O româncă, elogiată de MAE francez. Povestea Sarmizei Bilcescu, prima femeie avocat din Europa și prima din lume cu un doctorat în Drept

„În 1884, Sarmiza Bilcescu, o tânără din România în vârstă de 17 ani, a devenit prima femeie care studiază la facultate de drept din Paris, înainte să devină prima femeie cu doctorat în drept”, este mesajul care însoțește postarea pe Twitter a diplomației franceze.

Postarea vine cu exact șase zile înainte ca Franța să preia președinția Consiliului Uniunii Europene și se înscrie într-o serie de postări zilnice prin care Franța menționează legăturile cu celelalte state membre ale comunității europene.

💫J-6 ! 🇫🇷France 🤝 Roumanie🇷🇴

En 1884, Sarmiza Bilcescu, jeune Roumaine de 17 ans, devient la première femme à étudier à la faculté de droit de Paris, avant de devenir la 1e docteure en droit.@FranceRomania 𝓒𝓪𝓵𝓮𝓷𝓭𝓻𝓲𝓮𝓻 𝓭𝓮 𝓵’𝓐𝓿𝓪𝓷𝓽 #PFUE2022 pic.twitter.com/B0Csiwn2Jz

— France Diplomatie🇫🇷 (@francediplo) December 26, 2021

Potrivit unui portret publicat de Radio România Cultural, Sarmiza Bilcescu este prima femeie avocat din Europa şi prima din lume cu un doctorat în Drept, o profesie care, până la acel moment, era rezervată exclusiv bărbaţilor.

Sarmiza Bilcescu s-a născut la Bucureşti, la 25 aprilie 1867, tatăl ei fiind Dumitru Bilcescu, şeful Controlului Finanţelor la acea vreme şi bun prieten al familiei Brătianu, iar mama sa, Maria Bilcescu.

A învățat la liceul Sf. Sava din București

Până la vârsta de şapte ani, ea a studiat acasă, iar apoi a frecventat cursurile Colegiului „Sf.  Sava“ din Capitală. După liceu, Sarmiza Bilcescu a vrut inițial să urmeze cursurile Facultăţii de Litere de la Paris. S-a răzgândit și a optat pentru cursurile Facultăţii de Drept de la Sorbona.

În primul ei an de studii, mai mulți profesori și-au arătat reținerea față de prezența româncei la cursurile de Drept. O poziție aparte a avut profesorul de Drept Civil, Colmet De Santerre, care, la un curs, le-a mulțumit studenților că au acceptat-o printre ei.

O diplomă care a adus-o în paginile de istorie

În 1887, Sarmiza Bilcescu a obținut licența în stiințe juridice, la vârsta de 17 ani. Trei ani mai târziu, în 1880, tot la Sorbona, ea a obținut titlul de doctor, devenind prima prima din lume cu un doctorat în Drept.

Sarmiza a revenit apoi în România, solicitând înscrierea în Baroul Ilfov, care la acea vreme cuprindea şi Bucureştiul – şi, implicit dreptul de a profesa.

Era prima cerere de accedere în organizaţia avocaţilor venită din partea unei femei, şi, deşi iniţial conducătorii profesiei nu a ştiut cum să o interpreteze – în contextul în care la acea vreme dictonul de bază era „inteligenta unei femei este frumuseţea sa” -, în cele din urmă a fost acceptată.

„Nu este cu putinţă de a împiedica petiţionara de a fi înscrisă ca avocat“, a fost decizia care a făcut înconjurul lumii şi a stârnit admiraţie.

Potrivit sursei citate, Sarmiza a fost sprijinită de faimosul avocat si om politic Take Ionescu pentru a fi acceptată în baou.

Cu toate acestea, în cariera sa, ea nu a pledat niciodată la bară, fiind adesea ocolită de clienți, tocmai pentru că era femeie.

Sarmiza Bilcescu a urmat, în schimb, o carieră dedicată vieţii de familie, luptei pentru drepturile femeilor şi mai ales actelor de caritate.

Prietenă cu Regina Maria

În 1894, ea a înființat Societatea Domnişoarelor Române, care avea ca scop unitatea culturală a românilor. În 1897, s-a căsătorit cu inginerul Constantin Alimănişteanu, considerat „cel mai distins inginer de mine” iar, mai apoi, a devenit prietena reginei Maria, căreia i-a predat lecţii de limba română şi alături de care a susţinut concerte de pian.

În cariera sa, Sarmiza Bilcescu a militat pentru înfiinţarea de centre pentru lucrul costumelor naţionale, „ateliere de cusătorie”, în special în mediu rural. Totodată, de mai multe ori, ea a trimis costume naționale unor doamne importante din alte țări, pentru a crea o imagine bună a României.

În anul 1913 a creat Consiliul Superior al Industriei casnice, un organism menit să pună în valoare importanţa şi frumuseţea îndeletnicirilor şi tradiţiilor din mediul rural. Totodată, a oferit sprijin și studenților, implicându-se în înfiinţarea de cămine şi cantine pentru aceştia, mai ales pentru studenţii de la Drept.

A fost Preşedinta Federaţiei Femeilor Universitare, a intrat chiar şi în politică candidând, în anii 30, pe listele Partidului Naţional Liberal, a fost membră în comitetele de patronare ale mai multor baluri cu scopuri de binefacere. Pentru sprijinul acordat celor din jur şi pentru nenumăratele acte de caritate, a fost supranumită „mama celor necăjiţi şi lipsiţi, sprijinul studenţimii“.

În anul 1935, a ieşit din viaţa publică şi s-a retras la Româneşti-Muscel, unde a murit, pe 26 august 1935.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE