Grenada de la „Jean Monnet”

Cu „Furia”, debutul sau in lungmetraj, Radu Muntean produce a treia surpriza buna a cine-matografului romanesc din acest an – dupa „Filantropica” si „Occident”. Cunoscut ca regizor de videoclipuri, Muntean e mai aproape totusi de Cristi Puiu (autorul filmului „Marfa si banii”) decat de Mungiu & Caranfil. Filmul sau – combinatie reusita de apocalipsa sociala si antifeerie „trash” – e propulsat de o energie contestatara care-l recomanda drept cel mai disperat film autohton de la „Patul conjugal” incoace; un pumn in plexul societatii – brutal, direct si pe fata.
Povestea e simpla: doi tineri, indatorati unui rechin local, dau din colt in colt cand acesta le reclama sapte mii de parai, de platit de azi pe maine. Unul din ei (Dragos Bucur, excelent) vine cu o „solutie” care e-atat de induiosator-naiva incat scenariul ar merita o mentiune pentru „Cea mai buna falsa idee buna”: aceea de a-i gasi lui Adrian Minune o mireasa (Dorina Chiriac) de-un metru jumate, cu care sa-si achite datoria!… Adi Minune isi joaca propriul rol, iar „Furia” e (si) prima incursiune a cinematografului autohton intr-o lume (mafia tiganeasca) pe care Muntean o infatiseaza credibil. Filmul nu se complica in complexitati psihologice, imprumutand din clipuri ritmul, o anume tipologie-instant si o imagine a realitatii facuta din colajul de gesturi marunt-semnificative (intalnirea cu un suporter stelist e antologica!). Sunt si momente neconvingatoare (trezirea intr-un tramvai la depou: un cliseu inutil). Dar „Furia” isi duce la destinatie mesajul-dinamita cu un simt al urgentei care-l face la fel de deranjant ca grenada aruncata la „Jean Monnet”.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE