Editorial de Simona Catrina | Cinismul conjugal. Amanta mea mă înşală cu amantul tău

O prietenă bună de-a mea (e rea, dar e bună, mă înţelegeţi) a ajuns la concluzia că, după 20 de ani de căsnicie, se impune să-ţi achiziţionezi un amant. Desigur, soţul ei i-a luat-o înainte. Filosof în timpul liber şi inginer în timpul remunerat de întreprindere, el a descoperit că secretara lui ştia cine a fost Socrate, cât de cât. Fata i-a şoptit un citat din domnul filosof: “Singurul lucru pe care îl ştiu este că nu ştiu nimic”. Libidoul lui a luat-o razna. Aşa ceva trebuia comentat! Şi pipăit, normal.

Soţia (scriu asta cu acordul ei) a trecut la planul B. L-a contactat pe soţul secretarei, ca să-i expună tărăşenia erotică. El şi-a luat capul în mâini. Apoi, şi-a luat soarta în mâini. Apoi, şi-a luat blugii în mâini, ca să-i îmbrace la loc, după ce efectuase sex spontan cu nevasta amantului nevestei lui, dacă mă puteţi urmări. Răzbunarea are partea ei de farmec.

Opinia publică e îmbibată în principii frumoase, morale, vehemente, care încearcă să ne târască pe toţi în paradis. Dincolo de asta, subsolul e plin de surprize, ca în blocurile socialiste. Există destui oameni care cred că, dacă îşi atârnă o icoană deasupra patului, sunt izbăviţi de orice scatoalcă ortodoxă.

Revin la amantlâcuri. N-aş fi scris despre aşa ceva, dar am aflat zilele astea “nişte fapte care m-au scandalizat”, vorba lui Topârceanu. Un prieten din Bucureşti, care e preot, are o amantă care este, la rândul ei, nevastă de preot. Eu înţeleg că suntem oameni şi nimic din ceea ce e omenesc nu ne e străin. Nu m-aş fi ofilit la aflarea acestei veşti roz, dacă popa cu pricina n-ar fi un habotnic feroce, în ochiul public.

Dar hai să încheiem într-o notă splendidă. Ia uitaţi ce zice Biserica Ortodoxă: “Dacă Cineva, logodindu- se cu o fecioară, a necinstit mai înainte pe sora ei, încât a rămas şi gravidă, şi după aceea s-a cununat cu cea logodită, iar cea necinstită s-a sinucis; se porunceşte ca să se primească complicii între cei care stau împreună [la rugăciune, în biserică] după zece ani de pocăinţă, potrivit treptelor hotărâte. (Canonul 25, Sinodul local de la Ancira)”.

Deci, fraţi creştini, măcar acum, în Postul Paştelui, recunoaşteţi dacă v-aţi culcat cu surorile nevestelor voastre, ca să fiţi iertaţi şi să o puteţi lua cu păcatele de unde aţi rămas! Doar să vă asiguraţi că amantele cumnate nu au tendinţe suicidale, auzi.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE