Fiul pompierului care a murit salvând doi muncitori va fi, în două luni, subofiţer ISU. Andrei Boitan și-a respectat promisiunea făcută la 13 ani!
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
La 13 ani, Andrei a aflat că tatăl său, pompierul Gabriel Boitan, a murit după ce a salvat doi oameni prinşi sub un mal de pământ. Atunci a promis că va deveni pompier, iar promisiunea copilului de erou a devenit realitate. Anul acesta, Andrei Boitan va absolvi Şcoala de Subofiţeri Pompieri de la Boldeşti, din judeţul Prahova şi vrea să se întoarcă la Feteşti, să se angajeze în aceeași unitate în care a lucrat și tatăl său.
Cuprins:
Anul trecut, în vară, Libertatea scria despre tânărul Andrei și despre intenția lui de a merge la școala de subofițeri și de a urma aceeași meserie care i-a ucis tatăl. Era după examenul de bacalaureat, pe care adolescentul îl trecuse cu brio. ”Când tata a murit am jurat că-i voi călca pe urme”, ne-a spus el la vremea respectivă.
Am vrut să vedem ce mai face Andrei, așa că l-am căutat din nou. Și l-am găsit la Școala de Subofițeri de la Boldești. Așa cum a promis.
Ce s-a întâmplat în ziua pe care n-o poate uita
“S-a întâmplat pe 11 iulie 2013. Tata a intervenit pentru a salva doi muncitori prinși sub un mal de pământ în oraşul meu, Feteşti. A reuşit să-l scoată pe primul, celui de-al doilea a apucat să-i pună masca de oxigen, însă un mal de pământ s-a surpat şi l-a lovit la coloana cervicală. Decesul s-a produs pe loc. Eram la bunicii mei şi a venit mama împreună cu mătuşa şi mi-au spus că tati a avut un accident foarte grav, a salvat nişte oameni, dar, din păcate, a murit”.
Este povestea tristă rememorată de Andrei, fiul pompierului-erou Gabriel Boitan, mort la datorie, în timpul intervenţiei în care a salvat vieţile a doi oameni.
Întâmplarea avea să-i schimbe definitiv viaţa tânărului care la acea vreme, în vara lui 2013, visa să devină fotbalist.
A fost momentul în care Andrei și-a schimbat opțiunea. Atunci a decis să se facă pompier. Şi nimic, nici riscurile meseriei, nici tragedia pe care a trăit-o familia sa, absolut nimic nu l-a făcut să se răzgândească.
Anul acesta, în septembrie, Andrei Boitan va fi unul dintre cei 300 de absolvenţi ai Şcolii de Subofiţeri Pompieri “Pavel Zăgănescu”.
Povestea este cu atât mai emoționantă cu cât, după cum spune tânărul, niciodată nu a vorbit cu tatăl său despre posibilitatea de a urma cariera acestuia.
“Am avut câteva schimburi de idei legate de meseria pe care o voi avea, dar mă vedea făcând sport. Scopul meu era să ajung să joc fotbal la o echipă foarte bună. După ce tata a murit, am ales să fiu pompier”, mărturiseşte Andrei.
Încurajat să-şi urmeze visul
Ca orice mamă, și mama lui Andrei s-a îngrijorat când a aflat că fiul ei a ales o meserie riscantă. Dar femeia care şi-a dus la groapă soţul mort la doar 42 de ani nu şi-a împiedicat niciodată fiul să-şi urmeze visul şi să-şi respecte promisiunea.
“Mama ştie că scopul meu este să-mi ajut semenii, aşa cum a făcut-o şi tatăl meu şi totodată să-mi respect promisiunea”, povesteşte tânărul.
”Mama e cea mai importată ființă din viața mea”, adaugă el.
O altă persoană foarte importantă pentru Andrei Boitan este sora sa mai mică. Avea doar doi ani şi jumătate când şi-a pierdut tatăl, dar fetiţa are şi acum vii în minte detalii despre tatăl său.
“Întreabă şi acum despre tata, îşi aminteşte de el, îl consideră un erou”, spune tânărul.
Acasă, la Feteşti, în camera lui, Andrei păstrează un adevărat “altar” dedicat memoriei tatălui. A pus acolo fotografii, medalii, cupe, costumul de instrucţie al pompierului-erou. Lucruri dragi sufletului său, care-i amintesc că poartă un nume cu care are de ce se mândri.
Nu ar ezita să intre într-o groapă cu maluri surpate
La Școala de Subofiţeri Pompieri, Andrei a învăţat în primul rând să fie un om care-i ajută pe ceilalți.
“Şcoala nu e grea. Dacă îţi place, nimic nu e greu. Cel mai important lucru pe care l-am învăţat la şcoală este să fac bine”, ne mai spune viitorul salvator.
Întrebat dacă ar intra într-o groapă cu malurile surpate pentru a salva pe cineva, Andrei răspunde, firesc: „Dacă asta cere meseria, da. Aş face-o pentru a ajuta oamenii”.
La şcoala “Pavel Zăgănescu” a învăţat teorie, dar multe dintre cursuri constau în ore de practică, în cadrul cărora elevii se întâlnesc cu situaţii cât se poate de reale: foc, fum, strigăte de suferinţă. Nici o clipă nu i-a trecut prin cap să renunţe.
“Sunt conştient că pe viitor o să mă lovesc de dramele unor oameni. E foarte dificil să vezi nişte oameni în suferinţă, dar trebuie să ne facem datoria”, adaugă el.
Ce i se pare cel mai greu la meseria pe care şi-a ales-o? “Suferinţa copiilor”, ne spune el fără să ezite.
“Pentru mine a fost cel mai bun tată”
Andrei are încă vii în minte amintirile dragi cu tatăl său. Şi îi simte lipsa în fiecare zi şi ştie că dorul nu o să treacă niciodată.
“Îmi este foarte dor de tata. Nu o să treacă niciodată. Cele mai dragi amintiri sunt cele de la pescuit, de la antrenamentele de fotbal. Mă încuraja şi îmi dădea putere ca să pot să fac ceea ce am de făcut”, spune tânărul care la doar 19 ani ştie ce înseamnă să pierzi atât de mult. “Pentru mine a fost cel mai bun tată”.
De la tatăl lui are simţul datoriei şi tot de la acesta a moştenit caracterul care-l face să nu rămână indiferent la ce se întâmplă în jurul său.
“S-a implicat în toate campaniile organizate de şcoală. A strâns hăinuţe pentru copii, a donat sânge. El este printre primii care se implică în orice activitate. Vine în sprijinul comunităţii, răspunde totdeauna «da». Este un elev extraordinar de bun şi de cuminte”, povesteşte Viorela Nicolesci-Sava, purtător de cuvânt la şcoala ”Pavel Zăgănescu”.
Diriginta lui Andrei Boitan, maior Nicoleta Barnea, are și ea numai cuvinte frumoase despre băiat.
“A reuşit să se integreze foarte repede şi în colectivul clasei, şi în rigorile militare. Este un elev implicat, voluntar, un elev foarte receptiv la toate solicitările. Dincolo de atitudinea regulamentară pe care toţi elevii trebuie să o aibă, el este mai mult decât atât, o face chiar cu plăcere şi cu dăruire. Elevii clasei au o părere foarte bună despre el, este sufletist, grijuliu cu ceilalţi. Se vede că, dincolo de profesia pe care şi-a ales-o, la el este şi vocaţie”, spune dirigintele.
Pe 20 septembrie va fi pompier cu acte în regulă, va merge să salveze vieţi, aşa cum i-a promis tatălui său, după ce acesta nu a mai fost. Andrei ştie că tatăl său a fost un erou. Cum altfel poţi numi un om care-şi dă viaţa pentru a salva viaţa altuia? Şi vrea să facă acelaşi lucru, fără să se gândească la un deznodământ tragic.
“Simt că trebuie să-i calc pe urme şi să fac exact ceea ce a făcut şi el: să salvez multe vieţi. Nu vreau să ajung la partea de erou... vreau să fiu ca tata până la un anumit punct”, spune tânărul.
După examenul final, își dorește să meargă “acasă”, la ISU Ialomiţa, acolo unde, cu atâta dăruire, şi-a făcut datoria şi tatăl său.
Citește și:
