Femeia lunetist din Ucraina, cu 10 „morți” confirmate pe front, e gata să lupte și cu rușii: „Un inamic înarmat nu este o persoană, ci o țintă”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Lunetista ucraineană Olena Bilozerska este creditată cu cel puțin 10 „ucideri” confirmate, pe linia frontului, și, într-un interviu acordat cotidianului Daily Mail, femeia spune că e gata să se lupte și cu rușii, dacă aceștia îi atacă țara.
Olena are 42 de ani și a luptat în tranșeele din Donbas, iar în interviul citat a declarat că va fi din nou în prima linie în câteva ore, pentru a-i înfrunta pe ruși, dacă aceștia invadează Ucraina.
Există un videoclip înfricoșător din 2017 postat online, în care femeia își lovește țintele cu ajutorul unui dispozitiv cu imagine termică special pentru noapte, și imaginile arată eficiența nemiloasă a puștii sale mortale. Pe imagini se aude cum, în timp ce o pasăre trece pe deasupra șanțului inamic tăcut, la 200 de metri distanță, Olena este surprinsă să vadă doi bărbați târându-se din poziția lor.
„A fost noaptea aniversării Zilei Independenței Ucrainei, în august 2017”, și-a amintit ea, „și cazacii trebuie să fi presupus că stăm beți în tranșee, sărbătorind. Am simțit că se va întâmpla ceva interesant când au început să iasă dintr-un șanț și să-și dea arme unul altuia”.
Imaginile arată un bărbat care se târăște din șanț în punctul de țintire al puștii Olenei. Neputând să-și creadă ochilor, ea îi spune însoțitorului ei: „Ah, a ieșit! Uite, uite, uite, uite - târându-se! Nenorocitul!”.
Douăzeci de secunde mai târziu, imaginea devine mai concentrată și prima ei împușcătură răsună, țintită spre torsul soldatului inamic, urmată rapid de încă două focuri.
După ce ecranul se limpezește, în urma fulgerului generat de focul de armă, un alt soldat este văzut aplecat peste tovarășul său și este împușcat în mod similar. La scurt timp după aceea, un alt combatant inamic este văzut ieșind deasupra nivelului tranșeei și este doborât dintr-o singură lovitură, căzând fără viață pe spate, din câte se vede.
„Am împușcat trei dintre ei în noaptea aceea, a spus Olena. Doi dintre ei au fost ceea ce numim «cargo 200» (un vechi termen militar sovietic pentru morți, referindu-se la etichetele puse pe sicrie), iar al treilea era «cargo 300» (răniți)”, a povestit lunetista.
După cinci ani, Olena, care atunci era voluntară, dar s-a alăturat ulterior Corpului Marin al Ucrainei, nu are nicio reținere cu privire la niciunul dintre bărbații pe care i-a ucis sau rănit în luptă. „M-am simțit entuziasmată, pentru că în acea noapte o unitate de șase oameni a ieșit din tranșee pentru noi doi, nu se întâmplă în fiecare zi. Suferința morală legată de «uciderea unui om» a fost inventată de oameni departe de război. Un inamic înarmat nu este o persoană, ci o țintă. Ai pus mâna pe armă împotriva țării mele, asta este, ești o țintă. Dacă nu trag la timp, s-ar putea să mă omoare pe mine sau pe unul dintre camarazii mei.
Dacă nu am tras la timp și ținta s-a ascuns, atunci mă simt furioasă pe mine însămi că am ratat șansa. Și dacă ținta este lovită, simt plăcerea unui lucru bine făcut”.
Ea spune că nu se gândește la cei suficient de nefericiți pentru a intra în linia ei de foc: „Când inamicul se târăște spre poziția noastră pentru a mă ucide, se gândește el dacă am un soț, părinți sau copii?”.
„Desigur că nu. Și nu mă deranjez nici eu cu astfel de prostii. Aceste lucruri sunt pentru cărți și filme. În viața reală, oricine gândește la asta pe linia frontului e deja mort”, adăugă Olena.
Ea a fost foarte aproape să fie împușcată într-o noapte, când un glonț de mitralieră i-a zdrobit obrazul: „Nu știu dacă cineva a avut grijă de mine în noaptea aceea, dar cred că avem toți norocul nostru”.
Ea este critică în privința descrierii lunetisților de la Hollywood: „În filme, pare că un lunetist vede ochii unui om viu. Dar nu poți vedea ochii. Este greu de spus dacă persoana este mare sau mică. Vezi doar silueta unei persoane înarmate și tragi în ea. Asta e tot… dacă ratezi, vei simți că ai pierdut”.
După incidentul de Ziua Independenței, soțul ei Valeri Voronov, un soldat obișnuit care se afla alături de ea în tranșee, a strâns carcasele cartuşelor și, urmând o veche tradiţie a lunetiştilor din Primul Război Mondial, a făcut pentru ea un inel.
Olena e din Kiev și este o celebritate în Ucraina, care a scris o carte de succes intitulată „Jurnalul unui soldat ilegal”, referindu-se la faptul că în primii câțiva ani de serviciu, voluntari ca ea nu aveau voie tehnic să lupte în prima linie, dar acea lege a fost schimbată în 2016.
Ea a fost bine-cunoscută chiar înainte de război, deoarece jurnalismul ei de opoziție a făcut să fie amenințată cu închisoarea de către vechiul regim dur al lui Viktor Ianukovici, destituit după Revoluția Maidan din 2014.
Ea scrie și poezie, dar nu găsește nicio contradicție între asta și luptă, spunând: „O natură creativă necesită perfecționism în orice, iar acest lucru ajută foarte mult în munca mea. Desigur, nu scriu poezie acum”.
Deși a fost demobilizată din marină în 2020, ea și soțul ei sunt amândoi membri ai Serviciilor de Apărare Teritorială a Ucrainei și, împreună cu mii de alți rezerviști, sunt gata să se înroleze în cazul în care va fi nevoie. Ea crede că Putin nu va ordona o invazie și aducerea trupelor sale la granița cu Ucraina este „presiune și intimidare”.
Olena își menține în continuare abilitățile intacte prin antrenament regulat cu „Halia”, numele tradițional al fetei ucrainene, pe care l-a folosit și a botezat pușca ei Zbroyar Z-10.
„O armă este o ființă vie, are un suflet”, a spus ea. „Există o poveste ucraineană despre «Halia răsfățată», motiv pentru care am ales acest nume, pușca este mereu curățată, reglată și îngrijită ca un copil răsfățat. Dar ea face ceea ce îi cer eu să facă, iar dacă ruşii se hotărăsc să vină, voi fi foarte bucuroasă să îi prezint Haliei”.
