Ieri, timp de câteva ore bune, la Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti a fost vânzoleală mare, nu glumă, cu “granguri” sosiţi de la Bucureşti. Miniştri, comisii de anchetă, verificări, bla, bla, bla... Cauza? Un doctor indignat a luat atitudine în legătură cu condiţiile mizerabile în care îşi desfăşoară activitatea el şi colegii lui.
“Aţi devenit un fel de erou al medicilor după manifestul de protest pe care l-aţi făcut public. A fost un act de curaj sau pur şi simplu o izbucnire de moment?”.
Acestea au fost întrebările pe care i le-am adresat domnului Dan Oprea. Mai departe, doctorul ne-a explicat, pe un ton cald, moldovenesc, cum stă treaba la spitalul din oraşul lui Nichita Stănescu: “Domnule, eu n-am inventat nici un manifest. De fapt, am făcut un comentariu la un articol publicat în presa locală... Era vorba despre o femeie care avusese şase accidente vasculare cerebrale... legat de acest aspect am vorbit pentru prima dată despre condiţiile nepotrivite din Spitalul Judeţean. A fost o reacţie emoţională, pe care mi-o asum în totalitate”.
Mai departe? Cuvintele chirurgului, calde, rotunde şi alese cu grijă se rostogolesc liniştit: “Apoi, totul a luat amploare... oamenii sunt interesaţi, normal, doar e vorba de sănătate... Mă bucur că s-a întâmplat aşa, poate se schimbă totuşi ceva în bine. Colegii mei au reacţionat diferit. Unii au semnat o scrisoare în care au anunţat public că mă susţin, că este adevărat ce-am dezvăluit... Ăştia sunt oamenii adevăraţi. Alţi medici au venit să mi se plângă, discret, la ureche, că nu se pot băga în aşa ceva chiar în pragul pensiei sau tocmai când s-au aşezat la casa lor şi au doi copii... Sau chiar acum, când au ajuns şi ei şefi... Domnule, am observat că e la fel ca în comunism, oamenii suferă de frică... Asta nu e democraţie! Păi, cum, n-avem dreptul să spunem ce gândim?”.
Cuprins:
Originar din Focşani şi stabilit la Ploieşti imediat după aşa-zisa revoluţie, medicul Dan Oprea a adunat în pumnul cu care strânge bisturiul peste 15.000 de operaţii.
“De ce n-am plecat din ţară până acum? Tata e îngropat aici, la fel şi bunicii. Ce să fac în străinătate? Am avut oferte multe, dar le-am refuzat... Mie îmi place ce fac. E o luptă în care treci de la agonie la extaz şi invers în fiecare zi. În fine, să revenim... Suntem cinci medici chirurgi în secţie, iar valurile de oameni cu probleme nu mai contenesc. Anul acesta am operat peste 1.000 de pacienţi, intervenţii grele, nu zgârieturi pe buric... Astăzi (n.r. - ieri) am fost anchetat, ca să zic aşa. Domnul Raed Arafat (n.r. - secretar de stat în Ministerul Sănătăţii) mi s-a părut un om care gândeşte ca un medic, nu ca un funcţionar. Pe-ăsta nu poţi să-l învârţi după cireş, a înţeles despre ce e vorba la Ploieşti. Să sperăm că nu e agăţat politic de nimeni”.
Medicul schiţează o concluzie, obosit probabil de atenţia sufocantă care i se acordă în ultimul timp: “Cred că se va schimba ceva în bine. În primul rând, aleşii să nu mai dea bani spitalelor în funcţie de anumite interese! Pentru că aşa se întâmplă acum. Sunt unităţi sanitare avantajate. Şi vorbesc de spitalele universitare din Bucureşti, Timişoara, Cluj, Tg. Mureş... Aici lucrează profesori universitari care influenţează distribuţia banilor... Clasa politică trebuie să înţeleagă că decât să facem scandal, să ne înjurăm şi să nu rezolvăm nimic, mai bine am construi un proiect care să stea la baza revitalizării sistemului sanitar. Ne minţim că avem de toate, dar în curând noi n-o să mai putem opera oamenii... Ce-o să facem? O să-i trimitem pe toţi la Bucureşti? Şi-aşa cazurile- limită vin la noi, iar cele curate, simple, se duc la Bucureşti, unde medicii nu greşesc, chipurile, niciodată. Spitalul Judeţean din Ploieşti a fost lăsat de izbelişte şi nu înţeleg de ce...”.
Întrebat dacă s-au exercitat presiuni asupra sa după tot acest scandal, doctorul Dan Oprea a comentat: “Au încercat să-mi intimideze colegii. Într-una din zilele trecute, managerul Adrian Strâmbeanu i-a chemat în şedinţă pe toţi colegii mei, mai puţin pe mine. M-a izolat. Am sunat să mă interesez ce se întâmplă, să aflu dacă mai fac parte din colectiv. Mi s-a răpuns că n-am de ce să merg la şedinţă, pentru că nimeni n-a fost chemat! În fine, am crezut iniţial că dl Strâmbeanu este o persoană inteligentă. A fost doar o aparenţă. M-a dezamăgit. El îi vede pe toţi nebuni, când, de fapt... E clar omul merge pe contrasens”.