„Îți moare mama, rămâi orfan, îți moare soțul, rămâi văduvă. Când îți moare copilul, ce rămâi?”. Ce fac autoritățile pentru a preveni accidentele rutiere
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Lungoci Ovidiu Nicolae; 1997-2018. Și-a pierdut viața într-un accident de mașină într-o „zonă neagră”, cum o numesc chiar autoritățile, de pe DN1. Cel mai periculos drum al României. La câțiva metri de crucea lui, de pe marginea șoselei, mai stau înfipte alte câteva. Străini morți pe același segment negru. Sfârșitul săptămânii trecute a adus un bilanț tragic: 24 de persoane au murit pe șoselele din România în doar trei zile. Autoritățile spun că implementează măsuri - stâlpișori, paravane, limitatoare de viteză. Ministerul Transporturilor susține însă că una dintre soluții stă în autostrăzi. Până atunci, șoferii rămân singurii responsabili.
Cuprins:
- Accidentele rutiere, în topul cauzelor de moarte la nivel global
- 270 de puncte negre
- Ultima duminică
- Vestea pe care niciun părinte nu vrea s-o primească
- „S-a întâmplat accidentul la pod”
- Două inspecții la solicitarea Poliției Rutiere, în urma accidentelor mortale
- Aceeași duminică, în Elveția și în Germania
- Întoarcerea în țară pentru înmormântarea lui Niculiță
- Modele de bune practici europene
- Soluția principală: autostrada
- Exemplul Estonia și alte soluții
În presă, la fiecare câteva zile apar articole despre accidentele rutiere petrecute în zona în care a murit Nicolae: intrarea în satul Vlădeni, județul Brașov. La 63 de kilometri distanță e casa în care a trăit tânărul de 20 de ani.
Un băiețel tuns cu breton drept se joacă cu două mașini de plastic pe podeaua din bucătărie. E botezat după „frățiorul” mamei sale, Nicolae Lungoci. Cei doi Nicolae nu s-au întâlnit niciodată.
„Era ordonat”, „îi plăcea să învețe”, „cuminte”, „respectuos”, îl descriu părinții și sora mai mare cu cinci ani. Vor să-i spună povestea, în speranța că, într-o zi, drumurile din România nu vor mai fi în topul morții.
„Să se facă ceva… pentru că de la Făgăraș la Brașov se întâmplă, nu știu, o mie de cazuri”, spune mama, Maria Lungoci. E o femeie de aproape 50 de ani, care nu-și arată vârsta. Are fața ovală, așa cum o avea și fiul ei.
Accidentele rutiere, în topul cauzelor de moarte la nivel global
Drumul Național 1 (DN1), unde a murit și tânărul Nicolae Lungoci, a fost pe primul loc, în fiecare an din 2010 până în 2019, la cele mai multe accidente rutiere. Harta celor mai periculoase drumuri continuă cu DN2, DN6 și DN7.
În anul morții lui Nicolae, în fiecare zi s-au produs 23 de accidente rutiere grave, care s-au soldat cu peste cinci morți și 22 de răniți grav, arată <a href="https://www.politiaromana.ro/files/pages_files/RAPORT_2020_COMPLET_LOW.pdf">un raport</a> al Direcției Rutiere. Nicolae a intrat în statisticile lui 2018. <br>
Factorii principali ai accidentelor sunt viteza excesivă și traficul amestecat, adică un drum este folosit de mai multe categorii de vehicule, fără adaptarea infrastructurii la aceste categorii, explică Poliția Rutieră. Ministrul de interne, Lucian Bode, a adăugat pe listă: indisciplina pietonilor, viteza, indisciplina bicicliştilor, neacordarea de prioritate la trecerea pietonilor şi neacordarea priorităţii de trecere pentru vehicule.
270 de puncte negre
„În prezent, în România sunt identificate circa 270 de așa-numite puncte negre - sectoare de drum periculoase unde se întâmplă relativ frecvent accidente soldate cu victime. Ministrul transporturilor și infrastructurii are în vedere rezolvarea acestora prin soluții de modernizare a infrastructurii, precum pasaje rutiere denivelate, sensuri giratorii și altele”, a precizat ministerul la solicitarea Libertatea.
Modernizarea a 100 de „puncte negre” își va găsi finanțarea în PNRR, susține MT.
„Îți moare mama, rămâi orfan, îți moare soțul, rămâi văduvă, când îți moare copilul, ce rămâi?”, repetă mama lui Nicolae o întrebare pentru care nu s-a găsit încă răspunsul.
1,3 milioane de oameni mor pe șosele în fiecare an, la nivel global, conform Organizației Mondiale a Sănătății.
„E normal ca tu, copil, să-ți îngropi părinții. Setarea minții mele e pentru că Dumnezeu… atâtea zile a avut”, e modul în care mama lui Nicolae a acceptat că viața a luat-o în ordine inversă la ei în familie.
Ultima duminică
În ziua de 18 februarie 2018, Nicolae, un băiat înalt de 1,93 m, cu părul șaten, a venit acasă în jurul prânzului, după ce a cântat la corul din biserica satului natal, Bărcuț. În fiecare weekend venea acasă de la Brașov, unde își trăia anii studenției. Cânta la biserica din satul în care a crescut, dar și la cea dintr-un sat vecin.
Era ultima zi din vacanța de iarnă. Băiatul, student în anul al II-lea la Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere, își petrecuse toată vacanța în casa părintească, împreună cu tatăl său.
Mama lui era plecată de câteva luni la muncă în Elveția, iar sora, Raluca, trăia în Germania, împreună cu soțul ei.
„El a venit de la biserică și eu i-am zis: hai, puiu tatii, că ți-am gătit ceva de mâncare”, povestește tatăl, cel de la care s-a moștenit numele de Nicolae.
„«Nu, tati», a spus, «nu stau la masă, că mă grăbesc»”, își amintește el.
Toată familia spune că era prima dată când nu stătea la masă. „N-a mai apucat să mănânce, a rămas cu anafura de la biserică”, completează sora lui, acum venită acasă în concediu.
Înainte să plece înapoi la facultate, băiatul și-a spălat mașina cumpărată de sora lui din Germania la cișmeaua din fața porții, „Era un băiat foarte ordonat”, explică Nicolae-tatăl.
Apoi a intrat în casă, și-a luat ghiozdanul și la revedere de la tatăl lui. L-a strâns în brațe, l-a pupat. De la poartă a venit înapoi. L-a mai pupat o dată. Bărbatul era un pic răcit, stătea în pat. „O plecat. O zis «tati, pa, ne vedem vineri, când mă întorc»”.
Pe drum s-a oprit la un supermarket. Și-a făcut niște cumpărături, printre care două ciocolate. „Dintre cele mai ieftine”, explică mama sa. Așa era el, nu-i plăcea să cheltuiască. Îi plăceau, în schimb, dulciurile. Uneori, le făcea părinților tiramisu sau „cel mai bun orez cu lapte”.
La magazin, cu câteva zeci de minute înainte de accident, s-a întâlnit cu o vecină. „Până să se întoarcă să-i mai zică ceva, el era deja plecat. S-o grăbit, s-o grăbit”, oftează mama, încercând să găsească legătura dintre momentul și locul în care l-a prins sfârșitul pe fiul ei.
Vestea pe care niciun părinte nu vrea s-o primească
La un moment dat, tatăl a pus mâna pe telefon. A încercat să-și țină gândurile negre departe, dar simțea deja un fior de teamă în oase. Băiatul suna tot timpul după ce ajungea la cămin, la Brașov. Trecuseră ore bune și încă nu dăduse niciun semn. Tatăl l-a sunat de câteva ori. Niciun răspuns.
„L-am sunat pe Niculiță și nu răspunde”, i-a spus el fiicei din Germania, când aceasta i-a telefonat părintelui.
După aproximativ o oră, la poarta familiei au venit doi polițiști din comună și unul de la Codlea. „M-a anunțat. Dar m-a anunțat așa, superficial, nu mi-a spus….”, oftează tatăl îndoliat și-și amintește dialogul cu polițiștii.
„M-au întrebat: băiatul unde-i, îi plecat la școală? Fac eu - da. «Cu o mașină argintie?» Da. Și o zis: «Să-ți iei niște bani la tine, să mergi la Brașov, că-i la spital și poate mai poți face ceva cu doctorii»”, își amintește el.
Crede că polițiștii nu i-au dat vestea la poartă, ca să nu-l „intimideze”. Adică să nu-l sperie. Într-un final, i-au spus că este vorba despre un accident. Atunci el le-a răspuns tranșant. „Băiatul meu e mort, că altfel nu veneați dumneavoastră aici”.
„S-a întâmplat accidentul la pod”
Nicolae-tatăl a plecat imediat cu un vecin cu mașina până la poliția din Codlea, un drum care durează un pic peste o oră. Acolo, premoniția lui s-a adeverit: Niculiță murise. I s-a citit din dosarul deschis de poliție ce s-a întâmplat. Mașina băiatului a derapat, el a pierdut controlul și a intrat într-o altă mașină, care venea de pe sensul opus. A murit pe loc. Șoferul din cealaltă mașină a scăpat nevătămat.
Totul s-a petrecut în jurul orei 16.30. Părinții se gândesc că poate fiul lor încă ar veni acasă weekend de weekend, dacă n-ar fi plecat în acea duminică, ci luni dimineața. „Dar nu, el a vrut să meargă atunci. A plecat”, spune mama.
Tatăl s-a întors acasă în acea seară de duminică, a luat câteva lucruri pentru el, costumul cel mai bun pentru Niculiță și s-a dus să doarmă la un frate în Făgăraș.
În România, a fost adoptată <a rel="noreferrer noopener" aria-label=" (opens in a new tab)" href="https://www.gov.ro/ro/guvernul/sedinte-guvern/strategie-i-plan-de-actiuni-pentru-cre-terea-sigurantei-rutiere-pana-in-2020-i-reducerea-la-jumatate-a-deceselor-din-accidente-rutiere-fata-de-2010" target="_blank">Strategia Națională pentru Siguranță Rutieră</a> pentru perioada 2016-2020, cu scopul de a reduce la jumătate numărul deceselor din accidente rutiere față de 2010. Acest lucru nu s-a întâmplat. <br>
Conform datelor furnizate de poliție, vorbim în continuare de peste 8.000 de accidente rutiere grave anual, plus alte mii de accidente ușoare.
O strategie similară se elaborează în prezent, în colaborare cu mai multe ministere ale Guvernului României, transmite către ziar Ministerul Transporturilor. Documentul are 100 de pagini și, susține ministerul, conține „măsuri concrete pentru îmbunătățirea siguranței rutiere”.
Termenul estimat pentru publicarea acesteia este toamna acestui an.
Două inspecții la solicitarea Poliției Rutiere, în urma accidentelor mortale
În perioada 2018-2021, Autoritatea Rutieră Română (ARR) a efectuat o inspecție de siguranță periodică și două inspecții suplimentare, la solicitarea Poliției Rutiere, după producerea unor accidente soldate cu decesul unor persoane, pe sectorul de drum de pe DN1 unde și-au pierdut viața sute de oameni, printre care și Nicolae.
Concluzia?
„Deși au fost constatate neconformități ale infrastructurii drumului inspectat, acestea nu au fost de natură a cauza ori favoriza producerea accidentelor de circulație înregistrate pe acest tronson în intervalul de timp analizat”, declară ARR la solicitarea ziarului.
Neconformitățile identificate „sunt de natură structurală, specifice oricărui drum”. Pe scurt, tronsonul respectiv, deși modernizat recent, nu face față volumului de trafic, conform ARR.
Viziunea pentru viitorul drumurilor din România este ca „infrastructura să devină prietenoasă cu șoferii. Dacă ei greșesc, drumul să-i ierte”, spune Gino Theodor Boșman, de la ARR, pentru Libertatea.
Până când vom avea o astfel de infrastructură însă, există o serie de recomandări pe care cei de la Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) trebuie să le implementeze.
Aceștia spun că în ultimii trei ani au fost „montați stâlpișori de plastic pentru separarea sensurilor de circulație și s-au montat aproximativ patru km de parapet pentru separarea sensurilor de mers” și că alte măsuri se află în proces de implementare. <br>
La fel ca ministrul Bode, CNAIR precizează că în ultimul an s-a redus numărul accidentelor, comparativ cu 2019. Pandemia a fost însă un factor care a influențat această scădere odată cu restricțiile de circulație impuse în criza COVID. Astfel, numărul accidentelor a scăzut peste tot în lume, nu doar în România.
Aceeași duminică, în Elveția și în Germania
Mama lui Nicolae își amintește ziua de duminică, înainte de accidentul fatal al fiului ei.
De dimineață, când era la cor, a primit un mesaj de la el: „«Ce faci, mami?» Îi răspund - bine, sunt liberă. «Eu sunt la biserică, vorbim când terminăm slujba». Bine, te pup, inimioare”.
După ce a ieșit de la biserică a sunat-o „cu cameră”. I-a spus că merge la facultate și că o mai sună după ce ajunge. „«Bine, să ai grijă de dumneata», mi-a zis”, își amintește mama.
„Mami”, „tati”, „dumneata”, „matale”. Așa a vorbit mereu Nicolae cu părinții lui.
Aceeași zi, povestită de sora băiatului de 20 de ani: se uita la televizor împreună cu soțul ei. La un moment dat a simțit o durere îngrozitoare la cap. Durerea a trecut repede, după care a simțit o înțepătură foarte puternică în coasta stângă. Soțul s-a speriat și a întrebat-o dacă vrea să meargă la spital. Dar și-a revenit îndată.
„Fratele meu a fost lovit la cap și a avut o coastă ruptă. Vreau să zic că a fost așa o chestie, cum se întâmplă la gemeni. Și atât o fost”, își amintește Raluca.
La scurt timp, a primit un mesaj de la o mătușă din Făgăraș. „Tușa plângea, era foarte speriată: Niculiță a avut accident, e grav, fă-ți bagajul și vino în România”, i-a spus.
Întoarcerea în țară pentru înmormântarea lui Niculiță
La câteva ore distanță, Raluca își făcea bagajele să vină la înmormântarea fratelui ei. „Ce-am văzut negru am băgat în valiză, n-am știut ce. N-am realizat că e frig, că e cald, că e februarie”.
Când a auzit ceva ce niciun părinte n-ar trebui să audă, numele copilului în aceeași propoziție cu moartea, mama, Maria Lungoci, și-a pierdut cunoștința. Când și-a „revenit într-un fel sau altul” se afla în bucătărie, cu mai multe pahare de apă cu zahăr.
În momentul ăla, mi s-a blocat memoria, nu puteam gândi: ce face el, ce facem noi, cu ce mă duc acasă, că mi-e foame, că mi-e sete, că mi-e frig, cu ce mă îmbrac, că trebuie înmormântarea făcută, că trebuie nu știu ce trebuie. Nu. Nu puteam gândi.
Mama lui Niculiță:
Toți au ajuns în România luni seara. 24 de ore și 2.000 km în care speranța încă licărea contrar logicii. „Pe drum, de fiecare dată când suna telefonul așteptam să ni se zică că și-a revenit”, povestește Raluca.
„Eu până am ajuns acasă aveam impresia că trăiește. Nu puteam accepta că nu mai e”, spune mama.
În sat era plin de mașini parcate în jurul casei. „Când m-am dat jos din mașină, am simțit un fior rece și fără aer. N-am mai putut plânge. Toată lumea era pregătită să mi se facă rău. Ce rău să mi se mai facă?”, se întreabă și acum Maria Lungoci.
L-au înmormântat într-o zi de miercuri. 800 de oameni, nouă preoți și corul teologic de la Sibiu, în care cântă foștii lui colegi de la liceu. În aceeași miercuri, Niculiță ar fi trebuit să semneze contractul de muncă pentru cantor la biserică. Cântase la cor ca voluntar, iar la un an după accidentul lui, la propunerea preotului, mama sa i-a luat locul. Acum cântă în cor la fiecare „sărbătoare și înmormântare”.
Astăzi, la trei ani de la tragedie, mama își tratează sufletul la biserică, iar tatăl, pădurar, în pădure. Chiar dacă ambele locuri le amintesc că fiul lor nu mai e.
- „Pe unde mă duc și în pădure, mă gândesc: aici m-a ajutat”, spune tatăl.
- „Acum avea un an de serviciu, dacă trăia. Era inginer silvic”, îl completează mama.
- „Dacă aș avea o scorbură în pădure, orice unde să-l am lângă mine”, oftează tatăl.
Cum se zice, viața merge înainte. Că merge, nu ai ce face, nu te poți pune în stradă să dai din picioare.
Mama lui Niculiță:
De când și-a pierdut fiul, femeia nu a mai plecat la muncă în străinătate. „Pentru că, nu știu, nu mai am starea necesară, puterea, răbdarea”. În camera lui, i-au păstrat câteva lucruri și haine pe care, din când în când, le îmbrățișează cu drag.
Modele de bune practici europene
Cum pot autoritățile, dar și șoferii să prevină accidente precum cele în care Niculiță și-a pierdut viața?
Printr-un program european de bune practici, spune, pentru Libertatea, comisarul european pentru transporturi Adina Vălean. România va învăța de la țări precum Irlanda și Spania despre siguranța rutieră.
„Până în 2024, România trebuie să realizeze, ca toate celelalte țări europene, o evaluare a siguranței rutiere pe toată rețeaua de drumuri. Apoi, trebuie să acceseze inclusiv fonduri europene pentru a-și moderniza rețeaua și repara deficiențele”, completează Vălean.
Soluția principală: autostrada
Dincolo de programe și de măsuri mai mult sau mai puțin implementate, Ministerul Transporturilor susține că adevărata soluție stă în construcția de autostrăzi. Ministrul Cătălin Drulă a declarat în repetate rânduri că în acest an vom depăși bariera celor 1.000 km de autostrăzi şi drumuri expres în operare.
Cum arată planurile la zi la MT:
„În ceea ce privește soluția de ameliorare a traficului pe ruta București - Brașov, pe 11 martie a început proiectarea viitoarei autostrăzi - mai precis pe segmentul Ploiești - Brașov. Proiectul fusese blocat la stadiul de studiu de fezabilitate învechit din anul 2005.
Dincolo de Brașov, tot paralel cu DN1, sporirea siguranței rutiere prin construcția de autostrăzi se derulează și pe segmentele:
- Brașov - Făgăraș - licitație de proiectare la cheie lansată anul acesta;
- Făgăraș - Sibiu - licitația de execuție va fi lansată anul acesta;
- Sebeș - Turda - finalizare anul acesta a Lotului 2;
- Cluj - Oradea - toate sectoarele de autostradă sunt fie în licitație, fie deja în execuție”, mai precizează MT pentru Libertatea.
Exemplul Estonia și alte soluții
Până la finalizarea autostrăzilor, statul român ar putea să copieze exemple de bune practici de la state precum Estonia, care a reușit să-și scadă cu 34% numărul victimelor pe șosele în ultimii zece ani. Estonii au creat „comitete județene”, în care se întâlnesc periodic autoritățile centrale cu cele regionale sau locale pentru a analiza zonele problematice. Estonia are și un sistem de investigații în profunzime ale accidentelor grave, centralizează datele obținute și le analizează. Poliția lucrează cu autoritățile care se ocupă de administrarea drumurilor.
Dincolo de exploatarea eficientă a datelor, Estonia are și o abordare „low tech”. De pildă, pentru a descuraja viteza excesivă, a implementat o „pedeapsă” suplimentară.
Șoferii care depășesc viteza legală sunt trași pe dreapta și puși să aștepte pe marginea drumului un anumit interval de timp, mai explică comisarul Adina Vălean.
Alte măsuri care au redus numărul accidentelor la nivel european:
- Reducerea vitezei legale pe drumurile rurale (Franța, Spania, Estonia);
- Instalarea de camere de luat vederi - safety cameras (Franța, Estonia);
- Creșterea penalităților pentru consum de alcool (Irlanda, Anglia);
- Introducerea sistemelor de blocare antialcool (Austria, Irlanda, Franța);
- Campanii de conștientizare adresate categoriilor cele mai vulnerabile - pietoni, bicicliști (Estonia, Irlanda);
- Investiții consistente în infrastructură: alei pietonale, piste pentru bicicliști, treceri pentru pietoni, montarea de separatoare de sens sau extinderea drumurilor prin asigurarea mai multor benzi pe sens (Norvegia, Grecia).
Când vorbesc despre Niculiță, părinții ni-l arată în clipuri pe Facebook în care băiatul cânta.
„Asta e o cicatrice, chiar dacă cât de cât înveți să trăiești cu durerea și cu lipsa lui, dar niciodată nu o să se vindece”, adaugă sora lui, Raluca.
În octombrie 2017, Niculiță i-a trimis surorii un articol cu un accident cu doi morți în zona în care câteva luni mai târziu avea și el să piară.
