Gările Sucevei. Cum a ajuns un monument istoric, carte de vizită a României lui Carol I, într-o stare de degradare „probabil iremediabilă”. Prinsă între ”proiecte” grandioase ale SNCFR și combinații locale
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Orașul din nordul Moldovei este deservit de două somptuoase stații de cale ferată, parte din istoria Sucevei. Gara Ițcani, vechea poartă de intrare în țară dinspre imperiul austro-ungar, e însă acum o ruină în așteptarea lucrărilor de restaurare. Suceava mai are și gara Burdujeni, dar și aceasta se degradează accelerat la numai 5-6 ani după finalul procesului de modernizare.
Cuprins:
- CFR SA: ”Proiect de modernizare pentru 47 de stații din România”
- Direcția de Cultură Suceava: ”Neglijență și intervenții pe furiș”
- Sugestii de conservare ignorate
- ”SNCFR nu are acte de proprietate pe gară”
- ”Balcon distrus, frescă tavan desprinsă, 10 stâlpi peron lipsă”
- ”Infiltrații masive pe zone întinse, atac biologic”
- ”Intenție deliberată să dispară”
- Lucrări cu firmă de casă a CFR SA
- Cade și Burdujeniul!
Odinioară, în urmă cu un secol și-un pic, gara Ițcani din Suceava era capătul Imperiului Austro-Ungar. Funcționa aici un pichet de frontieră și un punct vamal la granița cu România Regală. Clădirea sobră, cu o arhitectură neo-gotică, a fost ridicată după planurile a doi antreprenori austrieci, Gall și Ronchetti, fiind inaugurată în 1871. Trebuia să reprezinte o carte de vizită somptuoasă la marginea împărăției lui Franz Joseph.
Aici e locul în care s-a făcut cea dintâi conexiune dintre căile ferate române și cele europene. Tot aici, România lui Carol I a închiriat la început jumătate din spațiu pentru propriile servicii vamale, căci la Burdujeni, circa 4,5 kilometri depărtare, nu exista decât o haltă ponosită. Abia în 1898 s-a finalizat și gara din Burdujeni, devenită punctul terminus al României. Ițcani și Burdujeni aveau să facă parte împreună din geografia României abia după Unirea din 1918.
CFR SA: ”Proiect de modernizare pentru 47 de stații din România”
E scurta istorie a felului în care Suceava s-a ales cu două gări impunătoare. Și, în timp, Burdujeni a devenit stația principală a orașului, iar vecina sa dinspre nord a rămas un reper mai mult pentru navetiști și pentru traficul comercial.
Azi, însă, clădirea din Ițcani, clasificată ca monument istoric, e într-o stare de degradare avansată, trenurile trec rar, iar peroanele sunt pustii. Ultimele reparații serioase s-au făcut la mijlocul anilor ‘70. În rest, numai peticeli.
După Revoluție, au existat numeroase ”începuturi” pentru reabilitarea și modernizarea gării, iar ultima tentativă, pornită în 2016, a rămas și în prezent în aer.
Într-un răspuns pentru ”Libertatea”, Compania Națională de Căi Ferate CFR SA a explicat că lucrările au fost oprite la un moment dat în urma unui referat primit de la Direcția Județeană de Cultură Suceava, care avertiza că operațiunile sunt de restaurare, nu de reparații, ceea ce presupune proceduri speciale, neluate în calcul în proiectul inițial.
Și arată și soluția de continuare: un proiect de modernizare a 47 de stații de cale ferată din România, cu Studiu de Fezabilitate contractat în octombrie 2019, 16 luni de execuție, apoi ”se va lansa procedura de licitație pentru elaborarea proiectului tehnic și execuția lucrărilor de modernizare”.
Direcția de Cultură Suceava: ”Neglijență și intervenții pe furiș”
Dincolo de versiunile oficiale dinspre CFR SA se întinde, de fapt, prăpădul. Direcția Județeană de Cultură Suceava a documentat și monitorizat constant șantierele eterne de la Ițcani, unde, azi, clădirea e închisă, înconjurată cu plase de protecție și cu un gard viu de bălării.
Sub semnătura directorului executiv Aurel Buzincu, DJC a precizat pentru ”Libertatea” că ”de multă vreme se vede la gara Ițcani o lipsă de preocupare pentru conservarea-restaurarea monumentului (proprietate a statului român) în conformitate cu prevederile legislației statului român. Actualele lucrări ar fi trebuit să fie finalizate până la sărbătorirea centenarului unirii Bucovinei cu România (sfârșitul lunii noiembrie 2018), ceea ce nu s-a întâmplat. Nu cunoaștem cauzele, iar, pe de altă parte, SNCFR dispune de o putere de a ne ignora care ne depășește autoritatea”.
Continuarea păstrează tonul: ”Stricăciunile datorate neglijenței și unor intervenții pe furiș (tâmplăria) au afectat sigur monumentul – nu știm în ce măsură iremediabil. Pentru un administrator serios și responsabil cu valorile de patrimoniu cultural național nu e deloc dificil să studieze chestiunea în profunzimea ei și să ia deciziile care se impun. Până în prezent, nu știm dacă acesta e cazul SNCFR”.
Pentru a arăta dimensiunea nepăsării și a dezastrului de la Ițcani, DJC Suceava a pus la dispoziție corespondența relevantă cu Regionala de Căi Ferate Iași, de care aparțin ambele gări moldave, rapoarte despre starea reală a monumentului, precum și imagini frapante din interiorul clădirii, închisă circuitului public.
Sugestii de conservare ignorate
Să vedem întâi o selecție dintre recomandările ignorate de constructor și de CFR SA:
- este necesară curățarea îngrijită a pieselor metalice/turnate din fontă, tratarea anti-corozivă, dacă este cazul, și lucrări de vopsire cu emailuri pe bază de ulei de în fiert;
- lucrări îngrijite de curățare a traveei intrării principale a gării în vederea determinării tuturor elementelor decorative în și sub tencuielile după 1945, a materialelor folosite pentru conservarea și restaurarea acestora în vederea redării aspectului inițial;
- determinarea modului de execuție a balconului fațadei principale și a materialelor folosite în vederea respectării formei și aspectului inițial, a procedurilor specifice de restaurare;
- păstrarea pardoselilor inițiale în holul principal de intrare (gresia cu desene diverse) și efectuarea doar de reparații zonale cu piese recuperate;
- la cele 5 ghișee de vânzare a biletelor este necesar să se facă restaurarea pieselor din lemn autentice și doar local completări cu material similar.
”SNCFR nu are acte de proprietate pe gară”
Mergem mai departe la un istoric al zbaterilor de la Ițcani în versiunea prezentată de aceeași DJC. Iată cum sună câteva dintre observațiile centralizate de-a lungul anilor:
- după 1990, la clădire au fost făcute lucrări minore de întreținere curentă și, înainte de anul 2000, a fost înlocuită, fără aviz, tâmplăria exterioară și parțial cea interioară;
- în zona de protecție au fost edificate o serie de spații comerciale, prin reabilitatea celor existente ce aveau caracter provizoriu, fără autorizație de construire, autoritățile CFR susținând că fiind spațiul lor nu este necesar așa ceva. Primăria nu a luat niciun fel de măsuri;
- în 2013 a fost supusă spre avizare o documentație de restaurare și reabilitare a gării. Documentația nu avea în cadrul ei documente cadastrale. Documentația a fost avizată favorabil de Comisia Zonală;
- în octombrie 2015, Radu Pipa, directorul CFR Iași, în prezența ministrului Iulian Matache, declară că le lipsește un singur document: certificatul de atestare de proprietate. Rezultă că SNCFR de zeci de ani utilizează o clădire, un teren, fără a putea dovedi că este proprietar. De fapt, este vorba despre o serie de documente care sunt în arhivele de la Cernăuți, în Ucraina, și pentru care sunt necesare demersuri diplomatice;
- în februarie 2016, s-a constatat o inundație masivă cu sursa la etajul I și scurgeri în holul de la intrare, infilrații care au produs o serie de degradări ale decorațiilor și așa deteriorate.
”Balcon distrus, frescă tavan desprinsă, 10 stâlpi peron lipsă”
Dar concluziile cele mai abrupte vin din notele de inspecție ale oficialilor DJC, actualizate la nivelul lunii decembrie 2019:
Pe fațada-peron au fost efectuate lucrări de demontare a copertinei originale, partea de dulgherie, și au rămas expuși factorilor naturali o serie de elemente din lemn și stâlpii decorativi din fontă turnată
Din cauza neluării măsurilor de securitate, stâlpii de peron au făcut obiectul vandalizării, distrugerii prin desprindere din suport, posibil chiar o încercare de furt prin tăierea intenționată cu o unealtă mecanică a unor elemente decorative din fontă. Inițial erau desprinși, dar nu lipseau, trei stâlpi, acum sunt aproape 10 stâlpi lipsă
Pe spații întinse, fresca tavanului holului principal s-a burdușit din cauza scurgerii apei din instalații și s-a desprins tencuiala, s-a exfoliat stratul pictural; nu au fost luate niciun fel de măsuri; s-a deteriorat lemnul pus în operă la realizarea caselor de bilete
Balconul peste traveea de intrare a fost distrus, constatându-se dispariția elementelor traforate de piatră naturală de la parapet
La data refacerii învelitorii de tablă (2016-2017), piesele demontate, materialele și utilajele folosite au fost depozitate în holul principal cu frescă și pardoseală de gresie decorativă de epocă, producându-se degradări; beneficiarul a fost notificat, nu au fost respectate măsurile sugerate
”Pardoseala din holul principal se va păstra și proteja pe timpul lucrărilor cu plăci de OSB sau similar”. Citat din documentația avizată. Recomandarea nu a fost respectată, ceea ce a avut consecință degradarea ireversibilă a gresiei decorative de epocă;
Demontarea pardoselilor de la etajul unu, din încăperile situate deasupra holului principal, nu a avut în vedere măsuri de protejare a tavanului pictat la parter, ceea ce a dus la desprinderea unor porțiuni de frescă
”Infiltrații masive pe zone întinse, atac biologic”
Învelitoarea de tablă a fost înlocuită de circa doi ani și de asemenea înlocuit sistemul de evacuare a apelor pluviale – jgheaburi și burlane. Se constată infiltrații masive pe zone întinse, care marchează faptul că sunt degradări, atac biologic, ale elementelor de lemn și că nu sunt acoperite cu material ignifug. Aceste elemente degradate trebuiau înlocuite, fiind elemente de rezistență
În pod nu s-a putut constata dacă a fost executată sau nu tratarea antispetică și ignifugarea elementelor de lemn datorită cantităților mari de gunoaie de tot felul și accesului dificil. Aceste resturi, în majoritate combustibile, măresc sarcina termică a compartimentului de incendiu. O expertiză sau consultarea unui specialist ISU poate aduce precizări
La subsol sunt executate lucrări, a căror utilitate nu se poate determina, de acoperire cu un mortar. Nu se poate determina dacă armăturile, extrem de corodate, surprinse la inspecția din luna august au fost sau nu înlocuite sau curățate de rugină pentru ca lucrarea să poată fi o ”cămășuire” cum prevede proiectul
”Intenție deliberată să dispară”
Viorel Blănaru, arhitect, specialist în gestionarea și administrarea monumentelor istorice, om cu vechime de 30 de ani în domeniu, sintetizează starea funestă a gării Ițcani:
”Felul în care se tergiversează lucrurile de ani de zile și modul în care e tratată clădirea, mă face să cred că există o intenție deliberată să fie lăsată să se degradeze și, într-un final, să dispară. Nu știu momentan ce motive ar sta în spatele unei asemenea politici. Am vizitat interiorul și m-am crucit. Erau zone în care îmi era pur și simplu teamă să intru, de exemplu în șarpantă, care, în documentele oficiale, figurează ca restaurată la nivel de învelitoare” spune arhitectul.
Am văzut multe la viața mea, biserici arse, case-monument dărâmate voit, așa că nu mă mai miră nimic, în afară de felul în care o instituție a statului român gestionează o clădire de patrimoniu. Viorel Blănaru, expert monumente istorice:
”SNCFR nu are nici în prezent un titlu de proprietate asupra gării Ițcani, care a revenit României ca bun de război după Primul Război Mondial. Ar fi trebuit ca statul român să facă diligențele diplomatice spre a obține documentul respectiv. Mă întreb cum a eliberat Primăria Suceava autorizația de construcție în 2012, de exemplu, când SNCFR s-a prelevat doar de o filă de inventar, deși legea cere clar un extras de carte funciară, adică titlu de proprietate” mai spune acesta.
Nu avem competența de a verifica cantitățile de lucrări, respectiv calitatea și marca betoanelor și mortarelor, marca și dimensiunile armăturilor, modul de realizare a instalațiilor. Aceste aspecte sunt, în cazuri de suspiciune a unor acțiuni frauduloase, de competența unui expert judiciar. Pasaj din notele de inspecție DJC Suceava:
9 milioane de lei este bugetul pentru reabilitarea și modernizarea gării Ițcani (Suceava Nord)
Lucrări cu firmă de casă a CFR SA
Una dintre firmele care s-a ocupat de operațiunile suspecte de la Ițcani se numește SC Ghenuța SRL și a subcontractat lucrările de la SC Construcții Feroviare Câmpulung Moldovenesc, câștigătorul licitației.
Potrivit portalului termene.ro, compania îl are asociat unic pe Ștefan Ciolpan, iar administrator este Elena Arsene. Istoricul de business arată că Ghenuța SRL e o firmă favorită pe lista CFR SA, figurând cu zeci de contracte cu instituția, fie prin licitație deschisă câștigată, fie prin cumpărare directă.
Presa locală din Moldova a relatat în repetate rânduri despre conexiunile cu șefii regionalei CFR Iași, precum și despre apariția firmei în raportul Corpului de Control CFR în 2013, cu fraude semnalate la regionala ieșeană. În acea perioadă, Ghenuța SRL se ocupa de salubrizarea mai multor stații din raza SRCF Iași.
Cade și Burdujeniul!
DJC Suceava a documentat inclusiv decăderea stației Burdujeni, principala poartă feroviară a orașului.
La circa 5-6 ani după terminarea operațiunilor de consolidare și reamenajare, observațiile negative abundă: lipsa curățeniei, întreținere proastă a mobilierului, săli de așteptare impracticabile, peron complet nemobilat pentru așteptare în sezon cald, buticuri fără avize și autorizații, lipsa unor spații decente pentru desfacere presă și produse alimentare, sala mare, somptuoasă, rămasă nefolosită.
Aici se organiza cândva Balul Gospodarilor, iar spațiul ar putea fi utilizat fără probleme pentru expoziții sau spectacole. În plus, canalizarea e deseori înfundată, dalele de pe peron se exfoliază, există numeroase infiltrații la interior, tâmplăria e deja roasă, iar vegetația luxuriantă pune încet-încet stăpânire pe clădirea neîngrijită.
