Ca scena politica e dezechilibrata, fiind dominata de "mastodontul" social-democrat, PSD, este incontestabil. Insa dreapta, fragmentata in multe partide si partidulete, pare departe de a fi in stare sa aduca echilibrul necesar.
Pentru ca liderii sai fac o greseala fundamentala: principala lor preocupare este cum sa arate viitoarea constructie politica si, eventual, cum sa acapareze o halca mai mare din Putere dupa alegerile din 2004. Discutiile se poarta in principal asupra formei unei viitoare uniuni a dreptei si nu asupra fondului. Iar fondul inseamna: ce poate propune dreapta, concret, societatii romanesti? Ce solutii radical diferite de cele ale PSD ofera alegatorilor?
Ca sa aiba succes, o constructie comuna a dreptei ar trebui mai intai sa-si defineasca oferta pragmatica, tintele si modalitatea de a ajunge la ele. Abia mai apoi vine randul tipului de constructie politica - partid, uniune, front, cu un presedinte, cu mai multi, cu doi vicepresedinti, cu cinci... Acestea sunt treburi de bucatarie interna, care pe alegator nu-l prea intereseaza, ba chiar il agaseaza! Or, asa, punand carul inaintea boilor, dreapta n-are nici o sansa! Pentru ca o constructie artificiala, realizata din birouri, n-are nici o legatura cu realitatea.