Un sibian de 90 de ani a cărat pământ și gunoi de grajd cu Trabantul ca să transforme un teren plin de gunoaie într-o grădină. După trei ani, ajunsese să culeagă o tonă de căpșune, dar câțiva copii care veneau noaptea să-i fure fructele aveau să-i schimbe viața pentru totdeauna. Astăzi, Iosif Derzsi locuiește într-o casă construită în anul 1800, pe care a renovat-o singur, și spune că are zeci de mii de „nepoți” răspândiți în toată lumea, iar povestea lui a fost relatată de Turnul Sfatului.
Cuprins:
Povestea lui Iosif Derzsi a început într-o perioadă grea. Ieșise la pensie pe caz de boală, iar medicii îi mai dădeau, potrivit amintirilor sale, cel mult un an și jumătate de trăit. Voia să se retragă undeva în natură, departe de agitație. A găsit un teren pe un deal dinspre Poplaca, lângă Sibiu, unde oamenii obișnuiau să arunce gunoaie. Pentru alții era un loc abandonat. El a văzut acolo șansa unui nou început.
După ce s-a interesat la primărie dacă poate folosi terenul, s-a apucat de muncă. Cu Trabantul a cărat pământ fertil de pe un șantier, gunoi de grajd de la Șura Mică și nisip din zona Cibinului. Nici măcar apă nu avea. O aducea în butoaie de la un vecin și uda grădina dimineața și seara. Și-a ridicat o colibă mică, în care avea un pat rabatabil, iar la sfârșit de săptămână veneau să-l viziteze soția și cele două fiice.
După trei ani de muncă, grădina îi oferea o recoltă de o tonă de căpșune. Le transporta tot cu Trabantul și le vindea în cantități de câte cinci sau zece kilograme. Numai că fructele au atras și atenția unor copii din zonă.
Câțiva copii obișnuiau să intre noaptea în grădină și să fure căpșune. Iosif Derzsi a reușit să-i fotografieze, dar nu a vrut să-i pedepsească. S-a dus la părinții lor și le-a propus o înțelegere: copiii aveau să-l ajute în gospodărie, iar el nu avea să spună nimănui ce făcuseră. Așa au devenit primii săi elevi.
I-a învățat să îngrijească plantele, să lucreze pământul și să taie vița-de-vie. Au crescut împreună cu grădina, iar legătura lor a continuat și după ce au devenit adulți. Unii l-au invitat chiar la nunțile lor. Din această întâmplare s-a născut Școala Naturii în Natură, proiectul care avea să-i ocupe următoarele decenii din viață.
Școala a început în grădina sa, dar s-a dezvoltat ulterior la Valea Moașei, în zona Sebeșu de Sus, unde Iosif Derzsi a locuit timp de zece ani împreună cu soția sa, Iuliana. Acolo organizau activități pentru copiii care voiau să descopere natura. Cei mici învățau să folosească busola, să citească hărți, să recunoască urmele animalelor și să se descurce în pădure. La tabere participau și voluntari, profesori, învățători sau specialiști din diferite domenii.
Vestea s-a răspândit, iar copiii au început să vină din toată România, apoi și din străinătate. Au existat grupuri din Ungaria și chiar o familie din Canada care a închiriat un apartament în apropiere pentru a-și aduce zilnic cei doi copii la activități. De-a lungul anilor, prin Școala Naturii în Natură au trecut, potrivit estimărilor lui Iosif Derzsi, câteva zeci de mii de copii. Pe toți îi consideră nepoții săi adoptivi. Mulți au devenit între timp adulți și trăiesc în diferite colțuri ale lumii, inclusiv în Canada și Noua Zeelandă.
Iosif Derzsi s-a născut pe 24 octombrie 1935, la Cluj, și a copilărit în zona satului Șoimușul Mare, de lângă Sighișoara. Copilăria i-a fost marcată de război. La numai șapte ani era copil de trupă și trăia printre soldați. Din acea perioadă i-au rămas în corp schije care nu au mai putut fi scoase. Un rol important în viața lui l-a avut învățătorul Edi, care îi ducea pe elevi în natură și îi învăța despre plante, animale și orientare.
Ani mai târziu, Iosif avea să folosească aceleași metode la propria școală. În 1962 s-a mutat la Sibiu, unde a lucrat ca militar. La începutul anilor '80, problemele de sănătate l-au obligat să se pensioneze. Tocmai atunci, când credea că trebuie să se retragă din lume, a descoperit grădina care avea să-i schimbe viața.
Astăzi, Iosif Derzsi trăiește într-o clădire din centrul Sibiului, construită în anul 1800. A cumpărat spațiile de la demisol pentru că soția sa avea probleme de sănătate și nu putea urca scările. Între 2000 și 2004, a renovat locuința aproape în întregime cu propriile mâini, după un proiect realizat de un arhitect. Casa seamănă acum cu un mic muzeu. Păstrează obiecte moștenite de la părinți și bunici, o ladă de zestre veche de peste 250 de ani, dar și picioroangele pe care le folosea în copilărie.
La subsol are o colecție de oase și cranii de animale, adunate pentru a-i învăța pe copii să recunoască diferite specii. La etaj sunt trofeele din perioada în care a fost vânător. A practicat vânătoarea aproximativ 50 de ani, apoi a renunțat și s-a dedicat ocrotirii naturii. Dar cele mai dragi lucruri din casă nu sunt trofeele sau obiectele vechi.
Iuliana, femeia alături de care petrecuse aproape 60 de ani, a murit neașteptat, în somn. Pierderea l-a afectat atât de mult, încât a plecat o vreme din Sibiu. L-au ajutat copiii și nepoții, dar și amintirile strânse împreună. Astăzi îngrijește florile Iulianei și păstrează lucrurile de care ea era atașată.
Locuiește alături de o cățelușă care îi ține de urât. La prânz merge la cantina sașilor, de unde își ia mâncarea, apoi se întoarce acasă, printre cărți și amintiri. Memoriile sale, „Vremuri, locuri și destine”, au fost tipărite după 40 de ani. A contribuit și cu documente și fotografii la volumele trei și patru ale lucrării „Istoria Păltinișului”, realizate de Mircea Drăgoteanu.
Pentru Iosif Derzsi, cea mai mare realizare rămâne Școala Naturii în Natură. Păstrează trei volume cu impresiile celor care au participat la activitățile sale, iar de ziua lui primește anual cel puțin 80-90 de mesaje, inclusiv de la foști elevi stabiliți peste hotare.
„Asta e averea mea. O avere care nu se poate cumpăra”, a declarat sibianul pentru Turnul Sfatului.
Are însă și o tristețe. În ultimii ani, copiii au început să vină tot mai rar la activitățile în natură. El crede că timpul petrecut în fața ecranelor i-a îndepărtat de experiențele practice și spune că găsește tot mai greu voluntari. Cu toate acestea, nu a renunțat. În zilele libere și în vacanțele școlare continuă să ofere gratuit lecții de supraviețuire și adaptare în natură, în Pădurea Dumbrava din Sibiu, pentru copii cu vârste între 5 și 12 ani.
Pe 24 octombrie 2026 împlinește 91 de ani, deși obișnuiește să spună că are deja 92, adăugându-și intenționat un an, ca să arate că își dorește să meargă mai departe.
În fiecare dimineață și seară rostește aceeași rugăciune: „Până sunt de folos, lasă-mă printre păcătoșii tăi”.
După o viață în care a fost copil de trupă, militar, vânător, grădinar și profesor pentru zeci de mii de copii, Iosif Derzsi continuă să-i aștepte pe cei mici la lecțiile sale despre natură.