VIDEO. De ce ambulanța nu a venit la cazul lui Alexandru Găzdac odată cu poliția, ci doar după ce bărbatul a fost împușcat de 6 ori. Ce au făcut paramedicii
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
„Niciodată nu întrebaţi apelantul dacă are nevoie de ambulanţă, poliţie sau pompieri, această decizie este în responsabilitatea dumneavoastră” - Manualul operatorului 112
Cuprins:
- Primul apel de ajutor și cum a fost gestionat de serviciul 112
- Fiecare agenție de la 112 decide singură ce echipaje trimite
- „Ambulanța doar nu vine să-l caute prin bloc”
- Primul apel la 112 nu există în arhiva ambulanței
- Manualul serviciului 112 cere altceva
- Esența manualului 112: niciodată nu lăsați decizia la cei care sună
- În lipsa ambulanței, prosoape și șervețele de hârtie
- Polițiștii români nu sunt pregătiți să dea primul ajutor
- Ambulanța a ajuns în 30 de minute pe un drum de noapte de 5 minute?
- Cine răspunde la urgențele de sănătate mintală. „Ambulanța vine ultima”
- Nu există serviciu specializat de ambulanțe de psihiatrie
- Pentru bărbatul de 37 de ani din București, în care polițiștii au tras de șase ori, ajutorul putea veni mai devreme, dacă la caz era trimisă, simultan cu poliția, și asistența medicală de urgență. În episodul de astăzi, încercăm să înțelegem de ce nu s-a întâmplat așa.
- Libertatea a relatat în trei articole (1, 2, 3) despre intervenția poliției, evenimente care au generat începerea unui dosar penal, pe care inițial procurorii l-au clasat, iar apoi a fost redeschis.
Alexandru Găzdac a murit în zorii zilei de 22 aprilie 2020, din cauza hemoragiei interne și externe provocate de cele nouă găuri lăsate în corpul său de gloanțele trase de un polițist. O spune negru pe alb raportul medicului legist.
În primele 15 minute după ce a fost împușcat, Alexandru a primit doar improvizații stângace de prim-ajutor din partea polițiștilor, aceștia nefiind pregătiți.
Imaginile publicate de Libertatea arată un du-te-vino de oameni în uniformă care fie îl lovesc, fie pleacă de lângă el, fie încearcă să-l ajute.
Alexandru a fost împușcat, bătut, încătușat de balustradă, „pansat” cu prosoape și lăsat singur minute în șir, iar pe plăgi nu s-a pus presiune continuu, cum era necesar pentru limitarea hemoragiei.
Asta pentru că nicio ambulanță sau echipaj SMURD nu s-a deplasat la caz odată cu polițiști. Paramedicii au ajuns la Alexandru abia la 14 minute după ce fusese împușcat, iar o ambulanță cu medic, chiar mai târziu.
Primul apel de ajutor și cum a fost gestionat de serviciul 112
Primul apel la 112 pentru Alexandru a venit la 3.45, când paznicul clădirii în care locuia a sunat la 112:
„Avem o problemă cu un locatar aici care… are o stare ciudată. Are o stare depresivă și umblă prin bloc dezbrăcat în pantaloni scurți, în pielea goală”.
Operator 112: Știți dacă are probleme psihice, dacă este diagnosticat?
Marin Crețoi: Nu știu dacă este diagnosticat sau nu, dar are o situație, o stare ciudată. Adică uită să se ducă acasă unde stă, sună la alte apartamente, iar vine jos la recepție, iar urcă…
(...)
Operator 112: Este, vi se pare că ar fi și agresiv, că ar fi nevoie și de poliție?
Paznic: Doamnă, după cum apare neinteligibil.
Operator 112: Da?
Paznic: Da.
Alexandru nu atacase și nu amenințase pe nimeni, însă umbla debusolat prin bloc și ținea în mâini două obiecte ascuțite, o foarfecă și un cui, pe care de mai multe zile le folosea pentru a deschide ușa casei sale.
Fiecare agenție de la 112 decide singură ce echipaje trimite
Bărbatul vorbea singur și se întreba: „Ce caut aici? Ce-am făcut?”. Haotic, încercase ușile mai multor apartamente, pentru că nu mai știa care e al lui.
Comportamentul său i s-a părut imprevizibil paznicului, care s-a gândit că ar putea deveni și agresiv, a explicat acesta pentru Libertatea, deși tot el spune: „Mie nu mi-a atins niciun fir de păr. Nu m-a agresat nici măcar verbal”.
În urma dialogului dintre paznic și operatorul STS, urgența semnalată e încadrată la categoria „bolnav psihic agresiv” (potrivit indexului de incidente pentru situații de urgență).
Conform procedurii, operatorul STS introduce în apel dispeceri de la mai multe agenții care pot interveni la caz: ambulanță (SABIF), Poliție, ISU-BIF și Jandarmerie, arată un răspuns oficial al STS. Fiecare agenție discerne apoi ce resurse deplasează la fața locului.
„Ambulanța doar nu vine să-l caute prin bloc”
Dialogul paznicului continuă cu dispecerul de la ambulanță și cel de la Poliție. Paznicul Marin Crețoi le spune cum Alexandru umblă în bloc aproape dezbrăcat, cu o foarfecă în mână.
Dispecer SABIF: Umblă prin bloc?
Marin Crețoi: Da
Dispecer SABIF: Păi, unde-l găsim, unde venim după el?
Marin Crețoi: Păi, îl căutăm aici prin bloc că n-a ieșit din bloc. El stă la etajul... , apartamentul…
Dispecer SABIF: Ambulanța doar nu vine să-l caute prin bloc.
Marin Crețoi: Nu ambulanța. Poliția să vină. Atât.
Dispecer SABIF: Dar știți că e depresiv sau ce s-a întâmplat cu domnul?
Marin Crețoi: Are o stare așa stresată, nu știu să vă spun mai mult.
Dispecer SABIF: Ia vorbiți cu poliția, vă rog.
Acesta este dialogul în urma căruia operatorul SABIF decide să nu trimită la caz nicio ambulanță.
Restul apelului de urgență se poartă exclusiv cu reprezentantul poliției. Apoi, la intervenție, până la 14 minute după împușcarea tânărului, participă numai forțe de ordine: 9 polițiști și jandarmi.
Niciun om cu pregătire medicală nu vine să calmeze un bolnav psihic în criză, nicio ambulanță nu ajunge la fața locului să fie pregătită să dea primul ajutor în cazul în care situația escaladează violent. În efortul de a înțelege de ce, ziarul a contactat Serviciul de Ambulanță București Ilfov, al cărui operator a gestionat apelul lui Marin Crețoi.
Primul apel la 112 nu există în arhiva ambulanței
SABIF nu are o fișă de caz pentru acest apel, ne-a spus Alis Grasu, managerul SABIF. Șefa Ambulanței a adăugat că a făcut o solicitare la STS să le fie trimisă înregistrarea apelului, ca să poată cerceta cazul mai departe. Singurul apel din evidențele SABIF este ulterior împușcăturii, ne-au răspuns reprezentanții instituției.
„În situaţia în care s-ar constata că operatorul registrator de urgenţă ar aparține SABIF și a avut un răspuns refractar, acesta va fi convocat în comisia de disciplină și, dacă se constată că a încălcat atribuțiile de serviciu, acesta va primi sancțiuni administrative conform Codului Muncii”, a scris SABIF într-un răspuns pentru Libertatea.
Potrivit STS, operatorul care spune „Ambulanța doar nu vine să-l caute prin bloc” este de la Dispeceratul de Urgență al SABIF.
Dacă STS, care gestionează serviciul 112 păstrează toate înregistrările apelurilor, SABIF documentează doar cazurile la care intervine, ne-au explicat telefonic reprezentanții instituției.
