Cum va arăta România suveranistă a lui George Simion. Mihail Chiru, lector universitar la Oxford: „Hăituirea opoziției, oligarhi și distrugerea statului de drept”

Ungaria nu mai este o democrație

Aurelian Giugăl: E campanie electorală, iar România a ajuns și în acest punct. Ceea ce acum patru ani părea o surpriză, a devenit acum parte a clivajului societal: globalism versus național-suveranism. Cum vezi tu alternativa suveranistă la partidele mainstream?  
Mihail Chiru: Trebuie să îl credem pe cuvânt pe Simion când ne spune că va implementa politicile lui Orbán. Și aș vrea să lămuresc ce ar înseamna asta practic pentru România. Ungaria nu mai este o democrație, s-a transformat într-un regim hibrid, în care, deși alegerile se țin în continuare, câmpul politic este total dezechilibrat în favoarea partidului de guvernământ, prin inginerie electorală, capturarea statului și folosirea lui partizană, la pachet cu eliminarea cvasitotală a media independente. 

Instituțiile statului sunt folosite pentru hărțuirea opoziției sau avem imposibilitatea opoziției de a face campanie electorală pentru că spațiile de publicitate sunt deținute de oligarhii regimului. Decizii care ar trebui să fie la latitudinea guvernelor următoare sunt de neschimbat chiar dacă Fidesz pierde puterea pentru că au fost puse în Constituție sau transformate în legi cardinale care necesită 2/3 în Parlament pentru a fi schimbate. 

Avem, de asemenea, trecerea unei importante părți a patrimoniului statului sub controlul unor fundații cu agendă conservatoare. Nu e întâmplător că Orban a inspirat multe din măsurile din Proiectul 2025 al Heritage Foundation care acum e pus în aplicare în SUA, iar democrația americană moare câte un pic zilnic.   

Transformarea politică maghiară are și câștigători economici. De exemplu, cel mai bun prieten din copilărie al premierului Orbán, un instalator, a devenit cel mai bogat om din Ungaria, iar ginerele premierului a devenit putred de bogat din contracte cu statul, totul în timp ce calitatea spitalelor și a educației a suferit enorm. 

Distrugerea statului de drept de către Partidul Lege și Justitie (PiS) din Polonia, cu a cărui colaborare Simion e atât de mândru, e încă un indiciu pentru ce se va întâmpla legat de separarea puterilor în stat, controlul justiției și cât de corecte vor fi alegerile. PiS a creat un tribunal constituțional paralel, violând propria constituție sau a organizat alegeri-fantomă în pandemie. Și noi nu avem nici politicieni democrați de calibrul celor din Polonia, nici o societate civilă la fel de densă care să reziste unui asemenea tăvălug. 

Faptul că Simion și regimul lui nu vor ezita să folosească mijloacele cunoscute de eroziune a democrației și chiar violența împotriva adversarilor politici e demonstrat nu numai de anturajul neolegionar al său, al AUR și al lui Călin Georgescu, dar și de invitația lui Simion pentru o vizită a prim-ministrului israelian B. Netanyahu.

Colapsul stângii democratice, teren pentru suveranism

– Ce-i unește pe cei doi candidați? Partidele vechi și noi?
– Respingerea taxării progresive, a oricăror forme de stat social, a devenit ultrahegemonică, atât pentru politicienii partidelor tradiționale, cât și pentru noile partide. O discuție de cinci minute cu aproape orice parlamentar, indiferent de partid, îți va lăsa impresia că a avea cotă unică de impozitare este la fel de natural ca faptul că apa e udă. E ca un dat natural, nu rodul unor politici publice.

Chiar și în fața unei crize economice iminente, soluțiile propuse sunt în continuare aceleași: tăierea de impozite, concedieri masive din aparatul de stat și alte politici de austeritate, deși știm că austeritatea nu rezolvă crize economice, ba chiar le adâncește. Ni se spune, chiar dinspre voci de stânga resemnate, că aceasta e calea pe care și-o dorește marea majoritate a românilor după ani de discurs politic și media de demonizare a bugetarilor corupți, ineficienți și leneși și a asistaților social.

E un consens neoliberal pe care chiar și dreapta radicală românească e foarte atentă să nu îl conteste în punctele lui esențiale. Ce face Simion, foarte abil, e să folosească ideile de naționalism economic și să promită o bunăstare pe baza exploatării resurselor naturale și naționalizării unor industrii profitabile. Totul este împachetat într-un discurs anticolonial îndreptat împotriva UE și al corporațiilor multinaționale care, ni se spune, îi exploatează pe români și discriminează capitalul autohton. 

Prinde excelent, pe de o parte, pentru că este foarte bine înrădăcinat în istoria interbelicului, a naționalismului ceaușist și a fesenismului din anii ’90. Dar și pentru că e dovada înțelegerii că pentru o bună parte din societatea românească faptul că avem o economie mai sofisticată ca niciodată, bazată pe export sau un PIB mai mare decât oricând, nu se traduce în salarii suficient de ridicate sau condiții de muncă decente.   

Ceea ce se întâmplă în România – ascensiunea unor actori iliberali după colapsul stângii tradiționale percepută drept coruptă, ce a consimțit la restrângerea statului social și austeritate – s-a întâmplat deja în Ungaria, Polonia sau Slovacia. Georgescu și Simion au succes pentru că pot oferi o viziune de societate unei coaliții extinse de cetățeni – cu valori sociale conservatoare si un mix de naționalism economic și o spoială PR de politici sociale (cu exemplul ilustrativ al planului de locuințe accesibile). Ce ține împreună această coaliție eterogenă e promisiunea redării demnității naționale, care apelează la o sumă întreagă de traume și frustrări sociale.

E de manual de populism radical de dreapta cum Simion vorbește despre România lăsată în urmă, satele în care n-a mai fost un doctor de 10 ani, comunități întregi cu țesutul social destrămat de emigrație și migrație internă. O altă retorică demonstrat eficientă în Europa de Est e apelul lui Simion la politici pronataliste și de suport al familiei când există o uriașă panică demografică, pe care o amplifică folosind perspectiva conspiraționistă a înlocuirii noastre ca nație cu imigranți din Asia.

Ce ar trebui să transmită Nicușor Dan

– Ce poate Nicușor Dan să propună pe toate aceste teme?
– Pe lângă a clarifica miza alegerilor, la fel de important ar fi să trimită un mesaj care să inspire speranță: că poate propune un nou model de dezvoltare, mai puțin inegală și că nu tot cei mai vulnerabili o să fie cei care vor duce povara ajustării deficitelor.

Când tabăra proeuropeană folosește meme rasiste (Simion e rom, „AUR – haur”) și elitiste (N.D. a câștigat olimpiada internațională în liceu vs. G.S. a dat foc la calorifer în liceu) nu face altceva decât să-l legitimeze pe Simion ca om din popor și să îi ajute pe „subalterni” să se recunoască în el. Deși Simion a terminat unul dintre cele mai bune licee din București, a putut să își permită să facă activism mai bine de 10 ani fără un venit clar. 

Muncitorii și clasa salariată, precară sau nu, votează aproape peste tot în lume împotriva intereselor lor materiale și sunt pe cale să o facă din nou în România. E un moment de cotitură în care trebuie să punem întrebările corecte, să renunțăm la asumpțiile adoptate dogmatic până acum și să sprijinim un nou contract social. Și cred că e datoria oricui se consideră democrat și nefascist să voteze împotriva lui Simion.

Foto: Hepta

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro