Institutul Cantacuzino, producător de vaccinuri de peste 100 de ani și în declin din 2010, ajunge unitate militară și va fi condus cu "mână forte”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Institutul Cantacuzino este de joi unitate militară în subordinea Ministerului Apărării. Guvernul a decis ca institutul creat de profesor doctor Ioan Cantacuzino, fondator al şcolii române de microbiologie, ale cărui descoperiri au avut o importanță deosebită în tratamentul holerei, tifosului, tuberculozei și scarlatinei, să treacă de la Ministerul Sănătății în subordinea Ministerului Apărării. Este a treia mutare din ultimii ani. Până acum, niciuna nu s-a dovedit salvatoare.
Cuprins:
- Institutul Cantacuzino producea seruri și vaccinuri din 1901
- Institutul cu istorie de peste 100 de ani, tras ușor-ușor spre lichidare
- Institutul Cantacuzino, plimbat mai mulți ani între Sănătate și Educaţiei, devine unitate militară
- Din șapte vaccinuri, după reluarea producției s-ar putea produce două – BCG și gripal
După ce a fost plimbat de la Sănătate la Educație, Cercetare și înapoi la Sănătate, de joi se va numi Institutul Naţional de Cercetare Medico-Militară ”Cantacuzino”. Institutul va fi producător național cu rol strategic în asigurarea independenței României în domeniul producției de vaccinuri.
Autoritățile spun că trecerea Institutului Cantacuzino în subordinea MApN şi transformarea în unitate militară, ca să fie condus cu "mână forte" şi cu un plan bine pus la punct, este o măsură pentru ”salvarea” instituției.
Cei care au gândit această măsură privesc optimist mutarea Institutul Cantacuzino la Ministerul Apărării și speră în reluarea producției de vaccinuri în doi ani, dacă vor fi alocați anual 25 de milioane de euro pentru revitalizarea acestuia. O soluție ar fi, potrivit premierului, finanțarea institutului cu 100 de milioane de euro din fonduri europene, pentru utilarea la nivel de vârf.
Institutul Cantacuzino producea seruri și vaccinuri din 1901
Profesorul Cantacuzino a creat și condus Laboratorul de Medicină Experimentală, care în 1904, pe lângă activităţile sale didactice și ştiinţifice, avea ca sarcină să prepare serul antistreptococic și apoi serul antidizenteric. Serurile produse au fost folosite pentru soldații români și străini din timpul Primului Război Mondial ,” fără a fi obligaţi să apelăm la un ajutor venit din străinătate”, spunea profesorul Cantacuzino.
Printre cele mai reprezentative cercetări ale institutului au fost cele privitoare la scarlatină, holeră, tuberculoză, vaccinuri contra infecţiilor intestinale, poliomielită, difterie, tetanos, zoonoze, tifos și parazitoze. Unele dintre cercetări constituie prestigioase premiere, precum cele privitoare la transformarea bacteriilor, studiul virusului poliomielitic și limfogranulomatozai benigne, patogenia tuberculozei, epidemiolgia rickettsiozelor și antigenele bacteriene.
Institutul de seruri si vaccinuri "Dr. I. Cantacuzino" a fost creat din punct de vedere legal în 1921, prin decret al regelui Ferdinand și a funcționat ca instituție de stat. În 1931, Institutul Cantacuzino avea în componență un serviciu de seruri antitoxice, în care se prepara serul antitetanic, antidifteric, antidizenteric și antiscarlatin, ca si anatoxinele tetanice, difterice si ale scarlatinei. Mai avea un serviciu de analize medicale, compus din laboratorul de bacteriologie si serologie si laboratorul de chimie biologică, dar și o secţie destinată cercetărilor ştiinţifice si învăţământului medical, condusă de profesorul Cantacuzino. În institut mai erau un laborator de patologie comparată, de care depindea Serviciul de Inoculare și Colectare de Ser, situat la ferma Băneasa, un laborator de parazitologie, o secţie care se ocupa cu studiul tuberculozei, în vederea preparării tuberculinei și a vaccinului BCG, precum și servicii de fiolaj, de ambalare si expediere a produselor, de sterilizare si preparare a mediilor de cultură. Totodată, Institutul Cantacuzino avea o bibliotecă și un serviciu administrativ, condus de un licenţiat în drept.
În 4 decembrie 1990, institutul devenea Regia Autonomă „Institutul Cantacuzino”. Statutul de regie autonomă i-a asigurat un cadru juridic, economic si de autoconducere mult superior celui pe care l-a avut între 1970 și 1990 în calitate de "unitate cu gestiune economică proprie".
Conducerea de atunci a Institutului Cantacuzino a ales acest statut pentru a-i asigura o autonomie sub toate aspectele, rămânând legat în acelaşi timp, prin patrimoniu și prin vocaţie, de politica sanitară a statului.
În 1994, printr-o Hotărâre de Guvern din 30 martie, Regia Autonomă "Institutul Cantacuzino" a fost reorganizat ca institut public cu regim extrabugetar.
Institutul cu istorie de peste 100 de ani, tras ușor-ușor spre lichidare
Institutul Cantacuzino, care se număra printre cei mai apreciaţi producători de imunologice din lume, a fost tras ușor-ușor pe linie moartă, după ce, în 2010, Agenţia Naţională a Medicamentului i-a retras autorizaţia de punere pe piaţă a produselor injectabile, inclusiv a vaccinurilor, pe motiv că i-a expirat un aviz GMP, standardul de bune practici de fabricaţie. În aceste condiţii, mai multe programe naţionale de imunizare au fost blocate, iar autorităţile s-au orientat spre importuri, plătind astfel sume de bani mult mai mari decât dacă s-ar fi grăbit să facă un împrumut, ca multe altele, care să ajute la reluarea producției. Banii investiți ar fi fost recuperați din producția internă, iar Institutul Cantacuzino s-ar fi păstrat în topul marilor producători de vaccinuri ai lumii.
Nu a fost așa, astfel că anul 2012 a fost primul în care în campania de imunizare gratuită împotriva gripei nu au mai fost folosite vaccinuri de la Institutul Cantacuzino. S-a ajuns aici după ce, în luna ianuarie a acelui an, multe loturi cu doze fabricate la Institutul Cantacuzino au fost retrase, din cauza unei concentraţii scăzute a tulpinei B, linia de producţie a fiolelor fiind ulterior închisă. De atunci, linia de fabricație a produselor injectabile a rămas închisă, iar sute de angajați, unii martori ai marilor invenții, au plecat.
Institutul Cantacuzino, plimbat mai mulți ani între Sănătate și Educaţiei, devine unitate militară
Cu un efectiv tot mai mic, în octombrie 2014, Institutul Cantacuzino a fost trecut în coordonarea Ministerului Educaţiei, din cea a Ministerului Sănătăţii. În 22 ianuarie 2015, a fost semnat Memorandumul pentru reorganizarea Institutului Cantacuzino, care prevedea ştergerea datoriilor către ANAF şi definirea ca serviciu de interes economic general.
Două luni mai târziu, în martie 2015, directorul de atunci al Institutului Cantacuzino, Adrian Onu, a demisionat, motivând că nu a fost ajutat de autorităţi să pună institutul ”pe linia de plutire".
Au urmat proteste ale angajaţilor Institutului Cantacuzino, care au reclamat situaţia în care a fost dusă instituția și au cerut susţinerea şi implicarea preşedintelui Klaus Iohannis, pentru împiedicarea desfiinţării.
Doi ani a stat Institutul Cantacuzino la Ministerul Educației, timp în care ideile au fost multe, dar susținerea s-a oprit la nivel declarativ. În decembrie 2016, institutul a revenit la Ministerul Sănătății, care însă nu a venit cu nicio soluție salvatoare. După niciun an de la preluare, Ministerul Sănătății cedează rolul de salvator Ministerului Apărării.
Institutul este, de joi 21 septembrie, unitate militară, iar premierul Mihai Tudose crede că ”în sfârșit Cantacuzino și-a găsit locul”.
Până în octombrie, Institutul Naţional de Cercetare Medico-Militară Cantacuzino trebuie să devină funcțional ca unitate militară, iar rolul său să fie prevenirea îmbolnăvirile și controlul bolile transmisibile, probleme considerate ”de siguranţă naţională”.
Din șapte vaccinuri, după reluarea producției s-ar putea produce două – BCG și gripal
Vaccinul variolic a fost produs până în 1979, când, graţie vaccinării, boala a fost eradicată, aşa încât s-a oprit şi fabricarea lui. Vaccinul difterotetanic pertusis (DTP) era făcut pentru două dintre componentele celulare, respectiv diftero şi pertussis la Institutul Cantacuzino din Bucureşti, iar componenta tetanică, în laboratoarele din Iaşi.
Alte vaccinuri realizate la Institutul Cantacuzino din programul naţional de imunizare erau rujeolic simplu, vaccinul polio, care se făcea pe culturi celulare din rinichi de maimuţă adusă din Indonezia şi care a fost opera profesorului Andrei Combiescu, precum şi vaccinul BCG (antituberculos).
Dacă ar fi reluată activitatea, după dotarea la standarde impuse de avizele europene, Institutul Cantacuzino va produce doar două dintre cele șapte vaccinuri pe care le făcea înainte de 1990, şi anume vaccinul BCG şi vaccinul gripal, spuneau specialiștii, înainte de transferul la MApN. Mai târziu, probabil, institutul ar mai putea relua producția de vaccin difteric şi tetanic.
Acum, Institutul Cantacuzino are în funcţiune laboratoare de referinţă, unde se face diagnosticul în focare de infecţie, fiind supravegheată evoluţia bolilor infecţiose la nivel național.