Manualul serviciului 112 cere altceva
În lipsa înregistrării, dr. Mihaela Toza, director medical SABIF, mărturisește că știe cazul din articolele Libertatea. Ea se gândește la două posibile explicații pentru care la caz nu s-a trimis inițial o ambulanță:
- faptul că „apelantul a solicitat în mod expres poliția”,
- respectiv: „acest pacient nu putea fi localizat și probabil că d-asta a ajuns poliția prima dată - să localizeze pacientul”.
Prima dintre explicații a apărut și în conversația ziarului cu Alis Grasu, managerul SABIF: „În situațiile care implică o colaborare între mai multe agenții, dacă apelantul spune că nu are nevoie de una din agenții, nu se mai generează fișă de caz, rămâne cazul agenției despre care apelantul spune că are nevoie”.
Esența manualului 112: niciodată nu lăsați decizia la cei care sună
Această explicație este contrazisă de manualul de operare în cadrul centrelor unice pentru apelurile de urgență. Cerințele documentului întocmit ca să ajute pe cei care cer ajutor la 112 sunt altele. Ghidul le spune operatorilor:
Niciodată nu întrebaţi apelantul dacă are nevoie de ambulanţă, poliţie sau pompieri, această decizie este în responsabilitatea dumneavoastră, aşa cum este în responsabilitatea dispecerului decizia de a aloca resursele de intervenţie la urgenţa raportată.
În dialog, îi amintim acest aspect managerului SABIF, care nuanțează apoi: „Da, dispecerul ia decizia, dar în funcție de ce spune apelantul”.
Nici polițiștii care au intervenit în cazul lui Alexandru Găzdac nu au solicitat o ambulanță imediat după ce au ajuns la blocul în care locuia bărbatul. Despre pregătirea lor în asemenea situații, ziarul a scris aici.
„În anumite condiții, pentru pacienții bolnavi psihic ambulanța se deplasează la solicitările venite prin 112 și la solicitările organelor de poliție în situația în care aceștia constată că este nevoie de un echipaj de ambulanță”, transmit reprezentanții SABIF la solicitarea ziarului.
În lipsa ambulanței, prosoape și șervețele de hârtie
După ce unul dintre polițiștii chemați la caz trage de 6 ori asupra lui Alexandru Găzdac, un coleg al său sună la 112 și cere ajutorul, explicând: „Un nebun din ăsta ne-a speriat, ne-a înțepat cu un cui. L-au împușcat ăștia”. La fața locului e trimis imediat un echipaj SMURD, cu paramedici, și unul din operatori îi spune polițistului că „o să mai vină și ambulanța cu medic”.
Înainte de sosirea SMURD însă, trec 14 minute în care Alexandru, rănit de multiple gloanțe, e ajutat doar de polițistul care l-a împușcat și de colegii săi. Imaginile surprinse de camerele de supraveghere îi arată pe aceștia improvizând, cu prosoape sau șervețele de hârtie, și oscilând între a ține sau nu apăsat pe plagă.
„Nu poți să-i judeci, pentru că ei oricum nu sunt pregătiți pentru asta”, spune un asistent medical la SABIF, care preferă să-i protejăm anonimatul. Rugat de Libertatea să urmărească și să analizeze cele 14 minute care trec de la împușcături până la sosirea SMURD, specialistul spune:
Cineva cu pregătire ar fi oprit hemoragia. Nu îl lași singur, faci bandaj compresiv pe plăgile respective. Erau plăgi multiple care trebuiau limitate în hemoragie. Era clar că sângerează, s-a umplut tot holul ăla de sânge.
Potrivit asistentului SABIF, dacă erau prezenți oameni pregătiți în a acorda primul ajutor la plăgi împușcate, aceștia „ar fi ținut apăsat tot timpul. Nu iei niciodată mâna de acolo, până când nu poți izola cum trebuie focarul, până când nu poți să faci bandaj compresiv, să poți băga tifon, comprese. Era clar o gaură acolo. Era împușcat”.
