EXCLUSIV. Corespondentul Libertatea, din Mariupol: „Prima explozie a fost la 5.20 noaptea, sirenele sună joi dimineața, oamenii merg la adăpost, pe străzile pustii nu sunt soldați”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Jurnalistul Mircea Barbu transmite din Mariupol, unul dintre orașele decisive din estul Ucrainei, port la Marea Azov, conectat la Marea Neagră și atacat la ordinul lui Vladimir Putin.
Aici, la Mariupol, 15 kilometri față de teritoriul ocupat de trupele separatiste, ceva s-a aflat încă de miercuri, înainte de miezul nopții. Am fost sunat de jurnaliști locali care m-au avertizat. „Ai grijă de tine, se va întâmpla ceva”. Aflaseră.
Eram aici de câteva zile, venit cu trenul de la Kiev, și oamenii așteptau atacul. Ucrainenii nu așteptau agresiunea cu ironiile de pe net, care au copleșit rețelele sociale și rațiunea. Le cunoașteți - „he,he, uite că nu atacă, totul e o conspirație”. Nu, ucrainenii așteptau cu tensiune, cu miza propriei vieți, cu informații firave, de la om la om, cu experiența unui conflict mocnit și limitat, care durează aici de 6 ani. Și s-a întâmplat.
Primele explozii
Când noaptea a avansat, jurnaliștii agențiilor internaționale au fost avertizați de la colegii lor din Kiev că trebuie să evacueze Mariupol.
Mi-am pus scotch la geamuri, ca să mă protejez cât pot dacă încep exploziile. Primele explozii le-am auzit aici, la Mariupol, la 5.20 noaptea, când biroul de lemn din hotel s-a zguduit.
S-a auzit un sunet, un amestec de ciment cu metal, un huruit, ceva dificil de descris. Orașul era lovit. I-am sunat pe Dmytro și pe Anna Prokopenko, doi ucraineni care sunt jurnaliști la o televiziune locală. Cu o zi înainte, bărbatul de 32 de ani îmi spusese: „Dacă armata rusă intră cu arme, trebuie să plec. Am o datorie față de familia mea, să o pun la adăpost”.
Dacia Duster, calea de ieșire
Și ei auziseră zgomotul, e un eufemism, tunetul mai degrabă. Au, împreună, o mașină, un Duster. „Voi produceți mașini ieftine, noi ducem o viață ieftină”, îmi spusese el, zâmbind, miercuri. Acum, Dusterul devenise o cale de a ieși din oraș. A rămas că vorbim, din nou, dimineață.
Dimineața a venit. Străzile sunt pustii. Alarma aeriană a sunat chiar acum, 7 dimineața la Mariupol. Oamenii merg în adăposturi, împreună, un cuvânt care își recapătă sensul, aproape involuntar, în fața amenințării imediate a vieții.
Ca toate orașele din estul Ucrainei, Mariupol nu e omogen. Există ruși pro-Putin, ucraineni care vorbesc rusă, dar care se consideră apropiați de Kiev. „Până la urmă, nici măcar nu e despre politică, ci despre un trai mai bun”, mi-a zis același Dmytro, care încearcă să-și păstreze calmul. „Pentru unii, un trai mai bun va fi dat alături de Moscova. Pentru alții, alături de UE. Dar războiul, asta e clar, nu are ce să ne aducă bun. Eu rămân ucrainean, chiar dacă acasă, cu Anna, vorbesc doar rusă. Și chiar dacă, deși am luptat în armata ucraineană cinci ani și am umblat cu actele încă trei ani, nici acum nu știu dacă mi se recunoaște acest timp, la pensie. Însă nu urăsc nici statul nostru, nici pe ruși. Într-un fel, suntem împreună, măcar noi cei din Mariupol”. În momente ca acestea, oamenii încearcă să stea unul lângă altul.
Pe străzile goale din Mariupol nu e niciun militar. „Vor veni. Armata rusă va veni aici”, îmi spune o femeie care îmi arată grăbită, cu mâna, direcția unde sunt ai ei, la adăpost. Ne îndreptăm împreună, ea - ca stea cu ai ei, eu - ca să relatez pentru ai mei.
Erată
Într-o versiune anterioară a acestui text, scria că primul atac a avut la 3 noaptea. În realitate, el s-a produs la ora 5.20.
Libertatea nu relatează pentru state, Guverne sau coaliții militare, ci pentru societate. De aceea, obiectivul nostru e să aducem fapte și perspective din direcții diverse. Ne adresăm oamenilor obișnuiți, care sunt victimele lipsei de informare peste tot în lume, mai ales când apar conflicte sau războaie. Cu o veche expresie a presei: noi scriem nu pentru cei care trimit copiii altor oameni pe front, ci scriem pentru cei ai căror copii sunt trimiși pe front. Puteți citi corespondențele de la Kiev și de la Moscova aici.
Corespondențele din Ucraina:
- Cum au petrecut ucrainenii „Ziua Invaziei” care n-a mai venit. „Eu țin pașaportul la mine, în cazul în care nu apuc să mă duc acasă”
- Armata de weekend a Ucrainei, cine este și cum arată: IT-iști, arhitecți și casnice din Kiev se antrenează să se lupte cu Putin
- Corespondentul Libertatea, din Mariupol, la 15 km de zona ocupată de armata rusă: Ucrainenii fac cozi la bancomate, se pregătesc să plece
- EXCLUSIV. Filmări din centrul orașului Mariupol, portul ucrainean atacat de ruși. „Oamenii își păstrează calmul la cozi uriașe”, transmite trimisul special Libertatea
Corespondențele din Rusia:
- Corespondență din Rusia, de la trimisul special al Libertății. „Moscova e o metropolă, iar Rusia este colonia ei”
- Povestea unei familii de români aruncate, val după val, în Siberia. „Separarea oamenilor e totalitarismul lui Putin!”
- Pe televiziunile din Rusia se vede Putin la deschiderea Olimpiadei, iar știrile cu asistentele medicale în greva foamei sunt difuzate doar pe internet
- Corespondență din Moscova, de pe frontul banilor: orașul unde un apartament de 39 de mp, de calitate normală, costă echivalentul a 71.000 de euro
- Corespondență din orașul interzis, unde a fost creat Kalașnikov și care produce acum rachete. Cum trăiesc cu adevărat muncitorii ruși?
- Începe războiul? Ce cred studenții Universității de Stat din Moscova despre Putin
- Interviu cu un „agent străin” în Rusia
Corespondență din Cracovia:
Corespondență din Slovacia:
***
Jurnaliști cu mare experiență, trimișii speciali ai Libertatea la Moscova, în Kiev, în estul Ucrainei, în Polonia și Slovacia, încearcă în corespondențele lor să aducă publicului românesc dimensiunea mai cuprinzătoare a ceea ce se întâmplă în această perioadă de mari tulburări și temeri. Pentru că războiul a revenit după zeci de ani în Europa, pe fondul populismului și redeșteptării naționalismului, definit ca suspiciune, înfruntare și chiar ură față de celălalt.
