Exista oameni normali

Sambata seara, deschizand televizorul, chiar mi-am stricat ziua. Pesedistii iar se balacareau cu pedistii, iar ceilalti, inclusiv moderatorul, nu pridideau sa-i mai intarate. Pe alt canal pietroaie si gaze lacrimogene la parada gay. Abia venisem de la o intalnire cu oameni normali. Fosti colegi de facultate. Una din ultimele serii care au avut parte de Al. Graur, George Calinescu, N. I. Barbu, Aram Frenkian, Mihai Nasta, Eugen Cizek, Florea Fugariu, Iancu Fischer, Cicerone Poghirc. Prea multi plecati dintre noi, prea putini inca fiind si bucurandu-se ca ne revad. Colegii? Un reputat arheolog de doua ori decan la Istorie. O distinsa clasicista, care ii invata de trei decenii Cicero pe americani la ei acasa si care a initiat un program de politologie pentru ca tineri din SUA sa studieze in Romania.

Toti ceilalti, profesori cu elevi sau studenti straluciti. Fusesem 19 in grupa. Cu o saptamana in urma, ma intalnisem si cu fostii colegi de liceu. Dintr-o 100, ne-am revazut vreo 70. Unul, de 20 de ani director general la o mare uzina. Gata sa fie ‘privatizata’ ca fier vechi, a repus-o pe picioare si da paine oamenilor. Altii, profesori, ingineri, economisti. Unul, revenit dupa 30 de ani din America. Altii, fermieri (livezi, stupine) pe cont propriu, ca statul nu a miscat nici un deget. La 92 de ani, fostul director al Colegiului, Gheorghe Stanciu, ne-a vorbit cu patima despre nevoia de cultura, de munca, de seriozitate. Toti, absolut toti scarbiti de politica damboviteana. In care, indiferent de cine-i la putere, tara nu se alege cu nimic. Toti, asistand uluiti la hienismul politic. Gandind si evaluand ca oameni normali. Dar si uitand vinovat ca, barem la 4 ani o data, au arma votului.

Urmărește-ne pe Google News