Polițiștii încearcă să îl ajute pe Alexandru apăsând pe răni cu prosoape luate de la un vecin. „Prosoapele ar fi fost o variantă bună, dacă nu tot lua mâna. Punea, lua mâna. Ar fi trebuit să țină acolo ferm, apăsat tare. Prosoapele de bucătărie sunt degeaba. Ce să faci, să-l ștergi?”, spune asistentul medical, care insistă însă că problema nu e reaua voință în acele momente, ci în lipsa de pregătire a polițiștilor. „Intenția de a opri sângerarea era acolo”.
Polițiștii români nu sunt pregătiți să dea primul ajutor
Dacă polițiștii trebuiau sau nu să tragă, întrebarea a trezit o intensă dezbatere în corpul profesional al acestora. Iar procurorii, după intervenția judecătorilor, vor reanaliza răspunsul legal.
Dar apoi? Putea fi Alexandru Găzdac ajutat mai bine chiar de cei care l-au imobilizat prin împușcare, fără să vrea să-l omoare?
Poliția Română nu are cursuri de prim-ajutor în planul de pregătire profesională. Indiferent de școala absolvită, agenții nu învață cum pot acorda primul ajutor, deși mai mulți polițiști au cerut, de-a lungul timpului, să aibă parte de aceste cursuri, explică pentru ziar Cosmin Andreica, liderul sindicatului Europol.
Pregătirea unor agenți se face doar punctual, prin parteneriate încheiate între inspectoratele de poliție și Crucea Roșie sau ISU. Sindicatul Europol, spune liderul acestuia, a organizat mai multe cursuri de acest gen pentru situațiile în care polițiștii care ajung primii la un accident să poată acorda primul ajutor victimelor, până la sosirea unui serviciu medical. Nu există însă o pregătire generală la nivelul Poliției Române.
Potrivit asistentului medical de la SABIF, și intervenția paramedicilor de la SMURD lasă de dorit în primă fază: „Nu înțeleg ce fac acolo, cu pulsoximetru: de ce au trecut la măsurarea funcțiilor vitale înainte de a opri hemoragia. E imposibil să nu mai fi sângerat. Așa înveți și la curs: întâi oprești hemoragia. Aproape că au făcut polițiștii mai mult”.
Conform înregistrărilor video, paramedicii SMURD ajung lângă Alexandru la ora 4:26:15. Trecuseră 14 minute de la ultimul glonț tras și o jumătate de oră de când venise primul echipaj de poliție. Alexandru leșinase, dar nu era în stop cardiorespirator.
Ambulanța a ajuns în 30 de minute pe un drum de noapte de 5 minute?
Mai târziu ajunge la caz și o unitate de terapie intensivă mobilă, cu medic, de la UPU Floreasca, a spus pentru Libertatea Daniel Vasile, reprezentant ISU București (care include și SMURD), fără a preciza ora prezenței acestei unități. La acest moment, Alexandru era deja în stop cardiorespirator și necesita manevre de resuscitare.
O oră mai târziu, după șase injecții cu adrenalină și succesive manevre de resuscitare, SMURD îl duce pe Alexandru spre spital. Este ora 5.35.
Deși spitalul este la mai puțin de 5 minute de complexul rezidențial și era noapte fără trafic, primul consult al lui Alexandru la Elias are loc la 6.04, adică la aproape o jumătate de oră, conform fișei din UPU.
ISU București nu a răspuns solicitării Libertatea de a explica publicului decalajul temporal, motivând că „este în instrumentare un dosar penal, așa că alte date operative nu pot fi comunicate public”.
În drumul spre Elias, Alexandru intrase din nou în stop cardiorespirator, iar medicii nu l-au mai putut reanima. A fost declarat mort la 6.51. Cauza morții este, potrivit raportului medico-legal: „hemoragia internă și externă urmare a unor plăgi împușcate torace și membre inferioare”.
