Editorial de Alice Năstase Buciuta | Noi, aici, la antene-antene…

Mai ştiţi când politicianul Adrian Severin a căzut în plasa unei farse ticluite abil de jurnaliştii caţavenci? Întrebat dacă e informat despre conţinutul inadecvat al apei de la robinet, care ar avea doi atomi de hidrogen la unul singur, amărât, de oxigen, nu numai că s-a indignat de o asemenea anomalie, dar a spus şi că în prezent se desfăşoară o anchetă europeană pe tema asta şi că se caută reglementări.

Sigur că ar fi putut să recunoască cinstit: frate, la chimie sunt praf! Dar distinsul doctor în drept, învăţat să se dea şmecher, n-a avut curaj să recunoacă faptul că a chiulit mult în şcoala generală şi nu a auzit de formula apei, banala haşdoio, care spune că în apă sunt taman doi atomi de hidrogen şi doar unul de oxigen.

Îmi vine să amintesc şi cum a căzut Emil Boc de pe platforma etajată a emisiunii lui Andrei Gheorghe, făcând boc-poc pe podea, în direct, spre groaza telespectatorilor şi a prezentatorului, care-a scos un răcnet ca un tril. Dar mă abţin. Şi trec la momentul memorabil în care Mircea Geoană, la alegerile din 2009, ţopăia ca un ţap pe jăratic şi striga “Mihaela, dragostea mea”, serbând o victorie inexistentă şi care nu avea să mai vină în veci.

Momentele mele preferate continuă să rămână totuşi cele din divertisment. Voi continua să mă uimesc mereu de aplombul Iuliei Vântur care, prezentând emisiunea “Dansez pentru tine” la PRO TV a zis, în direct, cu glăscior copiind inflexiunile Andreei Marin: “Noi, aici, la Surprize, Surprize, îndeplinim toate visurile” şi dezvăluind, dintr-o dată, cât de mult a stat şi s-a holbat la zâna de la TVR, încercând s-o imite.

Iar noi aici la Daily Mail, ăstaaa, la Libertatea, am adăugat zilele trecute pe lista celor mai caraghioase întâmplări de pe faţa, fundul şi rotulele pământului, şi plonjarea în genunchi a Danei Grecu, prăbuşită cabotin în faţa celor cincizeci de pensionari buimaci din piaţa antenelor, ca un semn de recunoştinţă pentru salariul gras căpătat de-a lungul anilor şi ca un omagiu adus onorabilului mogul puşcăriaş care, dincolo de gratii, scrie cărţi, filosofează pe blog, trage sfori, trage mâţa de coadă şi ţara în, ptiu, Doamne, iartă-ne, că nici nu mai ştim ce spunem şi cine ne interceptează…

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE