Crăciunul domină luna decembrie. Este unul dintre puținele evenimente pozitive din viața oamenilor și o perioadă în care aceștia se caută subconștient unii pe alții. Spun asta pentru că, mult mai frecvent, oamenii se caută instinctiv când sunt la ananghie.
Este un impuls psihologic ca oamenii să tindă să se apropie unii de alții. Fie pentru a sta la masă, a pune în aplicare tradiții locale ori pentru simpla companie, chiar și cei mai solitari dintre oameni caută să nu fie singuri de Crăciun.
Din punct de vedere psihologic, persoanele care aleg singurătatea în perioada Crăciunului sunt afectate fie de depresii, fie de diferite forme de dezamăgire în legătură cu viața lor. Însă singurătatea de Crăciun nu este mereu o alegere, poate fi și o conjunctură complexă.
Altfel spus, Crăciunul este cel mai bun indicator al vieții tale emoționale. De Crăciun îți dai seama pe cine ai aproape cu adevărat. De Crăciun, oamenii realizează că sunt suma celor care îi iubesc. Din acest motiv, cei care sunt singuri din lipsa opțiunilor suferă o scădere mare a stimei de sine, în timp ce oamenilor care se simt iubiți le crește nivelul de optimism și privesc viitorul cu mai multă încredere. Această pozitivitate datorată iubirii celor din jur se manifestă în orice conjunctură, nu doar de Crăciun, dar în perioada aceasta totul este amplificat de nostalgie, de mirosul specific, de muzica tradițională, de colinde. Toate aduc aminte de copilărie. De aceea, în unele magazine se aud colinde și li se oferă bomboane sau cozonac clienților. Familiaritatea și nostalgia îi vor face să cumpere mai mult! E o influențare subconștientă foarte eficientă.
O altă specificitate a Crăciunului este aceea că, doar acum, oamenii sunt la fel de fericiți când cheltuie bani pe cadouri decât dacă ar face-o în interes propriu. Astfel se stimulează și reciprocitatea.
Crăciunul ca perioadă a marilor așteptări
Instinctul oamenilor sănătoși afectiv de a nu fi singuri de Crăciun face din acestă perioadă una a marilor așteptări și a multor presiuni. Multe familii se împacă temporar de Crăciun și speră ca efectul de apropiere să continue și după trecerea sărbătorii.
Subconștient, oamenii așteaptă ca această sărbătoare să le rezolve problemele de relaționare, de aceea, unii preferă chiar și o companie mai puțin plăcută, ca să nu fie singuri.
Armonia în care petreci Crăciunul este percepută psihologic ca un bilanț emoțional al anului care se încheie și un indicator al oamenilor care te iubesc și pe care îi iubești. Fie că este vorba de soți, soții, iubiți, iubite, sau iubiri imposibile, copii, bunici, părinți ori prieteni, cei la care iți fuge gândul în mod autentic de Crăciun sunt cei care fac parte cu adevărat din structura ta afectivă.
O altă situație psihologică dificilă întâlnită acum este aceea de a petrece Crăciunul cu cineva din obligație, în timp ce mintea și sufletul îți spun că ar trebui să fii cu altcineva. Este situația acelor iubiri care din mii de motive trebuie să rămână fie neconsumate, fie ascunse, dar și a oamenilor plecați la muncă peste hotare, care petrec Crăciunul printre străini; gândul le este la cei dragi, care au rămas acasă!
De aceea, Crăciunul le răspunde tuturor, în mod autentic, la întrebarea: „Eu pe cine iubesc?”.