În 1977, pe vremea când aveau 12 ani, Gheorghe Hagi și Aurel Smâdu erau doi dintre juniorii remarcați la cea de a VIII-a ediției a Cupei Speranțelor, unde participaseră 60.000 de copii din toată țara.
Cuprins:
Amândoi porneau la drum cu șanse egale, dar destinele le-au fost total diferite. Hagi a devenit Rege, Smâdu s-a sinucis înainte să împlinească 50 de ani.
Puștii Hagi și Smâdu au fost eroii finalei pe care Pescărușul Constanța a câștigat-o, scor 2-0, cu Săgeata Nordului Baia Mare. Toată lumea era a lor, cei doi se anunțau mari speranțe ale fotbalului românesc.
De altfel, antrenorii Iosif Bükkösi și Cornel Bădilă i-a transferat la Farul Constanța împreună cu ceilalți campioni. Ce a urmat cu Gică Hagi știe toată lumea. În timp ce Gigel, așa cum era alintat copilul Hagi, a devenit liderul Generației de aur, Aurel Smâdu a jucat cel mai sus în Divizia B și a avut un destin tragic. ”S-a sinucis în 2013, la 48 de ani”, a dezvăluit cu regret fostul antrenor Cornel Bădilă.
Povestea lui Aurel Smâdu este dureroasă. La 36 de ani distanță de golul marcat din centrarea lui Hagi în finala Cupei Speranțelor, Aurel Smâdu a murit călcat de un Jeep Land Rover, ce rula pe bulevardul Aurel Vlaicu din Constanța.
Era într-o dimineață de toamnă, miercuri, 18 septembrie. ”Aurel Smându a traversat prin loc nepermis, fără a se asigura corespunzător”, a precizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța pentru Libertatea. La volan se afla Laurenţiu Adrian Lazăr, consulul onorific al Regatului Norvegiei la Constanţa.
”Concluzia anchetatorilor a fost că s-a sinucis. S-a făcut cercetarea și a reieșit faptul, așa cum am și declarat, că dumnealui s-a aruncat în fața mașinii. De fapt, în lateralul mașinii. Sincer să fiu, nu-mi face foarte mare plăcere să-mi amintesc despre acel episod. Am avut și câteva ședințe la psihiatru după problema aceea. A fost un caz total nefericit. Am înțeles că nici familie nu avea”, a explicat pentru Libertatea Laurențiu Lazăr.
Din mărturiile celor care l-au cunoscut, Aurel Smâdu ajunsese să trăiască de pe o zi pe alta.
”M-am întâlnit cu el de câteva ori înainte să se sinucidă. L-am întrebat: ”Ce faci, Aurică?”. El mi-a spus: ”Și eu, prin piață”. De câteva ori s-a ascuns de mine. Era cam stânjenit să mai dea ochii cu mine. Lucra hamal în piață, căra legume și fructe. Am oracolul lui cu amintiri. Avea fotbalul în sânge”, a povestit antrenorul Cornel Bădilă, 79 de ani.
Aurel Smâdu a fost bun prieten cu fostul atlet Sorin Bașturea, în prezent directorul CS Farul Constanța.
”Am fost colegi de bancă, la Școala Generală nr. 6 Constanța, din clasa a cincea. Era clasă de atletism, dar Aurel juca fotbal de doi ani la Pescărușul Casa Pionierilor”, a spus Bașturea. Acesta a precizat că viața lui Aurel Smâdu a început să se complice pe la 23-24 de ani.
”S-a căsătorit pe la 21-22 de ani, a făcut un copil, dar după vreo doi ani soția a fugit cu altul mai înstărit din Călărași. Nu a putut să treacă peste acest episod. Aurel nu a avut dorința lui Hagi să ajungă mare fotbalist. Nici familia nu l-a susținut. Taică-su era milițian, iar maică-sa croitoreasă, casnică. S-a mulțumit doar cu salariul de fotbalist de județ”, a povestit Sorin Bașturea.
Bașturea spune că i-a întins de mai multe ori o mână de ajutor prietenului său Aurel Smâdu. ”Timp de doi ani l-am pus administrator la un restaurant, care era condus de soția mea. Îi ofeream salariu, masă, casă, dar n-am mai putut avea încredere în el. Se refugiase în băutură. A mai fost angajat de un vecin de bloc gestionar la un depozit de dulciuri. La un moment dat, s-a angajat paznic și am pierdut legătura cu el”, a mai dezvăluit cel mai bun prieten al lui Aurel Smâdu.
În 1984, în timp ce Hagi juca în Divizia A la Sportul Studențesc, Aurel Smându se transfera în B, la Cimentul Medgidia.
”După ce a terminat junioratul la Farul, l-am luat la Cimentul", își amintește Pavel Peniu. Acesta a contiuat: "Era vârf de atac care avea potențial de creștere, dar o accidentare i-a stopat ascensiunea. Era copil cuminte, foarte prezent la antrenamente. Nu avea talie, dar era iute, avea viteză de execuție și de deplasare. Era marcator”.
Cei care l-au cunoscut pe Aurel Smâdu îl aseamănă ca stil de joc cu Florin Răduciou.
Golurile marcate de puștii Hagi și Smâdu în finala Cupei Speranțelor din 1977 au fost descrise astfel de jurnalistul Laurențiu Dumitrescu în ziarul Sportul: ”Hagi a executat cu efect, balonul șutat precis cu stângul s-a înălțat peste ”zid”, a lovit stâlpul din dreapta porții lui Keresteș, de unde a ricoșat în plasă”. În repriza secundă echipa din Constanța și-a mărit avantajul. ”Hagi a exectuat impecabil a altă lovitură liberă, spiridușul Smâdu a plonjat spre minge, a atins-o cu … ciuful, i-a schimbat direcția spre colțul lung și scorul a devenit 2-0. Și așa a rămas până la final”. Gheorghe Hagi împlinește miercuri, 5 februarie, 55 de ani.