Cine răspunde la urgențele de sănătate mintală. „Ambulanța vine ultima”
Cazul lui Alexandru nu a fost singular. În România, e frecvent ca, la intervențiile ce vizează persoane în criză de sănătate mintală, polițiștii să fie primii, iar extrem de des primii care răspund, spun atât surse din poliție, cât și din serviciile de ambulanță și SMURD.
„Când se anunță că e vorba de un bolnav psihic, cineva băut, drogat, ambulanța vine ultima. Întârzie foarte mult. Pentru că e un deranj și ei au fost deseori scuipați, înjurați, agresați, așa că preferă să ajungă poliția prima. Până când ajung ei, persoana este imobilizată și ambulanța o duce direct la spital”, explică, pentru Libertatea, șeful sindicatului Europol.
„Eu nu urc fără poliție”, admite asistentul medical de la SABIF. „Cer ajutorul poliției din mașină. Rar pot urca la adresă fără poliție, depinde de vârstă, de ce scrie pe tabletă. Dacă scrie că și-a bătut soția sau o amenință cu un cuțit, nu urc. Nu vreau să pun viața mea sau a colegilor mei în pericol”.
„Uneori, și poliția refuză să vină la unele cazuri. Spun că au mai fost acolo, că știu speța. La un moment dat, tot trebuie să vină, că nu au încotro”, adaugă asistentul pe ambulanță.
Dacă un caz se încheie cu transportul bolnavului psihic către un spital de profil, pacientul e dus de ambulanță însoțită de poliție. Asistentul de pe ambulanță spune că roagă polițiștii să încătușeze pacientul, dacă acesta e foarte agresiv: „E în joc și aparatura, e o celulă sanitară, nu putem risca”.
„Ar trebui să existe niște protocoale de intervenție foarte clare, pentru coordonarea poliției și a ambulanței”, crede medicul psihiatru Dan Roșca, fost director medical la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Al. Obregia”.
La fel ca polițiștii, nici ambulanțierii nu au o pregătire specială pentru gestionarea urgențelor psihiatrice.
Ajutorul pe care îl pot oferi oamenii de pe ambulanță e mai degrabă strict somatic, orientat pe corp. „Depinde și de fiecare om, unii din colegi poate știu să vorbească altfel, dar nu avem o pregătire în acest sens”, spune asistentul de pe ambulanța SABIF.
Nu există serviciu specializat de ambulanțe de psihiatrie
„Nenorocirea este că în această țară nu există un serviciu specializat de ambulanțe de psihiatrie. Este un serviciu de ambulanță generală, dar un serviciu cu oameni trainuiți, care să știe ce să facă, cum să intervină, nu există”, spune psihiatrul Dan Roșca.
„Pe vremuri, Spitalul Obregia avea o ambulanță, care aducea de acasă pacienți agitați. Mergea medicul de gardă, cu un șofer și un asistent. Oricum era mai mult decât nimic. Acum nu mai există așa ceva”, adaugă medicul. Spitalul mai are doar ambulanțe de transport - de pildă, pentru analize, nu și pentru intervenții.
Nimeni nu poate să spună dacă un medic psihiatru prezent acolo ar fi putut schimba cursul acelei seri. Nu suntem Dumnezeu să știm, dar cred că creșteau șansele unei intervenții mai calme.Dan Roșca, psihiatru:
Seria jurnalistică privind intervenția autorităților în cazul morții prin împușcare a lui Alexandru Găzdac va continua în Libertatea.
LotziD 29.08.2022, 11:13
Nu scrieti si despre viata împușcatului? Din ce familie provine, ce șocuri a avut in viata de si-a pierdut mințile? Pentru echilibru, zic și eu… Daca omora un copil prin scara blocului sau mai multi, nu il mai plângeau acum in 3 articole! Sunt o gramada de oameni bolnavi psihic care se tratează si nu amenință polițiștii cu cuie sau sârme sau altele
balan 29.08.2022, 13:22
Din pacate am trecut prin aceste lucruri ani de zile. Si de fiecare data cumva trebuie sa te descurci singur. Ambulanta nu vine niciodata fara politie, nu urca la pacient fara politie. Eram un copil si am invatat sa ma descurc singura in astfel de cazuri mai bine decat o fac autoritatile. Dupa aproximativ 12 ore reusesti sa internezi in spital un om bolnav psihic. Astepti 3 ore politia, dupa vine ambulanta. Te pune sa il mobilizezi, dupa care aju7ngi la primul spital unde se fac investigatii, dupa care stai acolo cu orele si intr-un final ajungi la Obregia unde iar urmeaza alte probleme si intr-un final reusesti in cazul in care poti da declaratie ca iti asumi sa il interneze, pentru ca data el nu doreste ce credeti il trimite acasa si ne trezeam cu el la usa. Nu exista oameni care sa te ajute clar cu asa ceva, nu sunt pregatiti. Si daca chemi ambulanta stai cu om de genul asta si 3 ore pentru ca exact nu vin de frica.. Iar la noi politia cu ajutorul nostru ii punea catusele si asa asteptam ambulanta de fiecare data. Acesti oameni in tara noastra nu sunt ajutati, pentru ca este o boala pe care nimeni nu si-o doreste. Ei sunt internati pe o perioada de 2 saptamani cu putin noroc, iar daca in acest timp descopera alte probleme medicale il dau acasa ca sa nu se intample ceva in spitalul lor. Sfarsitul lor din pacate nu este niciodata unul pozitiv, tocmai din lipsa protocoalelor si experientei.
iuliarosu 29.08.2022, 14:29
Bună ziua, vă mulțumim pentru comentariul Dvs.. Dacă ați dori să vorbim despre experiența pe care ați avut-o în cazuri similare, vă rog să ne contactați la adresa iulia.rosu@ringier.ro.
ioneld76 29.08.2022, 18:15
Nimeni nu vorbeste despre adevaratele probleme. Echipajele nu sunt suficiente (indiferent despre ce agentie vorbim), pregatirea este zero, institutiile si legea care ar trebui sa protejeze astfel de persoane nu exista. De ce se feresc toti sa spuna lucrurile astea? Cu doua echipaje de politie cum poti face față nevoilor cetățenilor? Cu 10 ambulante, cum poti ajuta un judet? Nimeni, dar absolut nimeni nu vorbeste despre lucrurile astea!
Biancaalina2022 29.08.2022, 20:09
Esti total lipsit de empatie. Si neinformat. Bolile psihice , inclusiv psihoza, de care suferea victima, sunt declansate de un dezechilibru chimic la nivelul creierului. De aceea se trateaza cu medicamente, nu cu psihoterapie. Orice om suferind de orice boala cronica intelege ce inseamna ani si ani de tratamente, internari... Sa nu judecam familia si victima..Doar daca am fi in astfel de situatii am intelege..Dar...Dumnezeule, oamenii aia pregatiti, in uniforme, tineri, in putere, se fereau ca niste muieri speriate de un muribund ce tinea un cui in mana! Omul era balta de sange si ei se retrageau si fugeau pe scari!! Expresia "forte de ordine" va spune ceva? Ei nu inspirau nici forta nici ordine. Eu am vazut situatii in care politisti adevarati imobilizau detinatori de arme albe, le luau cutit, toporisca. In mod profesionist, conform pregatirii si tehnicilor invatate. Sa lasam filosofia si sa scoatem in evidenta ce consider eu a fi cel mai important la acest caz: ca nu au incercat nicio secunda sa discute cu victima si ca fugeau disperati din fata unui om insangerat, la pamant, cu un cui in mana!