FOTO&VIDEO / Marșul chitarelor, pe muzica durerii. Sute de oameni au adus un omagiu celor care au murit în Colectiv. Părinții și-au înăbușit durerea: „Vrem să se facă dreptate”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Câțiva bărbați capsează periodic bucăți de lemn de care să prindă o pânză albă sub formă de cruce. O cruce albă pe o alee din Parcul Unirii. Și acel "poc-poc" fără sfârșit. Se apropie câțiva curioși. Înțeleg repede ce se întâmplă. E comemorarea a trei ani de la incendiul din Colectiv. "N-aveau ce căuta acolo, erau cu Satana", țipă un domn în costum și c-o Biblie în mână. E rugat să plece.
E iar liniște. E ora 17.00 într-o zi obișnuită, călduroasă chiar, de toamnă. Încă o zi obișnuită fără copilul, sora, fratele, prietenul. O zi plină de durere pentru atâția oameni care au pierdut pe cineva drag în acea noapte de 30 octombrie 2015.
La ora 19.00 e deja totul pregătit pentru plecarea în marș către club. Marșul chitarelor a devenit o tradiție dureroasă pentru această zi. Mulțimea pornește ghem pe bulevard, umple străzile. Sunt deja câteva sute de oameni. Câteva sute care n-au uitat.
Covor de lumină în fața clubului Colectiv
"Nu mai faceți politică aici. Am venit să ne plângem copiii. Acum vă amintiți de ei, când sunt atâtea televiziuni aici?", izbucnește într-un acces de disperare o mamă.
Este aplaudată.
Un strigăt care e înghițit repede de traficul de pe Bulevardul Unirii, de du-te-vino-ul atâtor oameni.
Un cântec de chitară mișcă întreg convoiul. Intersecția de la Unirii e blocată deja de oameni. Se oprește circulația și pe Splaiul Unirii. Cu torțe aprinse sau cu lumânări, oamenii înaintează. Un marș al deznădejdii. Fiindcă nimic nu s-a schimbat, spun toți. O mamă strânge la piept un buchet de trandafiri albi. "Vrem să se facă dreptate, atâta cerem. Ca după atâta timp să avem parte de un proces care să se miște. Să știm adevărul", spune femeia și apoi își reia drumul.
În cel mai aglomerat punct al Capitalei nu se mai claxonează. Se merge în pâlpâiri de lumânări. În fața clubului sunt deja alți oameni adunați. Se reculeg fie în fața monumentului Colectiv, fie în fața clubului unde s-a întins din nou un covor de lumină. Un violonist începe să cânte Balada lui Porumbescu. Și totul e mut în jurul lui. Și lacrimile curg.
Sunt trei ani de la Colectiv și spitalele sunt la fel. Școlile, tribunalele, corupția. Dar și solidaritatea și speranța. A oamenilor care înțeleg că în momente grele trebuie să stea împreună.
Citește și:
- Tolo: 3 ani de la incendiul Colectiv – „Luptați pentru viața voastră!. Ceva ce s-a întâmplat la puțin timp după ce răniții au ajuns în spitale i-a șocat pe părinți
- OPINIE/ 153 de secunde. Iadul din care nu am învățat nimic
- EXCLUSIV/ La 3 ani de la incendiul din Colectiv, Bănicioiu spune că nu s-a opus transportării răniților grav în străinătate. „Este o mare eroare şi este o mare minciună. Ce declara fostul ministru în 2015
- 3 ANI DE LA COLECTIV. Flavia Lupu, supraviețuitoare a tragediei. „În perioada asta e cel mai greu. Reîncep coșmarurile…
- EXCLUSIV/ Lacăt pe durere. Imagini surprinse la «Colectiv», la 3 ani de la tragedie: zidurile care strigă și nepăsarea care doare
- 3 ANI DE LA INCENDIUL DIN COLECTIV| Zeci de operații. Sute de ore de kinetoterapie. Milioane de speranțe… Cea mai mare temere a Adinei, supraviețuitoare a incendiului din Colectiv: Durerea mea e că se poate întâmpla din nou
