Pe holurile spitalului, copii trişti, cu feţele transfigurate de durere, se sprijină de mamele lor. Ele rostesc continuu rugăciuni mute şi aşteaptă un semn ceresc care să le vindece copiii. Este o zi obişnuită în Spitalul Marie Curie din Capitală. Dintr- o dată, se lasă tăcerea şi feţele lor se luminează. În Secţia de ortopedie pediatrică intră doctorul Burnei. Zâmbeşte şi îşi aşază mâna stângă pe umărul unei micuţe care suferă de displazie de şold. “După operaţie totul va fi în ordine”, o asigură doctorul pe mama îngrijorată. Urmează saloanele în care viaţa micuţilor atârnă doar de un fir subţire de aţă.
Salonul 218. Şi Andrei Ruţă, 17 ani, din Constanţa, duce o luptă grea. Viaţa nu a fost tocmai dreaptă cu el. Băiatul s-a născut cu o scolioză, care, netratată la timp, s-a dublat şi a devenit rigidă şi foarte severă. “Toată viaţa mea am fost complexat de boală. Nu am avut prieteni şi nu am reuşit să mă apropii de nici o fată din cauza handicapului fizic. Trupul meu era înclinat într-o parte şi umărul stâng era mult mai sus decât cel drept. Purtam mereu un ghiozdan care să-mi ascundă «ruşinea». Domnul doctor Burnei a făcut o minune. M-a operat şi corpul meu s-a îndreptat. Datorită lui, «Dumnezeul copiilor cu oase bolnave», privesc lumea cu capul sus”, ne-a mărturisit Andrei.
Andrei Ruţă suferă de scolioză. Profesorul Burnei “i-a îndreptat” spatele →
În salonul 212, Cosmin (16 ani) îl întâmpină pe medic un surâs plăpând. Nu mai are putere să râdă. Chimioterapia i-a secat toate forţele. Diagnosticul care i-a furat copilăria: tumoare osoasă malignă la piciorul stâng.
“Chiar astăzi îl voi opera pe Cosmin. Este o intervenţie complexă. Pentru că tratamentul cu citostatice a funcţionat, vom păstra vasele, artera şi nervul. Îi vom face un transplant muscular. I se va implanta apoi o proteză specială, care costă între 30.000 şi 60.000 de euro”, ne-a spus Gheorghe Burnei. Cosmin e convins că va învinge boala. “Am aflat acum câteva luni că sunt bolnav. Nici nu ştiam cât de grav e. Ţin minte ochii plânşi ai mamei, care îmi ascundeau ceva. Am auzit-o vorbind cu tata. Se întrebau cum să-mi spună că am cancer”, ne-a povestit Cosmin.
← Cosmin ne-a arătat prima operaţie (medalion) de la piciorul stâng