizează Aaja Chemnitz, unul dintre cei doi deputați groenlandezi din parlamentul danez.

„Dar avem un singur investitor american în minerale”, a mai explicat ea. Mineritul a atras cel mai mult atenția datorită cantităților mari de minerale îngropate sub Groenlanda. Dar oficialii din Nuuk spun că turismul are cel mai mare potențial, încercând să îi atragă pe cei care vizitează Islanda și nordul Norvegiei să încerce ceva și mai îndepărtat.

„Primim o mulțime de publicitate pozitivă (din partea lui Trump). Vom avea mai mulți vizitatori în această vară, cu siguranță”, spune Christian Keldsen, șeful Asociației de afaceri din Groenlanda. Dar cu o populație care ar încăpea pe un mic stadion de fotbal din Premier League”, potrivit lui Dodds, oferta de forță de muncă este o problemă.

„Crearea de locuri de muncă nu este neapărat pozitivă. Din moment ce nimeni nu este șomer, un proiect pentru 300 de persoane ia din proiectele existente – și apoi, dintr-odată, nu-mi mai pot repara casa”, spune Keldsen.

Asigurarea unei mai mari autonomii față de Danemarca „va necesita o sursă durabilă de venituri”, adaugă el.

China își dorește controlul asupra zonei arctice

China poate fi separată de regiunea arctică de golul vast al Siberiei, dar se consideră în continuare o putere „aproape arctică” și a publicat un document de strategie privind zona în 2018.

„Chinezii urmăresc intens modul în care se topește gheața și se pregătesc”, spune Wieslander, de la Atlantic Council, arătând spre spărgătoarele de gheață și submarinele lor.

După Danemarca, China este a doua cea mai mare destinație pentru exporturile Groenlandei, care constau în principal în pește. Dar Wieslander adaugă că Beijingul a avut mai puțin succes în eforturile sale comerciale din Arctica, cum ar fi încercarea de a obține controlul aeroporturilor din Groenlanda și Finlanda sau al unor mari suprafețe de teren din Islanda.

„Nu ne place ca marile puteri să vină aici”, spune ea. Naaja Nathanielsen, ministrul Groenlandei pentru afaceri, comerț, resurse naturale, justiție și egalitate de gen, spune că a existat „o mulțime de zvonuri privind implicarea Chinei în Arctica”.

„Cred că, la un moment dat, a existat o teamă că va fi ca în Africa, unde au o mulțime de proiecte de infrastructură”, adaugă ea. „Și-au arătat interesul în trecut. Acum nu se vede prea mult”.

Marco Rubio, noul secretar de stat al lui Trump, este mai sceptic, susținând într-un interviu recent acordat postului de radio SiriusXM că China ar putea totuși încerca să facă ceea ce a făcut „în Canalul Panama și în alte locuri”, investind în proiecte comerciale care au potențiale utilizări militare.

Rusia, actor important în jocul de influență din regiunea arctică

Dar în ciuda tuturor discuțiilor despre China, Rusia a fost probabil cea mai activă putere din regiune. Moscova a lăudat potențialul propriilor 24.000 km de coastă arctică pentru utilizări comerciale și militare.

În 2021, a adus un grup de jurnaliști la cea mai nordică bază a sa din Alexandra Land, o insulă cu viscole și urși polari în Marea Arctică, unde soldații ruși întrețin sisteme de rachete și radare.

De asemenea, Rusia a încercat să coopereze cu China în Arctica, atât în ceea ce privește transportul maritim, cât și în chestiuni militare, cum ar fi un exercițiu comun de bombardiere lângă Alaska în iulie, care a surprins oficialii de securitate occidentali.

Fostul președinte american Joe Biden a fost distras de evenimentele din Ucraina în cea mai mare parte a mandatului său, „China a reușit să devină o putere arctică serioasă, iar Rusia a ajutat și a încurajat acest lucru. Nu a fost niciodată vorba doar despre Groenlanda. Este vorba despre securitatea emisferei”, spune Dodds, profesor la Universitatea din Londra.

Tensiunea dintre Rusia, China și Occident

O potențială sursă de tensiune între Rusia, China și Occident este deschiderea treptată a unor noi rute maritime prin Arctica. Marinarii au privit mult timp pasajele de nord-vest și nord-est ca modalități de a scurta distanțele dintre Asia și vest.

Schimbările climatice fac acum aceste rute mai ușor de navigat. Pasajul de Nord-Vest, care începe la vest de Groenlanda, este încă în mare parte acoperit de gheață, dar ceea ce Moscova numește Ruta Mării Nordului, pasajul de nord-est de deasupra Rusiei, este navigabil o parte din an.

Volumele care trec prin acest coridor au atins un nivel record de 38 de milioane de tone anul trecut, deși aceasta a fost mai puțin de jumătate din cantitatea vizată de Rusia. Acesta reprezintă doar 2-3% din volumele trimise prin Canalul Suez în 2023, înainte ca traficul să fie întrerupt de atacurile Houthi asupra transportului maritim.

Valoarea militară a Groenlandei

Trump a vorbit, de asemenea, despre submarine rusești și chinezești în jurul Groenlandei, ceea ce experții consideră o posibilitate, deși groenlandezii înșiși spun că nu au văzut recent niciun fel de nave chinezești sau rusești.

Cu toate acestea, un fost prim-ministru al unui stat membru al UE descrie temerile legate de activitatea militară și comercială chineză în Arctica drept „ridicole”, adăugând că americanii „se umflă în pene cu privire la amenințarea chineză. Este un tărâm al fanteziei și este periculos”.

Jarlov, fostul ministru danez, susținea că, deși Groenlanda este o stație de monitorizare importantă pentru golul GIUK, referindu-se la marea dintre Groenlanda, Islanda și Regatul Unit, aceasta are o valoare militară intrinsecă redusă.

„Nu s-ar obține nimic prin invadarea Groenlandei într-un război între Occident și Rusia”, spune el. „Pur și simplu ai muri de frig”.

Interesul crescând al marilor puteri în regiune a făcut ca și Consiliul Arctic, care a fost mult timp ancora excepționalismului arctic, să se confrunte cu întrebări existențiale. După anexarea ilegală a Crimeii de către Rusia în 2014, organismul – care este format din cele opt țări prezente în regiune, precum și din mai mulți „observatori” precum China – a rămas un forum în care puterile occidentale puteau discuta calm cu Moscova.

Schimbările de perspectivă din ultimii ani

Situația s-a schimbat în 2022, odată cu invazia la scară largă a Ucrainei de către Rusia, după care cele șapte țări occidentale din Consiliu – SUA, Canada, Norvegia, Danemarca, Suedia, Finlanda și Islanda – au întrerupt orice activitate oficială.

Statele nordice și Canada doresc să încerce să mențină regiunea arctică ca o zonă cu tensiuni scăzute, divorțată de politica globală. Însă prin invocarea Groenlandei, alături de Canada și Panama, administrația Trump pare să vorbească din ce în ce mai mult despre propria sa „sferă de influență”, potrivit lui Wieslander și Dodds.

„Merită luată în serios. Ce fel de ordine ne dorim? Unde ne îndreptăm cu asta?”, se întreabă Wieslander. Ea spune că poziția mai beligerantă a SUA „nu seamănă cu modul în care Europa privește lumea; din păcate, seamănă mai mult cu modul în care Rusia o privește”.

Posibile repercusiuni pentru restul lumii

Dodds adaugă că repercusiunile ar putea fi resimțite departe de Arctica. „Taiwanul ar trebui să-și facă griji pentru Groenlanda. Ucraina ar trebui să-și facă griji pentru Groenlanda. Dacă Statele Unite spun: Înapoi, Groenlanda se află în sfera de interes a Americii, este vorba despre o situație de ansamblu”, adaugă el.

Întors în Nuuk, Lynge revine la hartă pentru a reflecta asupra modului în care Groenlanda a fost prinsă într-un joc mult mai mare. El se referă la încercarea din 1946 a SUA de a cumpăra Groenlanda de la Danemarca, în cadrul căreia s-a propus ca aceasta să fie schimbată cu terenuri din Alaska, care s-au dovedit ulterior a fi bogate în petrol.

„Atât de primitivă este gândirea lor”, spune groenlandezul, înainte de a se referi la situația de astăzi. „Avem un președinte american fără frontiere, atât din punct de vedere psihologic, cât și politic. Trebuie să fie ca și cum ai vedea Roma arzând în întregime. Este atât de neînțeles”.

Urmărește-ne pe Google News