Editorial de Claudiu Săftoiu. În sprijinul PNL, cu Ludovic Orban
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Ludovic Orban este președintele de drept al PNL, votat statutar de peste 80% dintre liberalii prezenți la Congresul din 17 iunie 2017. Asta după ce, în 2014, președintele PNL de atunci, Klaus Iohannis - ajuns, tot atunci, președintele României -, se zice că ar fi făcut un gest de abuz de putere impardonabil: ar fi luat-o de mână pe Alina Gorghiu, și ar fi recomandat-o, personal, fiecăruia dintre cei aproape 80 de membri din BPN, pentru a-i succeda la domnia liberală. Competiția - viciată de intervenția viitorului președinte liberal al țării - a dat câștig de cauză ”pilei prezidențiale”, adică Alinei, în dauna Ludovic, perdantul de serviciu. Așa se face că vajnicul liberal a fost ”făcut ca la Nufărul” chiar de omul căruia, ulterior, Ludovic Orban i-a pus pe tavă sprijinul necondiționat al partidului, pentru al doilea mandat la conducerea României.Epoca Alina Ghorghiu în PNL - un dezastru precipitat cu grație
Sub managementul de partid al Alinei Gorghiu, partidul s-a topit încet, inexorabil. Atât la nivelul comunicării interne, cât și din perspectiva mesajelor transmie către electorat.
Rezultatul a fost ”glorios”: pentru prima dată după 1990, dreapta a pierdut Bucureștiul în totalitate, iar marile orașe au fost cotropite de majorități ostile puținilor lideri liberali care au mai reușit să își păstreze fief-urile. Numai mobilizarea organizată de Vasile Blaga a făcut ca, la nivel național, la alegerile locale, noul PNL să se situeze cu greu pe locul al doilea, cu 30,64 % din sufragii. Dar oare cum se face că două partide, care înainte aveau fiecare câte 25% (PNL), respectiv 21-22% (PDL) din preferințele electorale, au obținut doar 30,64% la alegerile locale, și în toamna aceluiași 2016, la alegerile parlamentare, doar 20,04% din voturile românilor?
Dezastrul în alegeri a avut o singură explicație, nerecunoscută nici azi: fuziunea înfiptă cu forcepsul în mințile membrilor și simpatizanților celor două partide. Rezultatele finale ale alegerilor au arătat că numai nucleele dure din ambele partide au mai putut mobiliza un vot debil, lipsit de argument politic și social, pentru noul PNL.Simpatizanții ambelor partide, dezorientați, s-au îndreptat spre noile formule, apărute brusc, ca la o comandă. De parcă s-a dat răspândirea pe unitate, au apărut ALDE, PMP sau USR, care au aspirat urgent ceea ce au pierdut atât vechiul PNL, cât și vechiul PDL.
O fuziune nedigerată ține partidul înțepenit și blegFuziunea nemestecată, nedigerată, face pe mai departe probleme PNL-ului de azi. Cei care îi contestă mandatul lui Ludovic Orban trebuie să aibă în vedere moștenirea identitară blestemată, pe care el a preluat-o. Detractorii lui Ludovic uită că liderul liberal este unul dintre puținii politiceni români, care fac politică din vocație, de 28 de ani, în același partid. Asta este toată viața lui Ludovic Orban: politica în cadrul PNL. Victoria de etapă a lui Orban este că a reușit, după un an și ceva, să ridice, cu aproximativ 8 procente, un partid scindat, stâlcit pe dinăuntru. Bine, și pe fondul unor erori cât casa ale adversarilor. Este totuși un efort lăudabil, care trebuie semnalat.
Când Ludovic judecă prea mult cu ”ludovicul de aur”
Dar Ludovic Orban este un politician impetuos, care șarjează și când nu e nevoie. Astfel că, de numele lui se leagă priponirea PNL la susținerea fără rezerve a celui de-al doilea mandat pentru Klaus Iohannis, după ce președintele țării a arătat în nenumărate rânduri că nu îi pasă de PNL, iar pe Ludovic Orban nu dă doi bani. Tot de numele lui Ludovic Orban se leagă moțiuni de cenzură sugrumate din fașă, în care se ante-propunea - evocând o directivă internă liberală - drept prim-ministru obligatoriu al aliaților și puciștilor ce urmau să dărâme puterea odioasă a PSD-ALDE. Și în final, tot Ludovic Orban s-a arătat convins că fundamentarea încă de pe acum a unei opoziții unite, ca preambul la marile bătălii electorale din 2019 și 2020, nu e nici de actualitate, nici stringentă. La capitolul gândirii strategice de perspectivă, liderul PNL își cumpără visele politice cu propriul ”ludovic de aur”: prea marea încredere de sine. Cam puțin, pentru un președinte al unui partid atâtica de mare.
Mizele PNL și mizele lui Ludovic Orban
Președintele PNL - un redutabil luptător anti-PSD - are două lucruri importante de făcut, în privința obiectivelor interne: 1) să împace și capra, și varza, punând pe listele europarlamentare și șefi regionali, și figuri noi, și cam pe aceeași europarlamentari rupți de țară de două-trei mandate bruxelleze, dar și pe el însuși, și 2) să evite cu orice preț convocarea vreunui Congres extraordinar, care l-ar pune în situația primejdioasă de fi răsturnat de curentele subterane învolburate.
Personal, sunt convins că va bifa cu succes ambele obiective.
Doar că acestea nu sunt, întrutotul, și mizele PNL-ului istoric. Cu un mandat de europarlamentar în buzunar, Ludovic Orban va preda urgent președinția partidului, care nu poate fi condus de la 2039 de km. depărtare. În asemenea situație, nici PNL nu va mai fi ce e azi, măcar. Singurul politician cu experiență și prestanță, pentru a-l înlocui pe Ludovic, o dată cu plecarea sa la Bruxelles, ca europarlamentar liberal, este neîndoielnic Vasile Blaga. Doar Vasile Blaga.
…Vorba marelui C-tin Tănase: ”Și, cu asta ce-am făcut?”
Claudiu Săftoiu (autorul este doctorand în informații și securitate națională la Universitatea Națională de Apărare „Carol I'. A fost Președinte-Director General al Televiziunii Române (2012 – 2013). A fost Director al Serviciului de Informații Externe (2006-2007). A fost consilier prezidențial (2004-2006). A publicat numeroase materiale de presă (interviuri, comentarii, analize politice și sociale, ca redactor șef-adjunct la „Evenimentul Zilei' (1995-1998), „Privirea' (1999-2000), „Oameni în top' (2000-2003). A lucrat la PRO-FM, Radio Total (1991-1994). A fost trainer de presă la Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) și la Fundația pentru Pluralism (FpP), în perioada 2000-2004) și consultant politic în mediul privat. Este autor al primului manual de jurnalism politic din România: „Jurnalismul politic – manipularea politicienilor prin mass-media, manipularea mass-media de către politicieni' (Editura Trei, 2003).
