Pentru a lămuri problema, trebuie să explicăm, mai întâi, ce înseamnă cota-parte indiviză. Mulţi proprietari de apartamente traduc această sintagmă cam aşa: “Este vorba despre suprafaţa comună, care se împarte la toţi proprietarii procentual. Deci mie îmi revin X metri pătraţi din sălile blocului, boxe, terasă, uscătorii. Ca atare, am dreptul să folosesc o boxă cu suprafaţa respectivă”. Greşit.
“Proprietarul trebuie să înţeleagă că indiviziunea înseamnă imposibilitatea de a se determina care parte din coproprietate aparţine fiecărui proprietar. De aceea, este greşit să îşi aleagă fiecare o parte a coproprietăţii şi să şi-o însuşească. Acea boxă (sau orice alt spaţiu din această categorie) este proprietate comună indiviză, prin urmare aparţine tuturor proprietarilor de apartamente sau spaţii cu altă destinaţie din acel condominium” - explică Ottavio Şerbănescu.
Modalitatea prin care o persoană fizică sau juridică (proprietar în imobil sau nu) poate folosi un anume element al proprietăţii comune (terasă, boxă, uscătorie etc.) este stabilită în articolul 39 din Legea 230 din 2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari: “Proprietatea comună poate fi utilizată de către terţi (…) numai cu acordul majorităţii proprietarilor membri ai asociaţiei şi al proprietarilor direct afectaţi de vecinătate, în baza unui contract de închiriere, de folosinţă sau de concesiune”.
Cum se obţine acordul majorităţii? Fie în cadrul unei adunări generale, fie pe un tabel de semnături. Odată cu acordul se stabileşte şi chiria care se va percepe (dacă este cazul) pentru spaţiul respectiv.
Sumele astfel colectate alimentează un fond special al asociaţiei de proprietari şi se contabilizează separat, banii putând fi folosiţi la reparaţii sau pentru îmbunătăţirea confortului în bloc. Legea nu impune să se emită chitanţe separate pentru aceste sume.