O rocă de 60 km descoperită pe fața ascunsă a Lunii rezolvă un mister de miliarde de ani
Urmărește Libertatea in Google Discover
Cercetătorii din Elveția au descoperit o structură cu diametrul de 60 km pe fața ascunsă a Lunii, dezvăluind că satelitul a avut odinioară un dinam magnetic.
Cuprins:
Interiorul Lunii a generat un câmp magnetic propriu
Un studiu publicat în revista „Science Advances” aduce noi dovezi că, în urmă cu miliarde de ani, interiorul Lunii a generat un câmp magnetic propriu, detectat pe baza datelor orbitale combinate, relatează El Confidencial.
O formațiune stâncoasă uriașă situată pe fața ascunsă a Lunii a oferit un nou indiciu cu privire la una dintre marile enigme din istoria satelitului. Un studiu publicat în revista „Science Advances” a analizat o anomalie magnetică puternică situată în regiunea Dewar, ale cărei caracteristici sugerează că interiorul lunar era foarte diferit cu miliarde de ani în urmă.
Descoperirea permite studierea vechiului câmp magnetic al Lunii dintr-o perspectivă diferită de cea oferită până acum de probele colectate de pe suprafața sa.
Structura studiată are un diametru de aproximativ 60 km și, potrivit cercetătorilor, este probabil formată din magmă care a urcat din adâncuri și s-a solidificat în urmă cu aproximativ 4,2 miliarde de ani.
Magnetizarea sa este deosebit de frapantă, deoarece apare asociată cu alte semnale geologice detectate prin observații orbitale. Combinația acestor indicii a permis reconstituirea unei părți din ceea ce s-ar fi putut întâmpla atunci când Luna era încă un corp geologic tânăr.
Oamenii de știință au identificat în Dewar o coincidență neobișnuită: o anomalie magnetică, o anomalie gravitațională și un vârtej lunar apar practic în aceeași regiune. Aceste vârtejuri sunt modele clare și sinuoase vizibile la suprafață și apar de obicei în legătură cu alterații magnetice.
Xi Yang și Anna Mittelholz au explicat pentru Gizmodo că Dewar era un caz excepțional tocmai pentru că aceste trei caracteristici se prezintă împreună, ceea ce permite corelarea lor cu o singură structură situată în scoarța lunară.
Un vechi câmp magnetic lunar
Calculele indică faptul că acest câmp magnetic lunar necesar pentru a înregistra acel semnal ar fi atins aproximativ 11 microtesla. Ca referință menționată de autori, câmpul magnetic terestru actual se situează în jurul valorii de 50 de microtesla.
Explicația indică existența unui vechi dinam lunar, un mecanism capabil să genereze magnetism prin mișcarea materialelor conductoare din interiorul unui corp planetar, într-un mod comparabil cu procesul care menține în prezent câmpul magnetic al Pământului.
Posibilitatea ca Luna să fi avut propriul său dinam a generat o lungă dezbatere. Studiile anterioare susțineau existența unui câmp magnetic care s-a menținut aproximativ între 4,25 și 3,5 miliarde de ani în urmă, dar analizele mai recente ale rocilor colectate în cadrul misiunilor Apollo au ridicat îndoieli cu privire la durata acestuia și chiar la existența sa în primele etape ale satelitului.
Noile rezultate obținute de Dewar oferă acum o sursă de informații independentă de acele probe.
Indiciile ascunse sub Dewar
Echipa a combinat datele privind câmpul gravitațional și cel magnetic pentru a determina simultan densitatea și magnetizarea scoarței. Această metodă a permis corelarea anomaliilor observate cu o structură geologică concretă și calcularea intensității minime pe care trebuia să o aibă vechiul câmp capabil să o magnetizeze.
Cercetătorii consideră că această procedură permite impunerea unor noi restricții asupra vechiului dinam lunar pe baza informațiilor orbitale, fără a fi necesară aducerea pe Pământ a unei probe din acea regiune.
Localizarea lui Dewar le-a permis, de asemenea, oamenilor de știință să excludă posibilitatea ca magnetizarea sa să provină pur și simplu dintr-un câmp generat temporar de un impact violent al unui asteroid.
Cu toate acestea, studiul analizează o singură anomalie și nu rezolvă contradicțiile existente cu unele înregistrări ale probelor Apollo. Va fi necesară investigarea altor zone lunare cu caracteristici similare pentru a determina cum a funcționat acel posibil dinam și cât timp a putut rămâne activ în interiorul Lunii.
