Atacurile teroriste petrecute pe 11 septembrie 2001 asupra Statelor Unite ale Americii au schimbat profund felul în care funcționau și interacționau democrațiile liberale în lume. Sub influența americană, majoritatea statelor și-au întărit măsurile de securitate, unele dintre deciziile privind lupta internațională împotriva terorismului terminându-se prin forme de abuzuri ale drepturilor omului, cum au fost închisorile ilegale ale CIA răspândite în lume.
Totuși, atacurile teroriste din 11 septembrie au fost catalogate, înainte de orice, drept un eșec de intelligence american, asumat ca atare de decidenții politici americani, care a dus la reforma întregii comunități de informații.
Ce a însemnat și în ce a constat această reformă de intelligence? Libertatea a realizat o mică sinteză a celor mai importante modificări legislative, care au urmat acestui eșec, menite a eficientiza aparatul de stat american în fața amenințărilor externe.
Ca regulă generală, o reformă de intelligence are două scopuri: fie înseamnă o îmbunătățire legislativă care să prevină repetarea abuzurilor de autoritate sau acțiunilor ilegale, săvârșite de structurile de intelligence (CIA, FBI), descoperite de comisiile de control din Congres (cum a fost celebra Comisie Church sau Comisia Snowden), fie una care să ducă la îmbunătățirea eficienței comunității de informații în depistarea și destructurarea acțiunilor maligne externe.
La doi ani și jumătate după atacurile teroriste Al-Qaida, în vara anului 2004, Comisia de anchetă a Congresului a publicat astfel un raport, în care a concluzionat că principala cauză a eșecului executivului a fost incapacitatea, între agențiile ce formau comunitatea de informații, de a face legătura între indicii: „piesele puzzle-ului se găseau în multe colțuri ale guvernului SUA, dar nimeni nu a făcut legăturile suficient de bine sau la timp pentru a prevedea cu suficientă precizie atacul care urma să aibă loc”.
O analiză Brookings a explicat mizele legii adoptate în anul 2004 (Intelligence and Reform and Terrorism Prevention Act), care a avut ca motivație nu numai eșecul 11/9, dar și inexactitățile din Raportul Național de Evaluare a Informațiilor (NIE) din anul 2002 privind programul Irakului de arme de distrugere în masă:
„Legislația a creat un nou birou, Biroul Directorului Serviciilor de Informații Naționale (ODNI), care urma să «coordoneze» FBI-ul, CIA-ul și celelalte 14 agenții care alcătuiau comunitatea de informații a SUA. De asemenea, a înființat Centrul Național Antiterorism pentru a analiza și integra toate informațiile și amenințările la adresa americanilor, atât pe teritoriul țării, cât și în străinătate. Legea a reprezentat o încercare de a face mai permeabile granițele dintre informațiile interne și cele internaționale, care contribuiseră la incapacitatea națiunii de a preveni atacurile din 11 septembrie. Dar a stârnit, de asemenea, îngrijorări cu privire la viața privată și libertățile civile. Astfel, legea a creat și Consiliul de Supraveghere a Vieții Private și a Libertăților Civile”, explica analiza Brookings.
Recunoscând importanța schimbului de informații pentru promovarea obiectivelor de securitate națională, ODNI a creat un acord de parteneriat între toate nivelurile Guvernului SUA (inclusiv forțele de ordine), sectorul privat și aliații străini, menit să acopere decalajul dintre responsabilitățile serviciilor de informații externe și interne și care să favorizeze schimbul de informații privind mișcările teroriste.
Mai mult, ODNI a mai lansat/creat următoarele obiective:
De asemenea, Congresul american a introdus prin legislație un set de standarde înalte, analitice, pe care ofițerii de informații sunt obligați să le internalizeze ca să ajungă la evaluări cât mai obiective privind produsele de intelligence.
La câțiva ani după implementarea acestor măsuri, au existat studii aprofundate, în mediul academic american, care au arătat limitele reformei din anul 2004.
Unul dintre cei mai buni profesori în studii de intelligence din Statele Unite, Mark Lowenthal, a argumentat, de altfel, în cartea sa - Intelligence. From secret to policy - devenită un manual standard pentru studenții de licență și masterat, că eforturile de îmbunătățire și reorganizare a comunității de informații sunt la fel de vechi în SUA ca însăși comunitatea: „pentru susținătorii și criticii comunității, reforma este un fel de activitate artizanală. Precum cursa din „Alice în Țara Minunilor”, dezbaterile privind reforma serviciilor de informații par să nu aibă nici un început, nici un sfârșit”.