EXCLUSIV / Traficanții de stupefiante fac averi în pușcării. Un gram de drog poate costa 1.000 de euro, de zece ori mai mult decât în libertate !
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Afacerile cu stupefiante au fost, sunt și, cu siguranță, vor rămâne profitabile. Paradoxal, un traficant închis sau unul care este liber, dar are conexiuni puternice în pușcării poate să o ducă regește, mult mai bine chiar și decât un dealer cu ștaif dacă marfa lui trece de filtrele gardienilor. Și asta pentru că, dincolo de gratii, un gram de stupefiant - indiferent care ar fi acela -, este de cel puțin zece ori mai scump decât drogul vândut în libertate! În topul închisorilor în care heroina sau cocaina fac parte din ”meniul” obișnuit al multor pușcăriași sunt penitenciarele din sudul țării și din apropierea Capitalei.
Cuprins:
În marea ”familie” a deținuților din pușcăriile românești sunt și exemplare care au declarat că sunt consumatori, dar și toxicomani ”ascunși” care nu pot să renunțe la doza zilnică pe care o aveau la dispoziție atunci când erau liberi. Pentru ei, dar și pentru cei care vor o ”degustare” din curiozitate se găsește, întotdeauna, o soluție. Adică o ”bilă”. Sau o ”linie”. După caz. Dar, obligatoriu, la prețuri prohibitive pentru că și riscurile traficanților sunt înzecite. Drumul stupefiantul către celula toxicomanului începe, firesc, din stradă, acolo unde se dau comenzile și se încasează banii. Dacă e vorba de cantități mici, pentru consum, transportul se face de rudele și apropiații deținutului cu care se văd la ”vorbitor”, dar dacă marfa va fi revândută de traficanții unei rețele formată după gratii lucrurile sunt ceva mai elaborate, iar modalitățile de introducere a stupefiantului ceva mai diversificate.
Droguri ascunse în vagin sau plasate în timpul partidelor de sex
”Vorbitorul” este locul în care drogul poate trece de zidurile închisorii în feluri extrem de ingenioase. Tivurile sau manșetele hainelor au oferit de-a lungul timpului modalități sigure de transport. Pavilioanele urechilor, gura sau chiar vaginul și anusul au fost folosite de cărăușii de ocazie pentru a plasa marfa pușcăriașului toxicoman.
”Drogul ascuns în gură poate fi plasat printr-un sărut așa-zis pasional. Cel ascuns în vagin este îmbrăcat în prezervative prinse cu o ață, precum tampoanele pentru femei. Femeia care-l transportă are ciorapul rupt în zona intimă sau chiar nu poartă ciorap și nici chilot pentru a putea acționa foarte rapid. Într-un moment de neatenție al gardianului care supraveghează de la distanță mai multe întâlniri la vorbitor, îl scoate și îl plasează. Cam la fel se derulează lucrurile și cu stupefiantele ascunse în anus”, ne-a dezvăluit un ofițer antidrog.
Întâlnirile intime sunt și ele asezonate cu ceva drog pentru că în camera intimă supravegherea este mai relaxată. Nu o dată, pușcăriașii au intrat acolo pentru a partidă de amor cu soția, dar au ieșit ușor prizați după ce s-au delectat cu ceva ”prafuri”. Firește, nu s-a renunțat nici la clasicele disimulări ale stupefiantului în mâncare, cutii de conserve, sticle de suc sau tuburi de pastă de dinți. Unii dintre traficanți folosesc chiar conserve și sticle închise ermetic, etichetate ca din fabrică, făcute însă la cine știe ce atelier.
Agenți sub acoperire, infiltrați în pușcării
Ca și în libertate, infractorii de după gratii se adună în jurul unui lider, în jurul unui personaj care - pentru diverse avantaje (bani, servicii sexuale, mâncare, țigări și chiar băutură) -, le asigură protecția și le face viața mai ușoară. Asemenea grupări se impun și după gratii și acaparează, câteodată cu complicitatea gardienilor, tot ce înseamnă afaceri în pușcărie. De la micul trafic cu te-miri-ce (telefoane mobile, tablete, mâncare și țigări), la traficul cu droguri și chiar prostituție masculină. Chiar dacă nu sunt de nivelul celor despre care se aude prin pușcăriile sud-americane, acest gen de bande sunt supravegheate non-stop de ofițerii de la crimă organizată. Pentru siguranța informațiilor, atunci când e vorba de rețele puternice, sunt folosiți chiar și agenți sub acoperire care fac pușcărie cot la cot cu infractorii.
”Sunt oameni foarte bine pregătiți, infiltrați în interior care au o legendă (n.r. trecut fabricat) solidă. Nume schimbat, cazier fabricat, foste locuri de detenție fictive, anturaje create pentru a contura trecutul unui pușcăriaș notoriu, de încredere. Nici măcar gardienii nu știu de existența lor”, ne-au dezvăluit surse judiciare.
Și cu ajutorul acestor polițiști sub acoperire, dar și cu ajutorul informatorilor protejați în pușcărie, s-au aflat o grămadă informații despre piața neagră a drogurilor din închisori. O rețea, formată din maximum șase-șapte membri, firește toți aleși pe recomandări solide, asigură marfă pentru câteva secții. Marfa ajunge în penitenciar fie cu complicitatea unor angajați - gardieni, sociologi, psihologi -, care primesc între 100 de euro și 400 de euro pentru un transport, fie membrii grupării se descurcă cum pot.
”Fie drogul le este aruncat peste gardul închisorii, fie le este plasat în diverse locuri atunci când deținuții sunt scoși la muncă în diverse puncte de lucru. Au existat situații, și nu puține, când traficanții din exterior au plasat stupefiantul chiar și cu ajutorul dronelor. Micul aparat de zbor este încărcat cu câteva zeci de grame de drog pe care apoi le parașutează în curtea pușcărie, într-un loc stabilit anterior. Metoda asta este folosită doar de traficanții ceva mai înstăriți”, povestește ofițerul.
O mie de euro gramul de heroină
La capitolul ”preț”-”calitate” lucrurile sunt ceva mai nedrepte pentru toxicomanul pușcăriaș decât pentru cel care ”trage” în libertate. Pentru nu prea are de unde să aleagă, deținutul este nevoit să se mulțumească cu o marfă de foarte proastă calitate, dar care costă de cel puțin zece ori mai mult decît ”afară”, la colțul străzii. De pildă, un gram de heroină, care este considerat a fi drogul pușcăriașilor, costă în libertate între 400 și 450 de lei. Pușcăriașul care vrea să asezoneze cele trei mese primite de la ghium (n.r. recipient în care se aduce mâncarea) cu o ”bilă” trebuie să coată din buzunar o sumă înmulțită cu zece! Adică chiar și o mie de euro pentru gram care poate fi ”distribuit” în vreo zece bile. Pentru cocaină, prețul de ”interior” poate ajunge la 2.500 de lei/gram, o cantitate suficientă pentru vreo 20 de ”linii”.
”Dacă prețul stupefiantelor traficate după gratii este uriaș, calitatea este îndoielnică. Drogul care ajunge în celule este amestecat, spun sursele noastre, cu piramidon și cu paracetamol, în cel mai bun caz. Cei mai buni în a ține în mâini, în pușcărie, o rețea de traficanți de droguri sunt, conform anchetatorilor, turcii. Fac rost de marfă ori când e nevoie pe filiera Afganistan-Turcia și se descurcă de minune să o distribuie rapid, prin săgeți (n.r. intermediari). Firește, câteodată se mai iscă și mici lupte pentru supremație între rețele, dar nu se ajunge la omoruri, ci doar la bătăi, la corecții fizice, și la amenințări. Se fac staboruri, judecăți, și se reîmpart teritorii”, ne explică unul dintre ofițerii antidrog implicat în demascarea câtorva zeci de traficanți care acționau după gratii în pușcăriile românești.
Cum are loc o percheziție în închisoare
Pușcăriile au pereții ”tapetați” cu droguri
Cele mai ”grele” închisori pentru ofițerii antidrog sunt cele din sudul țării și cele din apropierea Bucureștiului. Acestea au, la propriu, au pereții capitonați cu stupefiante. De altfel, în timpul ”piețelor” (n.r. raziile trupelor speciale) au fost descoperite zeci de găuri făcute în pereți și în tavan, mascate cu cu un ipsos moale, ușor de îndepărtat, în care traficanții își țineau marfa. Stupefiantul mai este ascuns de ochii indiscreți ai gardienilor în diverse locașuri făcute în barele de susținere ale paturilor metalice, în saltele, în fețe de pernă și cearșafuri sau în podele, unde hoții au scobit mci spații.
