De ce, în plin COVID-19, șomajul este doar 2,61% în Japonia și 13,3% în SUA. Programul de lucru este dur, dar locul de muncă este pe viață
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
O combinație de factori demografici, sociali și epidemiologici a ținut la un nivel foarte mic șomajul în Țara Soarelui Răsare, scrie New York Times. Publicația trece în revistă deosebirile dintre SUA și Japonia și modul în care mediul de afaceri reacționează la criza generată de pandemie.
Cuprins:
- Șomajul a crescut de patru ori în SUA
- Criză de forță de muncă
- Nu a existat o creștere masivă a infectărilor
- Flexibilizarea înseamnă șomaj instant când ceva merge rău
- Subvenții de la guvern
- Problema muncitorilor temporari
- Subvențiile de la guvern expiră în septembrie
- Firmele japoneze au angajat 630.000 de oameni în plină pandemie
- Și în România, șomajul raportat este mic, de 4,6% în martie, dar un articol al Ziarului Financiar evidențiază incoerența datelor.
Când criza de coronavirus a lovit Japonia, Mari Nagata, o mamă singură ce lucrează într-un restaurant, avea mai multe griji. Școala copiilor săi fusese închisă și se temea să nu cumva să se îmbolnăvească.
Dar, spre deosebire de milioane de angajați din sectorul serviciilor din SUA, aceasta avea un lucru despre care nu s-a panicat: locul său de muncă.
”Am putut să mă relaxez și să îmi iau ceva timp liber” pentru a-l petrece cu copiii, spune pentru The New York Yimesc Nagata, 38 de ani, asistent manager la un restaurant din Tokyo.
Șomajul a crescut de patru ori în SUA
Pandemia a devastat economiile de pe toată planeta, a închis firme și a redus cheltuielile.
Însă rezultatul este foarte diferit de la un loc la altul. Nicăieri nu este mai evident decât în cifrele privind șomajul din Statele Unite și Japonia.
Rata șomajului a crescut masiv în ultimele trei luni, ajungând la un maxim de 15% în luna aprilie în SUA. În luna mai, acesta era de 13,3%, fiind cel mai mare nivel de la Marea Depresiune economică din perioada interbelică și de patru ori peste nivelul de 3,5% din luna februarie.
Totuși, în Japonia șomajul nu a crescut. Rata șomajului a crescut din luna februarie cu doar două zecimi de procent, până la 2,6%. Salariile și numărul de ore lucrate au rămas relativ stabile.
Asta nu înseamnă că economia Japoniei, a treia din lume, după SUA și China, nu a fost afectată. Aceasta a scăzut cu 2,6% în primele trei luni ale acestui an, împingând țara în recesiune. Dar locurile de muncă au rămas stabile.
Criză de forță de muncă
Datele pe luna aprilie sugerează că situația economică a niponilor se înrăutățește. Totuși, o constelație de factori sociali, demografici și epidemiologici a făcut ca criză să nu se transforme în concedieri în masă.
În primul rând, înainte de pandemie, populația Japoniei scădea, iar gradul de îmbătrânire creștea. Acest lucru a făcut ca piața muncii să fie foarte strânsă.
Chiar și acum, o serie de companii au greutăți în găsirea de muncitori, existând 120 de locuri de muncă disponibile la fiecare 100 de aplicanți în luna aprilie.
Nu a existat o creștere masivă a infectărilor
De asemenea, spre deosebire de SUA și Canada, Japonia nu a înregistrat o creștere devastatoare a infectărilor, amintește ziarul american.
În acest moment, Japonia are doar 17.864 de cazuri de infecție cu coronavirus. În SUA, însă, numărul a ajuns la 2,35 milioane, fiind cel mai mare de pe glob.
Japonia a cerut companiilor să se închidă voluntar în timpul stării de urgență, care a durat o lună și jumătate și s-a încheiat în luna mai.
Dar aceste diferențe sunt doar o parte. Restul vine din atitudinile și politicile privind munca.
Flexibilizarea înseamnă șomaj instant când ceva merge rău
În SUA, ”când situația economică se înrăutățește, oamenii sunt dați afară unul după altul, iar șomajul crește”, spune Tomohisa Ishikawa, director la Centrul pentru Cercetare Economică Macro din cadrul Institutului de Cercetare Japoneză.
În schimb, pentru angajatorii japonezi, ”concedierea oamenilor este dificilă atât psihologic, cât și practic”.
Companiile din Japonia au tendința de a prioritiza interesele salariaților în dauna celor ale acționarilor, concentrându-se pe sustenabilitatea afacerilor, în loc de maximizarea creșterii, spune Naohiko Baba, economist-șef pentru Japonia la Goldman Sachs.
”În vremurile bune, companiile acumulează profiturile în balanța contabilă prin restricționarea creșterilor de salarii. În vremurile grele, companiile sunt reținute la concedierea muncitorilor redundanți prin folosirea câștigurilor acumulate în timpurile bune, astfel încât oamenii să aibă locuri de muncă sigure”, spune Baba.
Grupurile japoneze, făcute de rușine dacă trec la concedieri. Locul de muncă, pe viață!
De asemenea, există așteptări sociale puternice ca grupurile nipone să mențină angajații.
Companiile din Japonia sunt deseori dure cu salariații lor, cerându-le să respecte unele dintre cele mai lungi programe din lume.
În același timp cu duritatea exigenței, firmele sunt așteptate să furnizeze la schimb o siguranță în muncă. În cele mai multe cazuri este pe viață.
Violarea contractului social poate avea costuri reputaționale severe. În luna martie, rețelele de socializare din Japonia au explodat de furie după ce presa a scris că o serie de angajatori au anulat contractele oferite unui număr de 21 de absolvenți.
Atitudinea pro-muncă a fost ranforsată de precedente legale puternice stabilite de la al Doilea Război Mondial încoace.
Subvenții de la guvern
În martie, angajatorul lui Mari Nagata – restaurantul Soup Stock Tokyo – a promis că va păstra toți angajații și că salariile vor fi plătite pe de-a întregul.
Luna următoare, când guvernul japonez a cerut oamenilor să stea acasă și companiilor să reducă orele, compania a pus cei 1.600 de salariați ai săi în șomaj tehnic. În total, 4,2 milioane de muncitori japonezi au fost trimiși acasă în timpul pandemiei.
Legea cere companiilor să plătească angajații trimiși acasă cu 60% din salariu. Dar Soup Stock Tokyo a acoperit diferența folosind o serie de subvenții de la stat și prin împrumuturi contractate cu dobândă zero. Acestea sunt parte a pachetului de stimulare economică dat de guvern.
Mai bine de o lună, Nagata a stat acasă participând la întâlniri virtuale zilnice cu colegii de la firmă pentru a pregăti revenirea.
Compania a folosit timpul ca să își schimbe modelul de livrare și să dezvolte alte produse, precum supe la pachet, țintind viața de după coronavirus.
La mijlocul lunii mai, chiar înainte ca guvernul să ridice starea de urgență, Nagata s-a întors la lucru.
Problema muncitorilor temporari
Nu toată lumea este însă la fel de norocoasă. Pentru Sayoko Hirano, 29 de ani, o balerină din Tokyo, șomajul tehnic a însemnat o reducere consistentă din salariul său și așa modest. Dar ea spune că situația putea fi și mai grea.
”Sunt plătită ca să nu lucrez, așa că nu am de ce să mă plâng”, spune aceasta.
Deși aversiunea Japoniei față de concedieri este un dar pentru muncitori în vremuri grele, aceasta vine cu un preț.
Criticii spun că acest lucru face ca grupurile japoneze să fie mai ezitante la a risca noi angajări, reducând opțiunile pentru cei tineri. De asemenea, firmelor le este mai dificil să își echipeze forța de muncă astfel încât să fie adaptate la noile condiții.
În timp, asta îi face pe angajați mai puțin productivi, ceea ce face ca în final companiile japoneze să nu mai poată să concureze în economia globală.
În ultimii zeci de ani, companiile au încercat să aibă flexibilitate prin angajarea unor lucrători cu contracte pe termen scurt. Aceștia lucrează pe salarii mai mici și au o securitate în muncă mai slabă. Aceștia sunt acum 40% din totalul forței de muncă, amintește The New York Times.
În vremuri de criză, astfel de lucrători sunt concediați în număr mare. În timpul crizei financiare din 2008, aceștia au fost primii care și-au pierdut locul de muncă. În aprilie, 970.000 de muncitori temporari și-au pierdut locul de muncă.
Subvențiile de la guvern expiră în septembrie
Femeile au fost cele mai multe în rândul concediaților. De când premierul Shinzo Abe a ajuns la putere în 2012, acesta a introdus o politică numită ”womenomics” (femineconomie – n.r.) pentru a crește numărul de femei din forța de muncă. Japonia a atins una dintre cele mai mari participări ale femeilor la muncă din lume. Dar mai mult de jumătate sunt muncitori temporari.
Ayako Fujita, analist la J.P. Morgan, este îngrijorată că actuala situație ar putea duce la regrese în privința participării femeilor la forța de muncă.
În lunile ce vin, rata șomajului este așteptată să crească, pe măsură ce companiile japoneze, în special cele din servicii, vor ajunge la concedieri.
Principala problemă va veni în luna septembrie, când subvențiile date de guvern vor expira. Chiar și în acest caz, acestea există pe o perioadă mult mai mare decât cele din SUA.
Totuși, economiștii spun că în viitor piața muncii va rămâne tensionată, din cauza deficitului de forță de muncă în domenii precum sănătatea, pe măsură ce populația îmbătrânește.
Firmele japoneze au angajat 630.000 de oameni în plină pandemie
Chiar și în luna aprilie, în mijlocul urgenței naționale, companiile din Japonia au angajat 630.000 de salariați cu program normal.
Goldman Sachs spune că protecția locurilor de muncă pe care Japonia o face în momente de criză se va dovedi bună.
”Cred că în următorii doi ani, tot mai mulți oameni vor spune că, deși am criticat Japonia pentru piața de muncă inflexibilă, există o serie de beneficii pentru acest sistem”, conchide Naohiko Baba, economistul-șef pentru Japonia la Goldman Sachs.
