Cum putem recunoaște tulburările de personalitate și cum afectează ele relațiile într-un cuplu. Constantin Cornea, psiholog: „Unul iubește, celălalt se lasă iubit”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Constantin Cornea este psihoterapeut cu o experiență de peste 20 de ani în lucrul cu oamenii. Este cunoscut pentru că a dezvoltat peste 30 de sindroame noi, inclusiv o metodă proprie, denumită FCS (Familie, Carieră, Societate: trei axe pe care se urmărește reechilibrarea individului, descoperind și rezolvând traumele sau disfuncțiile) și mai multe tehnici aplicate în terapia de cuplu, terapia traumei și procesul de dezvoltare personală. Libertatea a discutat cu psihologul Constantin Cornea pentru a afla cum putem recunoaște tulburările de personalitate, cum ne influențează relațiile și ce pași concreți pot face părinții și cuplurile pentru a construi relații sănătoase și echilibrate.
Cuprins:
Formele tulburării de personalitate
Libertatea: Ce înseamnă, concret, o tulburare de personalitate?
Constantin Cornea: Înseamnă că persoana care suferă de tulburare de personalitate nu înțelege întotdeauna comportamentul celorlalți și are dificultăți în a relaționa cu ei. În acest mod poate deveni toxică pentru partenerul de cuplu.
Alte afecțiuni care se pot manifesta ca și comportamente toxice pot fi: schizofrenie, ciclotimie, depresie, anxietate, adicții.
De asemenea, comportamentul poate fi modificat la modul general de o medicație inadecvată, adicția de o substanță sau adicția pentru senzații tari.
Cele mai întâlnite tulburări de personalitate în cuplu sunt paranoidă, schizoidă, schizotipală, borderline, histrionică, narcisică, obsesiv-compulsivă, dependentă, evitantă și pasiv-agresivă.
- Cum poate o persoană care nu are pregătire psihologică să recunoască un astfel de comportament?
- Orice comportament al partenerului care simți că te dezechilibrează, te insecurizează sau este prea intruziv poate avea la bază o tulburare de personalitate. Dacă relația nu îți dă o stare de bine, este foarte posibil ca partenerul să sufere de o tulburare de personalitate. Sau tu ai anumite probleme ce te pun în poziția de a cere mai mult decât este cazul, de la un partener.
Într-o relație, scopul fiecăruia este să scoată tot ce e mai bun de la celălalt. Asta înseamnă, de fapt, să iubești. Dacă faci tot ce ține de tine pentru a-l ajuta pe celălalt să devină cea mai bună formulă a lui și nu reușești, ori așteptările tale sunt prea mari, ori celălalt nu-și recunoaște problemele sau nu te iubește îndeajuns pentru a se ridica la nivelul așteptărilor tale.
Dar pentru a fi tulburări de personalitate, nu se manifestă doar în cuplu, ci și în restul vieții. După ce că mie în cuplu îmi pui în cârcă toate cele, aceleași lucruri le faci și cu cei de la serviciu. Și cei de la serviciu zici că lucrează împotriva ta, și cei de la serviciu îți vor răul, și cei de la serviciu au probleme cu tine. Mulți vin, de exemplu, și descriu tulburarea de personalitate narcisică. Spunem că avem un partener narcisist care ne manipulează. Dar este foarte posibil că tu să nu ai neapărat o tulburare narcisică, ci pur și simplu așa să te manifești tu în relația cu mine, pentru că așa ți-am permis eu.
Am spus întotdeauna, în orice cuplu unul iubește, iar celălalt se lasă iubit. Dacă eu sunt megaîndrăgostit de tine și tu ai simțit chestia asta, o s-o percepi ca pe o vulnerabilitate a mea și o s-o folosești cumva împotriva mea. Eu o să am senzația că tu ești narcisistă, că nu-mi oferi îndeajuns de multă iubire, că nu ești tot timpul atentă la nevoile mele, că nu prea îți pasă de persoana mea și atunci tind să cred că tu ești narcisistă.
Dar nu-i așa. Tu pur și simplu simți că ești iubită de mine, simți că eu nu o să plec niciodată, indiferent de ce ai face tu. De multe ori când ai un partener care este totalmente la dispoziția ta, percepi că evoluția pentru tine constă în a alege un alt partener, că pe ăsta deja îl ai.
„Orice tulburare de personalitate se manifestă independent de partener”
- Cum facem diferența între o condiționare afectivă și manipulare într-o relație? Când devine comportamentul celuilalt o formă de control?
- Există în psihologie condiționare directă, indirectă și manipulare. Condiționarea directă presupune să-ți spun ție că îmi place de tine, mi-aș dori să fiu cu tine în oraș și așa mai departe.
Condiționarea indirectă înseamnă că mi-ar plăcea să cunosc și eu pe cineva care să mă iubească și că mi-ar plăcea o personalitate ca a ta. Iar manipulare ar semăna cu ceva magic, pentru că manipulare înseamnă obținerea unui beneficiu în detrimentul tău. Tu n-ai cum să te plângi că te manipulez, pentru că dacă te-ai prins că te manipulez, este ca în magie. Dacă te-ai prins care-i trucul, atunci nu mai e magie. Același lucru și cu manipularea. Nu eu te manipulez pe tine, ci tu ești slabă și la dispoziția mea. Sau te lași manipulat. Păi dacă te lași, nu te lași manipulat, te lași condiționat.
Dacă tu te comporți cu mine ca o narcisistă, adică nu mă bagi în seamă, vrei doar să-ți fac cadouri, nu-mi oferi nimic, nu-mi oferi atenție, pentru că ai simțit că eu sunt foarte slab și pentru că ai simțit că eu te iubesc, pentru mine ești narcisistă. La un moment dat te saturi de mine și intri într-o relație cu un băiat rău. Ghici ce? O să te plângi tu de ăla, pentru că în relația cealaltă, tu vei fi cea care iubește, iar el va fi cel care se va lăsa iubit, și tu te vei plânge în permanență de ăla, că îți face tot felul de lucruri. Aceeași persoană în relații diferite poate avea trei comportamente diferite.
Un narcisist va rămâne un narcisist cu 10 femei la rând. Un paranoic va rămâne la fel cu toate persoanele. O persoană pasiv-agresivă va rămâne la fel în toate relațiile. Orice tulburare de personalitate se manifestă independent de partener. Dacă eu mă plâng de tine că ești narcisistă, dar tu la muncă ești superumilă, dacă în relația cu părinții, cu prietenii ești la fel, înseamnă că nu ești narcisistă. Narcisistul este cel care pretinde de la absolut toată lumea să fie divinizat. Și când nu primește asta, se sufocă.
- Cum putem recunoaște și diferenția un sociopat și un psihopat?
- Psihopatul este ca un șahist. Are un plan foarte bine determinat și se ține de el cu abnegație.
Sociopatul este instinctual. El n-are planul. El are planuri de conjuncturi, are planul de moment care se tot schimbă de-a lungul vremii.
- Dar bipolaritatea?
- Tristețe persistentă, lipsă de energie, oboseală, dificultăți de concentrare, lipsa interesului pentru activități care odată îi făceau plăcere, sentimentul de neînsemnătate sau de vinovăție, tulburări de somn sau de apetit, retragere socială.
Iar cea de-a doua stare poate fi maniacală sau hipomaniacală când devine euforic, energie excesivă, stimă de sine exagerată, scăderea nevoii de somn, fuga de idei, distractibilitate.
- Se pot trata tulburările de personalitate?
- Sunt anumite tulburări de personalitate care nu au devenit atât de profunde și nu sunt la o vârstă atât de înaintată, încât se pot remedia cu psihoterapie sau chiar și cu medicație. Dar vestea proastă este că în cuplu nu se rezolvă tulburările de personalitate. Se va putea remedia în cuplu într-o oarecare măsură, dacă, de exemplu, Maria mă iubește pe mine și eu sunt cel care se lasă iubit. Iubirea te poate transforma.
Eu pot să intru în relație alcoolic și să nu mai simt nevoia să consum alcool sau să mă duc la jocuri de noroc, pentru că am o viață mișto cu Maria. Cea mai mare problemă a cuplurilor din ziua de astăzi este că nu au o poveste de viață.
Am spus întotdeauna că, în cuplu, viața trebuie să fie ca un album de amintiri. Am o relație cu tine de 3 ani și răsfoind prin telefon ne uităm. Uite când am fost noi acolo, când ne plimbam pur și simplu ca doi nebuni și așa mai departe.
„Noi, românii, nu acceptăm niște adevăruri”
- Ce ar trebui să facem când suntem într-o relație în care nu primim iubirea și atenția de care avem nevoie?
- O relație trebuie să ofere iubire, atenție, afecțiune. Nu are importanță de ce suferă partenerul tău. Orice persoană din viața ta care nu oferă lucrurile astea poate nu are o tulburare de personalitate, dar poate nu ești visul lui de femeie. Poate ai intrat într-o relație de conjunctură pur și simplu.
Noi, românii, nu acceptăm niște adevăruri. Nu putem să vorbim despre sex până la capăt. Nu putem să vorbim despre bani până la capăt. Nu putem să vorbim despre carieră până la capăt. Toți românii îți spun ca lor să le spui verde în față. Și dacă îi spui verde în față, verde se face. Eu de asta sunt perceput altfel în mediul online. Pentru că eu ca terapeut îți pun oglindă în față. Asta ești.
Dacă te afli într-o relație în care nu te simți bine, cel mai bun lucru pe care poți să-l faci este să mergi la un terapeut. Pentru că din afară întotdeauna se vede mult mai bine. Și un specialist va vedea mult mai bine decât o prietenă de-a ta. Prietena ta, în mod normal, va ține cu tine, îți va spune ce vrei tu să auzi, de-aia e prietena ta. Sau dacă e geloasă, îți va spune ce nu vrei tu să auzi, numai pentru că este geloasă. Un specialist îți spune, precum analizele la doctor.
Tu singurul lucru pe care îl ai de făcut este să-ți răspunzi la întrebarea: în cuplul în care sunt, am ceea ce-mi doresc? Noi avem o datorie în cuplu și o întrebare. Datoria mea în relația cu tine este să ofer tot ce pot mai bun și mai frumos. Întrebarea este dacă primesc conform cu ceea ce ofer. Ăsta ar fi un cuplu echilibrat.
A introdus 32 de elemente noi de diagnostic
- Ne puteți da exemple de concepte și sindroame noi pe care le-ați adus în psihoterapie?
- Eu am adus 32 de elemente noi de diagnostic în psihoterapie, iar pentru fiecare din acestea 32, am scris un singur articol. Tocmai pentru a fi ușor.
Am scris despre povești de viață sub forma unor jurnale: jurnalul unui om dezamăgit de viață, jurnalul unui bărbat care și-a distrus familia din cauza alcoolului, jurnalul unei amante care visa să se mărite cu un bărbat căsătorit. Și apoi am scris și sub formă de elemente de diagnostic.
Am vorbit despre sindromul băiatul mamei, ăla care nu se mai desprinde de maică-sa și nu poate să aibă o relație cu tine că ai mai degrabă relație cu maică-sa. Am vorbit și despre trauma pozitivă. Faptul că tu îți lași copiii totalmente liberi, îi traumatizezi pozitiv. Pentru că mai devreme sau mai târziu, ei se vor lovi de realitate. Toate libertățile pe care le dai tu, ei nu le întâlnesc în viața reală. Și atunci, tu îi traumatizezi pozitiv excesiv și vor fi traumatizați negativ ulterior. Dacă le oferi libertate totală.
Un copil trebuie să primească de la tine reguli, norme, valori, abilități. Pentru că asta e responsabilitatea ta. Nu este doar obiectul iubirii tale. Copilul crește pentru a învăța să lupte cu viața. Și dacă tu nu-l înveți anumite greutăți acasă, se va lovi de ele în viață mai târziu.
Ce soluții propune psihologul pentru o Românie educată
- Cum ar trebui să fie educați copiii pentru a ajunge la relații echilibrate?
- Am propus introducerea încă de la 2 ani a cursurilor de bune maniere, cursuri ce ar trebui să se țină instituționalizat până în jurul vârstei de 18 ani. La 2 ani, înveți să respecți bunurile celuilalt, să respecți o persoană mai în vârstă, să nu zgârii pereții.
Înveți să faci curățenie, înveți să ai grijă de lucruri până în 5, 6, 7 ani și în felul ăsta să devii o persoană mai educată. După vârsta de 12-14 ani este bine să înveți ce înseamnă respectul pentru sexul opus, cum îți exprimi atenția și afecțiunea pentru sexul opus, pentru ca ulterior să poți învăța și ce înseamnă o viață sexuală împlinită. Iar în toată perioada asta, cât copiii sunt în școală, părinții să fie obligați de minimum două ori pe săptămână să facă cursuri de parenting (formare, îndrumare).
Să știe pentru fiecare vârstă ce îl învăț eu ca educator și ce ar trebui să învețe ei ca părinți acasă. Pentru că 99% dintre părinți nu sunt pregătiți neapărat să devină părinți. În felul acesta am avea familia la 365 de grade îngrijită, disciplinată, corectată, învățată, educată. Asta ar fi, din punctul meu de vedere, România educată.
Am spus ulterior că ar fi important că înainte de a te căsători, să ai 20 de ședințe gratuite, oferite de stat, în care înveți ce este important pentru o femeie, cum să comunici cu partenerul, ce înseamnă respectul, cum conturezi o relație sănătoasă cu tine, cum să faceți planurile de viitor, cum construiți albumul acela de amintiri care o să arate absolut fabulos în următorii 50 de ani de relație. Aceste cursuri ar trebui să fie făcute odată la 3 ani, ca să ne mai reamintim.
La fel și la divorț, 20 de ședințe gratuite și pentru unul, și pentru celălalt. Și înainte de a aduce pe lume copii, 20 de ședințe înainte de fiecare copil. Tocmai pentru a înțelege ce înseamnă să fii mamă nu doar tu, ci împreună cu partenerul. Cum să te sprijine, cum să faceți o echipă, cum să creșteți și să educați copilul acela cât mai frumos. Pentru că rolul relației este să scot tot ce-i mai bun din tine, înțelegând că nu ești perfectă. N-ai cum să fii perfectă. Și tu să scoți tot ce-i mai bun din mine, pentru că nici eu nu sunt perfect și n-am cum să fiu perfect. Dar în cuplu ne autoeducăm prin reciprocitate.
