Eroul care nu a mai putut fi salvat | Povestea lui Robert Szasz, salvatorul SMURD a cărui inimă a încetat să mai bată
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Marea familie SMURD este în doliu după ce zilele trecute a pierdut un membru vechi și drag. Robert Szasz a salvat viețile altora încă de la vârsta de 14 ani, însă inima sa mare s-a oprit vineri seara, sub privirile neputincioase ale colegilor săi.
”Am aflat cu mare tristeţe faptul că am pierdut unul dintre cei mai dedicaţi oameni cu care am lucrat în SMURD Târgu Mureş. Szabi a devenit voluntar la SMURD când avea doar 14 ani”, a spus ieri dimineață secretarul de stat Raed Arafat, cel care a pus umarul la înființarea acestui serviciu de urgență. Acesta este în stare de șoc, la fel ca toți ceilalți medici și asistenți care l-au cunoscut și care au lucrat alături de Robert Szasz, tânărul care s-a stins la doar 33 de ani.
Robert a fost considerat multă vreme ”mascota” SMURD Târgu Mureș, acolo unde la vârsta de 14 ani s-a înființat într-o zi spunând că vrea să ajute. Era campion la shotokan și șeful găștii de bătăuși din cartier, dar chiar în sala de antrenamente aflase cum să acorde primul ajutor. Iar când a aflat că SMURD caută voluntari, s-a dus și el.
“Domnișorule, cred că grădinița este peste stradă”, își amintește Raed Arafat cum a râs de el. ”L-am dat afară. I-am zis: <E prea devreme să te apuci de așa ceva, du-te acasă și vino peste vreo 2-3 ani>. S-a întors o dată și încă o dată, încă o dată. Era ca râia! Adică îi închideam ușa în nas – venea pe geam! Într-o zi a apărut cu o hârtie de la părinți, cum că îl lasă pe Robert să vină la noi să învețe. Daca am văzut că atât de doritor este, noi l-am primit. A rămas ca voluntar”, povestea Arafat.
Așa au ajuns medicii și asistentele să prindă drag de puștiul blond cu ochi albaștri care făcea curat, prindea din zbor ce făceau aceștia și petrecea alături de ei sărbătorile, zilele și nopțile. Totodată, mentorii săi aveau grijă ca Robert să nu lipsească de la școală, să învețe bine, să nu le facă probleme părinților.
A muncit de multe ori noaptea în baruri sau descărca marfă din tiruri ca să câștige niște bani și să își permită în continuare să fie voluntar. Ca un curs firesc, Robert a terminat apoi școala de asistenți și a devenit angajat cu acte în regulă al echipei din Târgu Mureș. Timp de aproape 20 de ani a petrecut fiecare zi în elicoptee, ambulanțe, spitale sau pe străzi pentru a da altora șansa să trăiască.
În ultimii ani, a lucrat chiar și ca medic combatand în Irak, acolo unde și-a lăsat și frica, după cum chiar el povestea. ”Stau într-o bază militară și avem misiuni speciale, sunt înarmat și am pregătire și pe partea medicală. Acum am văzut pentru prima dată plăgi împușcate, fracturi incredibile, poli-traume. În primele 7 zile petrecute în Irak am stat o săptămâna într-un buncăr – 168 de ore trăite în teroare maximă. “Am învățat, o dată în plus, că nu am voie să greșesc. Pentru că dacă o fac, va fi doar o singură dată. Pentru ultima oară”, povestea Robert Szasz.
Vineri seara însă, fără ca nimic să dea de bănuit, inima lui Robert a încetat să mai bată, oricât au încercat colegii săi să îl resusciteze. În memoria sa, ambulanțele au purtat semn de doliu zilele acestea, iar pe pista de UPU Smurd Târgu-Mureş au fost aprinse lumânări.
