Dreptul de proprietate asupra unei constructii sau asupra unui teren poate lua naştere prin revendicare, succesiune, uzucapiune etc. În cazul descris, e posibil ca terenul care aparţinea socrului să fi fost cerut de către reclamant (ginerele acestuia) în temeiul uzucapiunii, dacă era folosit de o perioadă mare de timp (uzucapiune = dobândirea proprietăţii sau a altui drept real prin posedarea neîntreruptă a bunului în timpul stabilit de lege: 10, 20 sau 30 de ani, de la caz la caz).
De asemenea, mai poate fi vorba despre un drept de superficie, dacă reclamantul a construit pe terenul care era proprietate a altei persoane, caz în care i se recunoaşte un drept de proprietate asupra construcţiei şi un drept de folosinţă asupra terenului.
În cadrul unui litigiu în faţa instanţelor judecătoreşti se pot propune şi administra mai multe probe: înscrisuri, interogatorii, martori, expertize.
Atunci când instanţa consideră necesară părerea unui expert într-un anumit domeniu (topografie, construcţii, contabilitate etc.), se dispune efectuarea unei expertize tehnice de specialitate.
Raportul de expertiză care va fi depus la dosar nu e însă o probă absolută. Iar un raport de expertiză nu poate fi considerat hotărâre judecătorească înregistrată! Judecătorul va ţine seama de întregul ansamblu de probe, fără a acorda mai multă importanţă vreuneia dintre acestea.
Instanţa pronunţă o hotărâre judecătorească pe baza probelor, ţinând cont şi de expertiză. Însă această hotărâre mai poate fi atacată cu apel şi/sau recurs, după caz.
Abia după ce rămâne definitivă şi irevocabilă, în unele cazuri, o hotărâre judecătorească face dovada dreptului de proprietate şi în acest sens trebuie înscrisă la Biroul de Carte Funciară.
În evidenţele cadastrale nu se înscrie expertiza, ci hotărârea judecătorească, ce face eventual trimitere la raportul de expertiză care se anexează în cauză.