INTERVIU O româncă de pe lista celor care așteaptă evacuarea din Gaza și care este pentru a doua oară refugiată: „Sperăm să nu fim uitați. Situația e foarte grea și copiii sunt cu nervii la pământ”

Alina Ionela Irheem are 48 de ani, este din Iași, dar locuiește în orașul Gaza de la începutul anilor 2000. În urmă cu exact o lună, când a izbucnit războiul dintre Hamas și Israel, și-a părăsit locuința și a fugit din capitala Fâșiei, împreună cu soțul și cei doi copii. „Am lăsat totul și am fugit. Acum în Gaza sunt tancuri. Noi ne-am înscris printre primii pe liste și de atunci așteptăm evacuarea”, spune Alina Ionela Irheem într-un dialog pentru publicul Libertatea.

Acum stă în Khan Yunis, unul dintre marile orașe de la sudul Fâșiei Gaza, aflat la 15 kilometri de punctul de frontieră Rafah. S-a mutat în casa unor prieteni, și ei români, dar care nu vor să plece din Gaza. „Pentru că zona e mai liniștită față de restul Fâșiei”, explică românca. 

„Din păcate, astăzi n-am ajuns pe liste, dar sperăm să fim mâine”, spune Alina Ionela Irheem. Vreme de o lună și-a pus, zilnic, toate speranțele în ziua de mâine, doar ca să constate că „ziua evacuării” era, de fapt, „ziua cârtiţei”.  

Recomandări

Raport al Congresului SUA: De ce armata rusă a înregistrat pierderi semnificative și n-a fost capabilă să câștige războiul din Ucraina ANALIZĂ

„Sperăm să nu fim uitați și să se continue evacuarea cetățenilor români. Situația e foarte grea și copiii sunt cu nervii la pământ”, rezumă femeia situația familiei ei. 

• Din cei 350 de români aflați în Fâșia Gaza, aproximativ 200 au cerut sprijinul Ministrului de Externe pentru a fi evacuați. Primul grup a fost scos din zona de război pe 7 noiembrie. Este vorba de 103 români, între care cel mai mic s-a născut în septembrie 2023, iar cel mai în vârstă are 79 de ani. 

• „Așa cum s-a întâmplat și cu alte state – Franța, Germania, Canada – oamenii s-au împărțit în două serii. Dar vor ieși și restul”, a declarat pentru Libertatea unul dintre primii oameni care au părăsit enclava. Bărbatul a spus că s-a ocupat și de organizarea oamenilor, în ajutorul Consulatului României. 

S-a întors în Gaza pentru studiile copilului

Alina Ionela Irheem şi familia încă așteaptă să primească telefonul salvator, care să-i anunțe că pot veni în România. Regretă că va fi nevoie să-şi lase în urmă tot ce-a construit, în ultimii 20 de ani, în Gaza: ea e tehnician dentar şi lucrează la cabinetul stomatologic al soţului său, medic dentist în vârstă de 55 de ani. 

Recomandări

Despre proiectul unui stat „suveranist” român: „Nici SUA lui Trump nu își permit suveranismul propus de AUR”. Interviu cu profesorul Cornel Ban de la Copenhagen Business School

Împreună au doi copii, Layana, care e în clasa a VI-a, și Iosef, care studiază în ultimul an la liceu. Studiile băiatului au fost, de altfel, și motivul pentru care s-au întors în Fâșia Gaza. Ultima dată au fost în România în 2021. „El învaţă la o şcoală particulară, care aparţine de Patriarhia Latină din Ierusalim. M-am gândit că e mai bine ca fiul meu să dea aici Bacalaureatul, iar planul nostru era să-l aducem apoi în România, să meargă la facultate”, explică Alina Ionela Irheem. 

Refugiată pentru a doua oară

Alina Ionela Irheem povesteşte că a trăit o situaţie similară în urmă cu nouă ani, în timpul confruntării dintre Israel şi Hamas, ultima dată când armata israeliană a invadat Fâşia. Conflictul care atunci a durat 50 de zile a fost cel mai sângeros după Războiul de Şase Zile, din 1967, şi a dus la o criză masivă în Fâşia Gaza, cu aproape 500.000 de persoane strămutate intern, potrivit UNRWA. 

În 2014 nu a fost atât de rea situaţia şi atât de groaznic războiul. Atunci am ieşit prin zona israeliană, prin punctul Erez. Dar acolo e totul distrus acum, nu se mai poate trece. Probabil că numai tancurile mai trec. Aici tot timpul au fost probleme. Niciodată n-am putut să ne facem un plan, pentru că în orice moment se poate întâmpla ceva.

Alina Ionela Irheem, româncă în Gaza:

„Egiptenii se mişcă greu”

Recomandări

Scrisoarea trimisă de un miner din Praid care a anticipat dezastrul: „Suntem bărbați, dar ne e frică. Am gânduri negre, mi-e teamă că vor deveni realitate”

Femeia se plânge că transportul refugiaţilor din teritoriul palestinian este îngreunat de egipteni, despre care spune că nu cooperează aşa cum s-ar aştepta în momentele critice. „Să ştiţi că autorităţile egiptene complică mult plecarea, pentru că se mişcă foarte greu. Nici acum, când e o situaţie mai delicată, nu şi-au schimbat metoda de lucru, au rămas la fel de înceţi”. 

Încearcă să fie înţelegătoare faţă de formalităţile şi negocierile al căror ritm a făcut ca sute de oameni cu dublă cetăţenie să aştepte repatrierea în condiții foarte grele și temându-se zilnic pentru viața lor:

Ştiu că e greu cu negocierea pentru a ne lăsa, ştiu că e greu să ieșim de aici. Doar nu e primul război în care mi se întâmplă asta.

În ultima lună, chiar dacă s-a mutat în sudul Fâșiei, familia și-a petrecut toate nopțile privind cerul luminându-se din cauza bombardamentelor și ascultând vuietul exploziilor. „Așa de mult au bombardat și așa de mulți copii au murit, copii care n-aveau nicio legătură cu cei căutați de israelieni. În războiul ăsta au murit foarte mulți oameni.”

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro