VIDEO. Fenomene stranii, la mormântul lui Iisus Hristos. ”Este un mormânt viu”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Lucrările de consolidare şi restaurare a Sfântului Mormânt din Ierusalim al lui Iisus Hristos, care au durat din mai anul trecut până în martie, au fost însoţite de întâmplări misteriose şi inexplicabile, spune profesoara Antonia Maropoulou, potrivit Adevărul .
Cuprins:
Profesoara a povestit pentru postul de televiziune France 2 toate întâmplările stranii la care a asistat în timpul lucrărilor de restaurare.
„Uneori aveau loc fenomene care nu pot fi explicate“, a declarat ea. Un fenomen neobişnuit s-a produs în momentul deschiderii Sfântului Mormânt, în octombrie anul trecut. „Când am încercat să explorăm cavitatea pietrei sfinte, aparatele care verificau rezonanţa electromagnetică au cedat. Mormântul lui Hristos este un mormânt viu… Există fenomene naturale care pot perturba câmpurile electromagnetice“, afirmă profesoara de la Universitatea Tehnică Naţională din Atena.
Potrivit ei, nu există nicio explicaţie raţională asupra cedării acestor instrumente atât de sofisticate.
Mormântul lui Iisus, considerat ”buricul pământului”
Biserica Sfântului Mormânt (denumită și Biserica Sfântului Sepulcru sau Biserica Sfintei Învieri, ultima mai ales în creștinismul de rit răsăritean) este o bisericăaflată în interiorul zidurilor vechii cetăți a Ierusalimului, la mică distanță de Muristan. Ea este cel mai însemnat loc de pelerinaj al religiei creștine. Mamei împăratului roman Constantin, împărătesei Elena, i se atribuie identificarea în anul 325 a locului unde ar fi avut loc răstignirea pe cruce a lui Iisus, precum și găsirea unor relicve ale crucii într-o grotă din apropiere. Prin porunca lui Constantin a început în anul 326 zidirea primei biserici în acest loc.
Biserica a fost arsă de persani în 614, reconstruită apoi de patriarhul Modestus pentru a fi iarăși distrusă de califul fanatic fatimid Al-Hakim bi-Amr Allah în 1009; după cutremurul de pământ din anul 1033, care a lovit greu Ierusalimul, stăpânirea arabă fatimidă a permis împăratului bizantin Constantin al IX-lea Monomahul să reclădească biserica între anii 1042-1048. Edificiul a trecut printr-o reconstrucție generală în timpul stăpânirii cruciaților în secolul al XII-lea. Cruciatii au identificat în acel loc trei locuri sfinte - Golgota, Mormântul și Capela cunoscută ca „a Descoperirii Crucii”. Ele au fost incluse într-un singur complex arhitectonic, sub acelaș acoperiș, din porunca reginei Melisanda, soția lui Foulques de Anjou, al treilea rege cruciat al Ierusalimului. Noua biserică a fost inaugurată la 15 iulie 1149, la aniversarea a 58 de ani de la cucerirea orașului de către oștirile catolice. și mai apoi a fost renovată repetat de-a lungul timpului până azi.
Biserica actuală e reconstrucția care datează din 1810, după ce în dimineața zilei de 30 septembrie 1808 a fost mistuită de un incendiu. Au fost distruse camerele din lemn, mai ales cele din galeria armeană, rămănând intacte capelele Sfintei Elena și a Descoperirii Crucii, Biserica latină și o parte din Calvar. Cutremurul violent din 11 iulie 1927 a produs numeroase crăpături. Autoritățile mandatare britanice au apelat la experți pentru a verifica pagubele. Cupola Catoliconului a trebuit coborâtă pentru a fi reconstruită, de asemenea, fațada de sud a rămas acoperită de schele vreme de 40 ani. Potrivit acordului din 1959 între bisericile catolică, greacă ortodoxă și armeană, în 1961, sub administrația iordaniană au început lucrări de renovare care au durat 15 ani.
Locul este venerat ca fiind Golgota, dealul pe care Isus a fost crucificat, și se spune că ar conține și locul în care Isus a fost înmormântat (sepulcrul), însă istoricii contestă tradiția care e relativ tardivă (biserica creștină din Ierusalim până la finele secolului III se pare că indica o altă locație pentru Golgota), apărută o dată cu implicarea împăratului Constantin I.
Fenomene stranii la mormântul lui Iisus Hristos au fost semnalate și în trecut
În afară de loc considerat de către tradiția constantiniană a fi cel al execuției și al mormântului lui Isus, mai târziu complexului i-au fost adăugate de către legendele creștine noi și noi semnificații istorice și teologice: a devenit astfel noul centru (sau buric) al lumii, dislocând tradiția evreiască care desemna drept centru al lumii înălțimea Moria; contrazicând chiar Biblia (Facere 22:2), locul ales de Constantin pentru biserica Sfântului Mormânt a devenit în tradiția creștină și decorul în care Avraam a vrut să-l sacrifice pe Isaac; o curte din interiorul complexului constantinian a început să fie considerată de tradiția creștină a fi și locul unde Isus a alungat comercianții din împrejurimile Templului. Iar mormântul (craniului) lui Adam, primul om creat și alungat de Dumnezeu din Rai, va fi și el considerat de către tradițiile creștine a se afla sub Golgota, relocalizat fiind din Hebron sau muntele Moria, unde-l punea de obicei tradiția evreiască.
Biserica a devenit un important loc de pelerinaj pentru creștini, fiind atestat în acest sens încă din secolul al IV-lea, întrucât este considerat de ei a fi locul învierii lui Isus.
CITEȘTE ȘI
EXCLUSIV/ Ce spune primarul din Ciurea despre preotul care l-a creștinat pe bebelușul mort la 20 de minute de la botez
