În sufrageria maestrului Gabriel Moşoianu (79 de ani) există un tablou foarte drag lui. În imagine apare coloana de 7 persoane pe care trupa Moşoianu a realizat-o în anul 1985, la Washington în prezenţa preşedintelui de atunci Ronald Reagan.
Acesta a fost atât de încântat de performanţa românilor, că le-a lăsat şi un autograf ”To the Moşoianu family- with thanks and admiration” (n.r.- pentru familia Moşoianu, cu mulţumiri şi admiraţie). ”Reagan ne-a felicitat personal şi pentru că i-a plăcut aşa mult spectacolul nostru ne-a lăsat şi un autograf”, spune marele maestru.
De câte ori vorbeşte de circ, ochii săi îi strălucesc, iar faţa brăzdată de riduri i se luminează. Gabriel Moşoianu este unul dintre cei mai mari acrobaţi pe care România i-a avut vreodată.
Trupa sa a intrat de trei ori în Cartea Recordurilor. Anul viitor se împlinesc 50 de ani de când maestrul a jucat prima dată pe scena Circului Globus.
”Am venit în Circul de Stat o dată cu înfiinţarea lui, în anul 1954, direct de pe băncile Institutului de Cultură Fizică şi Sport”, spune artistul. Circul este tot timpul prezent în mintea lui. Are un album în care se uită zilnic. Acum are Parkinson în stadiul 3. Nu demult a suferit un atac cerebral şi a fost operat de cancer la prostată.
Ia zilnic zeci de pastile care costă foarte mult şi o duce greu cu banii. Îi mulţumeşte lui Dumnezeu că memoria nu i-a fost afectată. Că poate sta dimineaţa, pe canapeaua sa din sufragerie şi uitându-se la poze, poate să-şi aducă aminte de momentele sale de glorie şi pentru câteva minute să se întoarcă din nou pe marile scene ale lumii unde să audă aplauzele miilor de spectatori.
Anul viitor maestrul Gabriel Moşoianu împlineşte 80 de ani. După atâţia ani dedicaţi circului şi după ce a dus numele României în zeci de ţări, bătrânul acrobat are o singură dorinţă. Să primească indemnizaţia de merit (în valoare de 2.400 de lei- n.r.). Nu pentru bani. Ci ca o recunoaştere a efortului pe care l-a depus până acum pentru ţara noastră.
”Am depus actele (pentru indemnizaţia de merit- n.r. ) în 2002 la Uniter şi în 2004 la Academia Română. N-am primit nici un răspuns oficial. Mi s-a zis doar că trebuie să moară cineva ca eu să primesc pensia. Ori aşa ceva nu doresc”, spune artistul. Are şi o hârtie oficială de la Guvern, dată încă din 2003, conform căreia poate primi indemnizaţia.
Din ianuarie, de când bugetarii vor reveni la lucru, maestrul vrea să facă o ultimă încercare şi să meargă la Academia Română să depună din nou actele pentru indemnizaţia de merit. ”Şi aşa sunt bătrân şi bolnav. Măcar acum, pe finalul vieţii să simt şi eu că ţara mea m-a apreciat pentru tot ceea ce am făcut” , spune Gabriel Moşoianu cu lacrimi în ochi.
fotografii: Dan Bistriţeanu